.JPG)
Publicat:
13.02.2025, ora 12:24
- Matteo Spatafora, preparatorul fizic al lui PAOK, povestește ruptura de FCSB, unde n-a rezistat decât un an. Motivele și în ce relații a rămas cu cei de acolo.
- Preparatorul fizic de la PAOK vorbește despre cât de complicat e să lucrezi cu Răzvan Lucescu, căruia îi mulțumește însă pentru tot sprijinul.
Spatafora explică metodele de pregătire, schimbările din ultimii ani, tendințe, totul despre munca de preparator fizic la un club de fotbal în dialogul cu GOLAZO.ro.
Matteo Spatafora: „În România, căutați mereu să găsiți un vinovat”
Mai sunt regrete după perioada FCSB? Mai ai ceva în suflet care te macină?
Nu cred! Fiecare a avut apoi rezultatele pe care le merită. Atunci poate nu mergeau lucrurile cum trebuie și înseamnă că eu am greșit, sau că ei au greșit. N-a fost o muncă reușită, asta e clar. Experiența asta m-a ajutat să cresc. Nu poți să câștigi mereu, e important să te îmbunătățești însă de la an la an.
Ai mai vorbit cu Mihai Stoica după tot ce s-a întâmplat la FCSB?
Da, da! Am avut discuții amicale, ne-am mai întâlnit în partide de pregătire. Și aici am vorbit.
El a fost cel care te-a vrut atunci la FCSB, însă…
Da! M-a dus și la Urziceni. Ne-am și certat pentru că n-a fost coeziune cu antrenorul de la acea vreme (n.r. - Laurențiu Reghecampf). Se întâmplă, asta e!
Ai reușit să înțelegi peste ani de ce s-a renunțat la tine?
Acolo, în România, ce căutați voi este mereu să găsiți un vinovat. Nu știu dacă e cineva vinovat aici.
Nu neapărat dacă e cineva vinovat, dar dacă ai înțeles care a fost motivul pentru care s-a renunțat la tine.
Nu vreau să mai vorbesc despre asta. Eu când mă gândesc la fotbal, mă gândesc la partea fizică cu mingea. Poate că ei nu erau pregătiți pentru asta. Probabil ei voiau un preparator care vrea alergări lungi și alte chestii din astea. Atunci e greu să găsești modul de lucru. Dacă eu spun că și asta e fizic, adică un exericițiu pe care să-l facem cu mingea, dar ei vor să alergăm pe plajă sau munte înseamnă că nu puteam găsi modul de lucru.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Fotbalul de azi e bazat pe pregătirea cu mingea. Adică azi se lucrează mult fizic cu mingea.
Exact! Cu GPS-ul putem să găsim și partea fizică a unui exercițiu cu mingea sau într-un meci. Avem și parametri live și atunci putem să mărim intensitatea și putem face orice cu mingea. Pentru jucători e mai plăcut, pot trage mai mult. Mental, pentru ei e foarte bine. Noi avem niște brazilieni pe care dacă-i pun la alergare, o să plece după două zile.
Cum e Răzvan Lucescu?
Un om inteligent care știe 5 limbi. Tot timpul se uită în cărți. Fotbalul e viața lui. Nu știu cum face că trăiește 24 de ore pentru fotbal. Ca antrenor dă totul pentru jucători și știe cum să managerieze relația cu ei. Știe când să-i lase un pic mai liberi, când e timpul să-i țină. Știe să vorbească cu ei și cu presa. E un antrenor complet. Pentru mine ar trebuie să fie în primele 5 campionate.
A avut șansa. Au fost la un moment dat niște oferte…
A avut în momente când nu putea să se ducă. Sigur o să se întâmple asta.
L-ai vedea în Italia, pe urmele tatălui său?
Da! Sunt sigur că o să ajungă. Nu știu dacă Italia, Anglia sau Germania. În Italia se pliază pentru că e mai mult tactică și studiu așa cum face el. Se uită la Italia și la știrile de acolo. Citește mereu Gazzetta dello Sport.
E greu de lucrat cu el?
Da! E pretențios. Avem de muncă în fiecare zi. Trebuie să analizăm GPS-urile în fiecare zi și să-i trimit toate detaliile. El vrea să știe tot în fiecare zi. E și plăcut pentru că apoi avem rezultate. Am câștigat campionate, trofee, meciuri în Champions League. Am crescut mult lângă el și îi mulțumesc. E greu să găsești ceea ce am găsit eu în fotbal.
Cum au fost momentele după titluri?
E ceva… Tot orașul a fost închis și au fost numai suporteri de la PAOK. Am fost cu fiica mea și sunt momente care îți rămân în inimă și te bucură, mai ales că am fost cu familia. Aici e ceva mai sentimental. Aici vine o persoană pe stradă și îți mulțumește. A fost o lună incredibilă atunci. Când faci asta de două ori, e ceva incredibil.
