CRISTIAN GEAMBAȘU România mereu vie

• Motiv de mândrie, avem o națională vie, care joacă fotbal. Care nu te adoarme, ca Franța. Ca Anglia.
• Avem o națională calificată. Nu oricum

Nu s-a jucat la pace. Nu interpretați acest 1-1 dacă nu v-ați uitat la meci! Asta a fost clar și la început de meci, și în debutul reprizei a doua. Atunci când poate te așteptai ca echipele să o lase mai moale. Să facă loc interesului reciproc.

Am avut mostre de pișcoturi din astea pe la mai multe meciuri de la Euro 2024. Vezi Anglia-Slovenia 0-0 ca ultim exemplu. La ei se numește pragmatism. În cazul nostru, dacă facem ceva, e caz de bara-bara.

Mai greșim, dar jucăm

Încă un lucru evident. România nu este o echipă plicticoasă. Nu adormi la meciurile noastre cum o faci la cele ale Franței (ce nimic cu sclipici!), ale Angliei (bravo Southgate, ai asamblat un 11 mediocru din jucători de clasă mondială!), ale Olandei (idem cu francezii și englezii).

România aceasta pregătită de Iordănescu Jr. nu refuză jocul, se zbate, se bate, greșește, se mai și panichează, se sacrifică, pasează înainte și foarte puțin înapoi. Suntem de nerecunoscut, ca să zic așa.

Bravo, Ianis!

Ianis Hagi a fost unul dintre jucătorii esențiali pentru calificarea echipei noastre contra Slovaciei. Nu doar că a scos penalty-ul transformat cu stil old school de Răzvan Marin. L-am criticat în termeni categorici pe Ianis pentru prestațiile slabe din meciurile cu Ucraina și cu Belgia. Intrase rău de fiecare dată.

Neimplicat, parcă dezabuzat, ineficient în atac, absent pe faza de apărare. La Frankfurt, împotriva defensivei conduse de Skriniar și a mijlocului dirijat de Lobotka, Ianis a fost implicat și inspirat. Curajos. Nu i-a ieșit totul perfect, dar alături de Răzvan Marin a dat suflu atacului. Bravo!

Răzvan cel mai bun, Stanciu harnic

Rămân la părerea că dincolo de forța grupului cea cântată deopotrivă de poeți și de specialiști, Răzvan Marin a fost omul numărul 1 în cele trei partide ale grupei.

Face și muncă de salahor, apare și la finalizare. Limbajul corpului nu trădează. Are o poziție de luptător pe teren, judecă mai impede.

Stanciu a fost doar harnic, contează și asta. Departe de ziua de grație de la partida cu Ucraina. Are timp să se revanșeze în optimi. Are calitate, are experiență.

Se aude "Roomânia, Roomânia!", iar timpul pare suspendat. Ok, băieți, am înțeles, ați jucat corect 80 de minute, demonstrație de cinste. Sincer, ți-ai dori altceva.

Nu să pleci acasă, nu acum, nu așa. Rămânem, povestea continuă, țara plutește. E timpul să ne bucurăm. Să strigăm. Hai România!