Radu Naum Gigi, centru atacant

• În teren, bătălia pentru titlu e palidă. E ca o luptă de cocoși în care combatanții arenei prăfuite, ajunși la capătul puterilor, abia se mai pot ciupi
• În vreme ce pe margine proprietarii, chibiții și pariorii îi îndeamnă cu urlete viscerale și ochii scoși din cap să-și ia beregata. Până la urmă cineva va câștiga. Dar ce fel de victorie va fi?

Titlul se ascunde în detalii, precum diavolul. O ratare, o decizie de arbitraj, un telefon suspect, o ploaie de primăvară, un aliment stricat, un mușchi fisurat. De acum înainte orice contează. O rătăcire de un meci, un ghinion.

Un meci scăpat printre degete te poate pune în șah

Insist să cred că dacă CFR va pierde titlul asta se va întâmpla în principal pentru că nu a răzbit în meciul cu U Cluj. O partidă pe care a dominat-o copios, în care a avut ocazii de a marca, dar pe care a pierdut-o cu 0-1.

Dacă ar fi câștigat-o, aborda șocul cu FCSB de duminică din postura de lider cu un punct avans. O poziție care i-ar fi permis să joace la două capete. Așa, cu minus două puncte, e nevoită să ia inițiativa, ceea ce s-ar putea solda cu o înfrângere decisivă. Sau să meargă pe egal, ceea ce e tot în avantajul rivalei.

Iată cum un meci scăpat printre degete te poate pune în poziție de șah. Și ulterior de mat.

FCSB, pe de altă parte, a avut până acum detaliile de partea ei. Un gol în prelungiri cu Rapid, un altul scos din joben de Alhassan pe final cu Dinamo, un penalty care a născut indignare cu U Cluj și un egal cu noroc contra Craiovei i-au adus 8 puncte.

Dacă nu s-ar fi întâmplat toate acestea, campioana ar fi adunat numai două! Și s-ar fi aflat pe un cuminte loc 4.

Bun, poate părea exagerat. Să tăiem atunci doar punctele cu Rapid și Craiova. FCSB ar fi stat acum la egalitate cu CFR, și la doar un punct de Bănie. Altă poveste.

Becali destabilizează prin declarațiile sale

Campionatul e și un joc de fente. Un duel psihologic. Când nu mai poți, te faci că poți. Îi păcălești pe adversari. Le dai senzația că poți mușca, deși abia mai poți deschide gura.

Un câine bătrân stă mereu cu dinții la vedere ca să sperie. La acest joc FCSB e deja campioană. Marchează pe bandă rulantă pentru că are un atacant de soi, un golgheter înnăscut.

Gigi. Tot ce face el acum este să întrețină avantajul echipei sale marcând goluri în mințile adversarelor și pregătind astfel terenul pentru ca la meciurile reale acestea să se prezinte deja zdruncinate psihologic.

Becali destabilizează prin declarațiile sale. Inspiră fie teamă, fie revoltă cu același rezultat: tulburarea liniștii interioare a celuilalt. Se dă mare cu orice ocazie, râde de oponenți, îi ridiculizează, îi tratează cu condescendența unui șef de clan, le urează succes în lupta pentru locul 2.

Ceilalți răspund cum pot, trag și ei cu ce au la îndemână, dar fără experiența, nonșalanța și impresia de stăpân al lumii care îl mobilează pe patronul liderului.

Iată unde s-ar putea juca cu adevărat titlul

Fotbalul e și spectacolul din afara terenului, unul de bună sau proastă calitate, dar e cu atât mai mult un spectacol cu cât cel real, de pe gazon, e în stare de leșin. Și atunci jocurile minții trag la poartă.

Impresia e că adversarele FCSB-ului cred că aceasta mai poate să muște ca în toamnă și iarnă. Iar Becali le întreține cu sârg complexul. Vor ieși ele de sub această vrajă sau prestidigitatorul de la palat va reuși să îi țină în stare de hipnoză până la capăt? Iată unde s-ar putea juca cu adevărat titlul.