România e departe de Grecia ca fotbal?
Aici sunt cele patru echipe Olympiacos, Panathinaikos, AEK și noi, care sunt la un nivel foarte tare. E un război! Se simte o presiune incredibilă de la fani. Dacă nu câștigi un meci, ai o săptămână foarte grea. În România este Steaua (n.r. - FCSB) și apoi vin restul echipelor. Steaua e Steaua! E nivelul diferit pentru că aceste patru echipe au jucători foarte buni, salarii mari și interese mari. În România e nevoie de timp, cred o să crească campionatul. Apoi, cred că mai e nevoie de cineva care să vină și să investească mai mult.
FCSB a avut nevoie de 9 ani pentru un titlu. Tot timpul a fost aproape și apoi a eșuat. De ce crezi? Ai fost acolo.
E clar că ceva n-a mers. Tot timpul au avut echipa mai puternică și au investit bani mai mulți decât ceilalți. Era ceva care nu era de antrenori, de jucători. Nu știu cum a fost posibil așa ceva. S-a întâmplat și din interior era ceva.
Te referi la Gigi Becali, mereu un factor perturbator în jurul echipei…
El e, în principiu, cel care bagă bani.
Și cel care destabilizează de multe ori.
Am citit și eu că el ar face asta.
Sunt patroni și-n Grecia care bagă bani și care fac lucruri. Cum se vede în Grecia faptul că Gigi Becali anunță echipa de start. Pare ceva SF, greu de înțeles pentru un antrenor.
Patronii sunt patroni. Și noi îl avem pe al nostru. Ei sunt cei care bagă bani și cei care sunt mai puțin în interiorul fotbalului. Sunt milionari și au altă activitate. Fac ce doresc.
Ei văd altfel lucrurile față de voi.
Da! Sunt mai degajați. Oricum, nu te poți lua de patron. E cel care decide. Tu trebuie să te adaptezi la situație. Știi că poate fi o problemă, dar tu trebuie să te adaptezi. Nu trebuie să găsești o scuză. Mai ales că am tot respectul pentru patronii care trag pentru fotbal și ajută. Acum, în fotbal, trebuie te adaptezi la toate situațiile problematice. Fie că sunt patroni, fie că sunt zboruri, că nu ai nopți. Poate că ai antrenament în Spania și ajungi la 4 noaptea aici. Așa sunt situațiile și sunt foarte grele. Ești un antrenor care are un staff plătit și trebuie să găsești soluția la aceste probleme. Mai sunt și jucătorii care au familie și probleme. Trebuie să-i mai menajezi. Dacă îi ții în cantonament trei zile, e normal că cineva se supără și nu mai ai rezultate. Și apoi te întrebi de ce.
Matteo, cum vezi chestiunea asta: FCSB are 46 de meciuri până acum. E mai bine să joci din trei în trei zile meciuri oficiale, sau la 7 zile să mai ai și câte un antrenament? Sunt oameni care spun că te țin mai bine în priză meciurile oficiale.
Adevărat! Dacă joci din trei în trei zile, te antrenezi, joci și faci refacere. Problema e că ai 20-25 de jucători și nu poți să-i bagi. Poate cineva să se accidenteze și apoi cel care intră… Acum fotbalul e incredibil. Anul trecut am jucat 60 de meciuri și sunt prea multe. Nu există respect pentru jucători. Cel mai bine e să ai o săptămână în care să te pregătești pentru meci.
E o idee falsă că te ajută mai mult meciurile?
Dacă ar fi numai 11 jucători merge și așa. Cazul ideal. Dar apoi dacă unul se accidentează și trebuie să intre altul ce faci? Cel care intră n-are ritm. A mai plecat și-n deplasare cu tine și are și el oboseală… Cineva se mai accidentează, unul mai primește și cartonaș roșu. Cineva stă pe tușă două luni. Pentru 25 de jucători e greu. Deci, în esență, e bine pentru cei care joacă în mod constant, pentru restul lotului nu e prea bine.
Cât s-a schimbat meseria de preparator fizic în ultimii 10 ani? Ce e diferit?
