Nationala

„Îl invidiez pe Lucescu!” Cornel Dinu, aflat în spital, vorbește cu emoție despre revenirea lui Il Luce pe banca naționalei

Cristian Munteanu

Publicat: 09.09.2024, ora 16:10

Actualizat: 09.09.2024, ora 16:10

Cornel Dinu, 76 de ani, a privit meciul cu Kosovo de la spitalul Elias, unde e internat din cauza unor probleme de sănătate.
„Procurorul” comentează pentru GOLAZO.ro și decizia lui „Il Luce” de a-și motiva jucătorii cu citate din Napoleon Bonaparte.
Dinu regretă faptul că nu s-a dedicat mai mult meseriei de antrenor, acceptând să rămână administrator delegat la Dinamo în 2003.
România - Lituania are loc astăzi, de la ora 21:45, liveTEXT pe GOLAZO.ro și în direct pe Prima TV.

Aflat în spital, acolo unde a ajuns joi, după ce a căzut și s-a lovit la cap, Cornel Dinu a văzut totuși meciul pe care România l-a jucat la Pristina, în compania Kosovo (n.r. – scor 0-3).

Chiar dacă Mircea Lucescu și Cornel Dinu au fost, poate forțați și de împrejurări, rivali cel puțin în inimile care bat în alb și roșu, tonul acestei relații condimentate cu destule momente aprige s-a domolit în ultimii ani.

Legenda din Ștefan cel Mare a mărturisit, în interviul acordat GOLAZO.ro, că-l invidiază pe Mircea Lucescu și că apreciază foarte mult jocul primei reprezentative, care și-a regăsit „identitatea”.

Cornel Dinu: „Mircea merită laude”

De asemenea, „Procurorul” a citat din Napoleon atunci când s-a referit la partida din această seară, pe care România o va disputa contra Lituaniei, pe Ghencea.

Bună ziua, domnule Dinu. Cum mai stați cu sănătatea?

Mă simt mai bine, datorită asistenței de aici. Totul e în curs de ameliorare. Am făcut azi un CT (n.r. – o tomografie), pentru că m-am lovit la cap, și a ieșit bine.

V-ați uitat la meciul naționalei de la Pristina?

Păi, nu e boală mai grea decât fotbalul… L-am urmărit, da.

Ați văzut vreo diferență semnificativă între jocul echipei naționale de la Euro și acesta, cu Kosovo?

A fost una nu numai de atitudine, ci și de realism în joc. De seriozitate, de profesionalism. De direcții foarte clare, atât de posesie, cât și de finalizare. Omogenitate tactică, atât ofensivă, cât și defensivă. Mi-a lăsat o impresie deosebită că Mircea Lucescu, care merită toate laudele, a întors fotbalul românesc la o identitate prin acest joc.

Ce spuneți de modalitatea domnului Lucescu de a-i motiva pe jucători cu citate din Napoleon. Știu că îl admirați pe francez.

Da, l-am citit și eu, unul dintre favoriții mei ca personaj istoric. Mircea vorbește despre Napoleon, dar este puțin controversată aceea butadă, de către Las Cases, secretarul împăratului: „Cea mai mare primejdie e momentul victoriei”. Dacă ai câștigat, gata, ai câștigat. Mi-a făcut o plăcere deosebită jocul lui Mircea, pentru că, spre deosebire de lipsa de direcție clară și de previzibil în jocul lui Edi Iordănescu, Lucescu a jucat cam cu aceiași jucători, dar a știut mult mai bine ce să facă cu ei și cum să-i pună în valoare.

Cornel Dinu: „Lucescu îl pune în valoare pe Man”

Primele 25 de minute au fost ale kosovarilor. Erau fotbaliștii noștri puțin timorați de numele lui Mircea Lucescu sau am vrut doar să absorbim elanul așteptat al gazdelor?

