Publicat:
31.10.2024, ora 16:27
Actualizat: 31.10.2024, ora 18:59
- Mariana Tîrcă (62 de ani), fostă mare jucătoare a României, crede că retragerile recente de la națională sunt și o problemă de „orgolii”.
- Ea susține că avalanșa de jucătoarele străine care nu au o valoare ridicată dăunează foarte mult dezvoltării handbalistelor autohtone.
Naționala de handbal feminin a României a încheiat Trofeul Carpați pe locul 4. Această competiție a fost ultima verificare înainte turneului final al Campionatului European, care se va desfășura între 28 noiembrie și 15 decembrie. Ediția din acest an va fi găzduită de trei țări, Austria, Ungaria și Elveția.
Rezultatele reprezentativei noastre la Trofeul Carpați au fost dezamăgitoare, conform majorității specialiștilor.
- România – Macedonia de Nord 36 – 25
- România – Elveția 27 – 36
- România – Brazilia 31 – 34
Una dintre cele mai mari handbaliste din istoria acestui sport, Mariana Tîrcă, a acceptat un dialog, în exclusivitate, cu GOLAZO.ro, în care a analizat motivele pentru care naționala are aceste rezultate și a dezvăluit și problema fiicei sale, Sorina, ieșită accidentată din partida cu Brazilia.
- Accidentarea s-a dovedit a fi mai gravă decât se credea inițial.
Mariana Tîrcă: „Pe Bellu și Bitang i-au distrus”
Bună ziua, doamna Tîrcă. O victorie, două înfrângeri, una surprinzătoare contra Elveției, la Trofeul Carpați. Rezultate modeste. Rămânem și cu plusuri?
În primul rând, aș spune că s-a creat o atmosferă foarte negativă față de handbalul românesc. Văd foarte mulți „specialiști” care-și dau cu părerea și nu cred că e un lucru bun. În viața oricărei echipe naționale, de club, în orice sport, vine un moment în care trebuie s-o iei de la zero. Eu îi întreb pe cei care analizează cum s-ar simți dacă ar fi în pielea fetelor? Mai ales că unele s-au întâlnit prima dată pentru a juca împreună la această competiție. Cred că ar trebui să susținem această echipă așa cum e ea. Nu mai e cum a fost odată, dar și aceea tot cam acolo s-a clasat la marile competiții.
Dar criticile constructive poate schimbă ceva. Sau nu vi se pare că e ceva de schimbat?
Eu știu că așa s-a distrus și gimnastica. Doi super antrenori (n.r. – Octavian Bellu și Mariana Bitang), de fapt pe ei i-au distrus prima dată. Noi nu știm decât să dărâmăm. Nu mai punem cărămizi la construcție. Nu mai avem o vorbă bună, compasiune. Totul „ne miroase”. De fapt, cum e în societatea românească, așa e și în sport.
Toată această „atmosferă foarte negativă”, cum o numiți dvs., nu s-a creat și în urma valului de retrageri de la naționala feminină de handbal? Conflictele domnului Florentin Pera cu unele jucătoare, ultima fiind Cristina Laslo?
Eu nu iau de bun tot ce se aude. Nu cred că este dracu’ atât de negru. Se interpretează, se exagerează. Unii profită să pună sare pe rană. Nu știm care e, de fapt, realitatea. Și vis-a-vis de așa-zisele retrageri. Până la urmă e vorba despre a vrea sau a nu vrea să joci la națională. Când jucam, veneam la echipă și pe jos. La orice vârstă.
Când am fost îndepărtată pentru că eram prea în vârstă, iar apoi nu ne calificam și veneau cu „hai, Mariana!”. Fără nicio reținere am revenit. Dacă ai puterea să recunoști, și poate nu mai avem puterea asta, echipa națională a fost o rampă de lansare pentru foarte multe jucătoare. Acolo te vede lumea.
Cum am făcut anul trecut cu Cristina Neagu, la Mondial? Când am umilit-o și am ținut-o pe bancă? Chiar dacă ea a vrut din tot sufletul să ne ajute, chiar și fiind accidentată. Și ai umilit-o, ținând-o pe bancă și apostrofând-o. Carmen Amariei, exclusiv pentru GOLAZO.ro
Mariana Tîrcă: „Să lăsăm orgoliile”
Ați avut o carieră uriașă ca jucătoare. Cum se trece peste aceste conflicte inerente cu un antrenor?
Păi, lași orgoliile personale deoparte, mai ales când joci pentru România. Dar acum am ajuns să nu ne mai preocupe decât interesul de moment, propriu. Din păcate. Eu vorbesc în general acum, nu despre o sportivă sau un antrenor anume. Dacă eu conduc Federația Română de Handbal, mie să-mi fie bine. Nu contează ce las după mine. Eu nu m-am ghidat niciodată după principiul ăsta. Întotdeauna m-am gândit și la ce las după mine, să se vadă ceva și din munca mea.