Preparatorii fizici au venit din atletism. De acolo au plecat testele de alergare lungi, de la 1.000 de metri. Cine făcea 10.000 de metri și maraton… În principiu s-a adus totul la pachet și am fost puși să facem și pentru fotbal. Ușor, ușor s-a schimbat. Au mai fost accidentări, o muncă prea grea pentru fotbaliști. După, cineva a început să se uite la mișcările pe care le face un fotbalist și ce face un sportiv care aleargă, un atlet, maratonist, cum vrei. Au început să se uite la schimbarea de direcție, viteza de accelerare, care sunt mai importante decât o alergare continuă. A venit momentul când partea fizică se face cam 95% cu mingea. Cu câteva ore de jucat doi contra doi se poate face ceva intens. Se poate face separat și pentru forță și pentru schimbarea de direcție, tot cu mingea. Cinci contra cinci pe un teren mai mare, putem juca ceva câteva ore și putem face rezistență. Oricum, jucătorilor le e greu să înțeleagă că facem parte fizică și la jocuri cu mingea. Uite, la noi facem cu fiecare și câte un antrenament individual. Jucătorii vorbesc cu noi, preparatorii fizici, sau cu cei care fac recuperare. Fiecare poate avea un program diferit. Am avut un jucător ucrainean căruia îi place alergarea și la final de antrenament făceam un sfert de oră, 20 de minute, ceva diferit. Îi plăcea sentimentul acela care e atunci când alergi, e adevărat că te face să te simți bine. E foarte important. Am avut niște brazilieni care voiau să facă doar cu mingea. Făceam un circuit sau două cu finalizare pentru ei. Se pregăteau fizic și așa.
Diferă mult și naționalitatea jucătorilor. Cu brazilienii lucrezi cumva, cu rușii și ucraineni altfel, nu?
Da! Mentalitatea. Trebuie să ne adaptăm puțin la ei. În Arabia am găsit ceva total diferit. Nu te poți duce și să spui că doar asta e bine. Trebuie să-i respecți și pe ei și să-i soliciți mental.
Îmi aduc aminte că la noi, în România, au fost niște imagini care au circulat mult cu metodele de antrenament ale lui Thomas Neubert. Erau cu TRX-uri, cu săniuțele cu greutăți. Acum mai sunt la modă?
Acum au dispărut mult și TRX-ul, și mingile medicinale. Mai sunt, dar se fac mai puțin. La noi în sală e doar un TRX. Se schimbă! Sunt niște moduri în care faci și cu ele. Dar partea esențială nu e TRX, nu e sania și tot așa…
Cât de importantă e pregătirea fizică în fotbalul de azi?
Poate face diferența în niște meciuri. Toate echipele sunt la limită. Dacă tu ești proaspăt… Uite, noi, anul trecut, am câștigat campionatul cu 85% din meciuri câștigate în ultimele 15 minute. Asta în play-off când am câștigat toate derby-urile pe care le-am avut. Câteodată e și noroc. Trebuie să fim onești, nu-i o baghetă magică. Dar trebuie să lucrezi, să dai exerciții care să le facă plăcere. Evident e munca tuturor, și a lui Mister, și a jucătorilor, dar contează partea fizică. Însă după ce câștigi un campionat e mai greu, trebuie să dai un impuls la echipă, să motivezi mai mult.
Cât de mult îl dau înapoi pe un jucător fumatul și alcoolul în tot acest proces de pregătire?
Toată chestia asta face să scadă la maximum consumul de oxigen. Atunci, dacă un jucător fumează mult, OK, el poate să joace, dar nu va ajunge mai sus. Asta trebuie să se gândească un fotbalist. Dacă n-ar fuma, poate la 28-30 de ani va putea să ajungă la o altă echipă, cu un alt salariu. E greu să-i faci să înțeleagă asta la 20-25 de ani.
Ai vorbit de schimbul de temperatură. Cluburile din România merg să se antreneze în Antalya, Oliva-Nova, la 17-22 de grade și apoi vin în România la un grad sau două. Sunt oameni care spun că e bine să treci de la cald la rece și nu invers.
Sunt de acord pentru că trebuie să ai o lună de antrenament și trebuie să faci asta în condiții destul de bune. Când am fost la Urziceni, am avut o săptămână în care au fost -25 de grade. Era zăpada de jumătate de metru și n-aveam cum să ne antrenăm. Trebuia să stai 40 de minute numai pentru încălzire și atunci e bine să te duci și să te antrenezi bine undeva. Când te întorci, cel puțin o săptămână trebuie să te adaptezi iar la rece, dacă nu, suferi. La fel e și invers. Dacă pleci de la frig la cald, e mai greu să joci. Când vin echipele scandinave aici, au de multe ori probleme. Aici poate avem 35 de grade și o anumită umiditate.
Cât timp mai vrei să stai în fotbal?
Îmi place mult fotbalul, dar trebuie să mă gândesc la familie. Am o fată și trebuie să mă gândesc și la ea. Are școală aici, dar mai târziu crește și trebuie să schimbăm orașul. E greu să-și lase prietenii... Până la 10 ani e OK să o faci, dar de la 14-15 ani e mai greu. Atunci vreau să fie bine și ea. Depinde unde mergem.
Vrei să te întorci în Italia?
E visul meu. În toți acești ani, am dat peste multe echipe de Champions League și Europa League. Dar n-am mai găsit o echipă din Italia la nicio tragere la sorți. Va veni momentul să merg și în Italia. Asta îmi doresc!