Să știi că Mircea păstrează o linie concepțională realistă de joc, strâns legată de capacitățile și posibilitățile jucătorului român. În 1970, în calificări, dar mai ales la Guadalajara (n.r. – orașul în care s-au disputat meciurile României din grupa Mondialului) așa-zișii specialiști, în frunte cu, Dumnezeu să-l ierte, pentru că nu voia răul, dar era gură mai piperată, Eugen Barbu, au spus că noi nu jucăm pe poartă, ci temporizare. Mircea e reluat această idee, chiar și pe la echipele lui pe unde a fost, a muncit foarte mult, a preluat ideea pe care chiar el a expus-o, cu sinceritate, și e de apreciat în plus acest lucru, că noi nu ne putem bate cu jucători mai puternici. Kosovarii erau mai puternici fizic decât noi. Calitatea noastră e să păstrăm balonul, să construim, mingea cât mai mult la noi pentru că atunci poarta nu e în pericol.

Iar cei oameni din ofensiva noastră au fost excelenți în repriza secundă.

Bineînțeles, idee la care a adăugat de data aceasta 3 săgeți care au făcut tot jocul ofensiv. Mihăilă, Drăguș, Man. Am închis bine și jocul în fața apărării. Formula de joc a fost folosită și de Iordănescu, dar nu de maniera asta, pentru că nu a simțit și e normal să nu o facă precum Mircea capacitățile fiecărui jucător. Am fost, suntem, și vom rămâne un fotbal tehnic, la care Lucescu a adus posesia. Nu întâmplător am dat 2 bare și 3 goluri. A fost și momentul acela delicat, acel penalty, acordat după consultarea VAR, care a schimbat soarta jocului.

Man, decisiv cu Kosovo. Poate face pasul acum spre o altă echipă sau ar fi mai bine să rămână un sezon la Parma, unde ar fi titular?

E o chestiune și de fler și de noroc. El a început foarte bine, are deja 25-26 de ani, deci s-a maturizat. Ar putea juca meci de meci la Parma, iar asta îi va folosi. Și venirea lui Mircea la națională îi e utilă. Știe să-l pună în valoare.

Cornel Dinu: „Îl invidiez pe Mircea”

Am trecut de Kosovo, urmează Lituania. Ne entuziasmăm poate cam mult ținând cont și de valoarea adversarilor?

Dacă tot a citat Mircea din Napoleon, acesta mai spune: „Vai de comandantul care se duce la luptă cu lecția pregătită dinainte de luptă”. Deci sunt convins că Lucescu va lua măsuri și pe loc în fața unei echipe arțăgoase, care se va închide în defensivă. Ne trebuie un joc mai rapid, cu ritm, care să desfacă o defensivă aglomerată.

Am avut spații cu Kosovo, pentru că ne-au atacat, dar Lituania va veni pregătită pentru un joc ca al nostru la Pristina, la cutie apoi ieșit pe contraatac?

Kosovarii sunt altfel ca nație. Altă lume. A mafiei fotbalului. Pentru ei contează mai puțin echipa națională. Sunt mai importante echipele de club. Fel de fel de aranjamente la care sunt supuși fotbaliștii de impresarii pe care îi au.

Am avut mulți ani, trecuți, e adevărat, în care eram favoriți în aproape orice grupă de calificare pentru un Mondial sau European. Ne putem considera astfel și acum, în grupa de Nations League cu Cipru, Lituania și Kosovo?

Suntem, da, mai ales după meciul de vineri seară. Dar să nu credem că meciurile vor fi unele ușoare. Eu am convingerea că Mircea va reuși să treacă bine peste toate, cu experiența sa de a-și pune jucătorii în valoare și de a-i alege pe cei mai buni la momentul oportun.

Domnul Lucescu a fost foarte implicat în jocul de la Pristina. Are vitalitatea necesară de a fi pe banca tehnică și la un eventual Campionat Mondial?

Păi uitați-vă la el. Din punctul asta de vedere îl admir, chiar îl invidiez pe Mircea, pentru că există celebra expresie a lui Guță Băieșu (n.r. – Ion Băieșu, scriitor, dramaturg, scenarist și jurnalist): „Unii ard mai lent, alții rapid”. Uite, eu am ars mai repede. Am făcut greșeala ca atunci când mi-au dat o funcție administrativă la Dinamo, în 2003, să nu mai antrenez. Lucrul acesta îl regret cel mai mult. Eram și destul de dezamăgit de ce mi se întâmplase în anii aceia, când totuși formasem o generație și dusesem Dinamo acolo unde era. Am preferat să rămân la Dinamo, din postura de conducător, și am pierdut din acest punct de vedere, îndepărtându-mă de meseria de antrenor pe care o făceam destul de bine.