Din păcate a dispărut sentimentul ăsta, nu l-aș numi patriotism sau naționalism, dar trebuie să-l avem în sânge. Echipa națională e cu totul altceva decât echipa de club. De ea trebuie să avem grijă. Din păcate, de o vreme încoace, naționala s-a dus pe tobogan și nimeni nu vrea să pună frână.
La sfîrșitul lunii noiembrie, mergem la Campionatul European. La ce să ne așteptăm?
Trebuie să fim pozitivi. Echipa pornește de la zero. Dacă e lăsată să se ridice, să se sudeze, să crească în valoare, poate vom avea pretenții în viitor. Dacă începem să ne plângem că ieșim pe locul 12, că obiectivul e un loc între 1 și 12, atunci vom avea probleme. Hai să vedem dacă echipa aceasta, de la etapă la etapă, are un progres. Trebuie să acceptăm că trebuie să găsim soluții, iar lista de jucătoare e deschisă și la ieșiri, și la intrări.
Mariana Tîrcă: „Sorina are o accidentare serioasă”
Apropo de lista aceasta, Sorina (n.r. - Tîrcă, actualmente Grozav), cum se mai simte după accidentarea din meciul cu Brazilia?
Se pare că nu e OK Sorina. O să vedem ce face doctorul. Are o desprindere de tendon. E o problemă mai veche. Nu știu ce să zic. Dar nu e așa de simplu cum s-a crezut. S-a văzut urât acea agățare și chiar îmi era teamă.
Data trecută a stat 3-4 luni până s-a refăcut. Doamne ferește să nu se rupă tendonul. Ea vrea să joace, dar nu poți trece peste anumite etape după o naștere, dacă nu o iei treptat cu revenirea în teren. A început prea brusc pregătirea. În opinia mea trebuia multă mobilitate articulară și musculară. A intrat direct în antrenamente normale.
Cel mai probabil s-a gândit și la a prinde lotul pentru Campionatul European.
Da, și-a dorit. De asta pe lângă echipă sunt oameni care să știe să lucreze cu un sportiv în funcție de nevoile acestuia. Acum, repet, nu știu exact ce are. Dar i-a pus doctorul RMN-urile unul lângă altul, de la accidentarea anterioară și de la aceasta, și se pare că e aceeași problemă.
Sperăm să-și revină cât mai repede și să nu fie nimic foarte grav.
Și eu sper. Dar mă gândesc la cât suferă fetele astea și când aud comentarii la televizor, neprofesioniste, în care se acuză sportivele de toate cele... În opinia mea, comentatorul trebuie să spună ce vede pe teren, cu informații, nu să critice sportivii. Trebuie să avem un pic de loialitate, empatie. Nouă ne place să lovim. Nu ne mai interesează munca sportivului, ci cancan-ul. Mă deranjează când aud că fetele noastre nu au valoare, pentru că altfel ar juca la echipele de club. Dar sunt multe substraturi pe care oamenii nu le cunosc. Când vin cele străine, trebuie să joace pentru a se justifica salariul acestora.
Nu credeți că aduc o plusvaloare Ligii Florilor?
Nu toate. Și cine crezi că vor fi date la o parte? Îți spun din experiență. Româncele. Noi ne sabotăm singuri. Păi, cum să joace bine fetele noastre la națională, dacă nu evoluează la echipele de club? Dacă mă uit, sincer, și fac o analiză, mă întreb care sunt marile rezultate aduse cu jucători străini la nivel de echipe de club? Dar dacă dădeam încredere fetelor noastre și mergeam pe ce produceam noi? Poate alta era naționala. Dar suntem atât de snobi. Tot ce e străin ni se pare extraordinar.
A întâmpinat și Sorina astfel de probleme?
S-a lovit, nu s-a lovit, nu mai contează acum. Dar tot timpul e privită ca fiica Marianei Tîrcă. Nu se uită nimeni la calitățile ei. Parcă unii au o satisfacție sadică să o lovească. Și nu numai pe ea. Mai multe jucătoare românce. Din cauza modului în care gândim, numele Tîrcă i-a adus foarte multă presiune. Trece peste răutăți, dar asta nu înseamnă că nu-i este afectat randamentul. Noi trecem dintr-o extremă în alta. Când cineva joacă 3-4 meciuri bine, îl facem cel mai tare. Când are o zi proastă, l-am desființat. Nu avem echilibru.
Palmares Mariana Tîrcă:
- Liga Campionilor: 1996 - cu Podravka Koprivnica
- Trofeul Campionilor EHF: 1996 - cu Podravka Koprivnica
- 2043 goluri în 335 de partide pentru România - record
