Publicat:
06.01.2025, ora 18:13
- Primele zile din 2025 i-au adus lui Denis Ciobotariu (26 de ani) un transfer la Rapid. În interviul pentru GOLAZO.ro, stoperul lui Sepsi recunoaște ca ar vrea să treacă de acum în Giulești, nu din vară, motivând că i-ar fi greu să nu se gândească la ce se întâmplă la viitorul club.
- E pregătit 100%, nu se teme că l-ar putea afecta trecutul dinamovist, a învățat imnul echipei alb-vișinii și așteaptă întâlnirea cu fanaticii din Giulești.
Denis Ciobotariu a vorbit cu GOLAZO.ro și despre momentul care l-a schimbat la nivel fizic, când s-a transformat și cum a învățat totul despre acest subiect.
Denis Ciobotariu, despre transferul la Rapid: „Am făcut alegerea potrivită”
Denis, 2025 a început bine pentru tine. O veste bună, un transfer pe care ți l-ai dorit.
Da, da! Într-adevăr, a început cu o veste bună, un pas pe care mi-l doream. Sunt sigur că am făcut alegerea potrivită și așteptăm să vedem ce ne rezervă viitorul.
A fost grea alegerea? Când ești în ultimele luni de contract, vin multe cluburi peste tine. Te-ai gândit, poate, și la străinătate?
Am avut ceva discuții, am avut oferte și din străinătate, au mai fost și din Liga 1. Cred că am făcut alegerea potrivită. Adică mi se pare că Rapidul e într-o uriașă creștere și cred că tot proiectul arată bine. Adică totul despre Rapid mi se pare foarte pozitiv în momentul ăsta. Mi-au făcut o ofertă foarte bună și așa am ales Rapid.
După câțiva ani, te întorci cumva la un club unde presiunea vine nu doar din mass-media, din interior, vine și dinspre suporteri.
Într-adevăr! Sunt destul de obișnuit, zic eu. Am jucat și la Dinamo, în trecut, unde, la fel, erau suporterii cu presiune, însă eu îmi voi face treaba cât mai bine, voi da totul. Sigur că se poate ca la un meci să n-ai ce trebuie, să nu poți, se poate întâmpla. Dar în momentul în care dai totul pe teren și faci tot ceea ce depinde de tine, cred că oricine apreciază.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Cât a contat pentru tine, în alegerea făcută, faptul că antrenor e Marius Șumudică? Ai lucrat bine cu el la CFR, erai titular, iar în conferințe ți-a dat așa un gir de încredere.
Bineînțeles că a contat foarte mult. Noi am lucrat și în trecut, am lucrat la CFR, am avut rezultate foarte bune și, bineînțeles, faptul că și dânsul m-a dorit mult a fost un factor important în alegerea mea. Pentru că în momentul în care te dorește și antrenorul, și conducerea, toată lumea, înseamnă că pleci cu ceva pozitiv, un bagaj deja bun, în care există o armonie.
Denis Ciobotariu: „Orice jucător știe imnul Rapidului”
Îți scriu deja fanii Rapidului?
Sunt deja mesaje. Au început să-mi scrie, nu pot să le răspund prea mult, să le zic mai multe. Însă, cum am spus-o, voi da tot ce pot. Voi face tot ce-mi stă în putință pentru a câștiga meciurile și a-i mulțumi așa cum pot eu.
Imnul l-ai învățat? Știi cum se cântă în Giulești.
Cred că-l știe toată lumea. Adică, fie vorba între noi, cred că orice fotbalist îl știe. Rapid are un imn aparte, are niște suporteri aparte. De fiecare dată când am jucat acolo, atmosfera a fost chiar wow. Adică se simțea tot, fiind și tribunele aproape. Cu atât mai bine să mă bucur că de data asta sunt de partea mea.
Sunt semnale că se va rezolva situația și că vei pleca din iarna asta? Mă pun cumva în pielea ta. E greu să mai fii 100% când te gândești la ce te așteaptă!
Într-adevăr, e greu să te mai gândești 100% la echipa la care ești în momentul în care ai semnat cu altă echipă. Plus că te gândești, în subconștient, nu neapărat conștient, că de la anul vei fi la echipa respectivă. Adică există o oarecare problemă, să zic așa la nivel mental. Însă, o să-mi fac treaba cât pot și cum pot la echipa la care joc. Nu s-a pus problema să nu vin la reunire sau ce am mai văzut prin presă. Sunt un jucător profesionist, am demonstrat-o de fiecare dată, însă sper să se rezolve această problemă, aceste negocieri, sper să fie cât mai rapide, pentru că ar fi mai bine și pentru mine, și pentru toată lumea.
Trecutul la Dinamo nu e o problemă: „Acolo se arunca vina pe mine, în loc să se uite la cei care câștigau de 7 ori mai mult”
Crezi că vei mai avea vreo problemă din cauza trecutului dinamovist? Mai ales că ai avut ceva meciuri cu fanii lui Dinamo.
Nu, din contră, chiar n-am fost menajat deloc de dinamoviști. Adică mă așteptam, mai ales pentru faptul că eram tânăr și eram de copil acolo, să fiu cât de cât iertat, să zicem. Dar, din contră. La Dinamo se arunca vina pe mine, în loc să se uite la jucătorii care câștigau de șapte ori mai mult ca mine. Totul se vărsa pe mine și pe alți români sau jucători cu trecut dinamovist. Într-adevăr, am crescut acolo, însă trecutul mai dinamovist e al tatălui meu, care a avut performanțe acolo, a avut momente frumoase. Pentru mine, n-au fost momente așa de plăcute. Eu am văzut la Dinamo doar picioare în autocar. Asta deși eram acolo, ne băteam la play-off în perioada mea.
Ce simte un tânăr jucător în momente de genul ăsta? Cum ai spus și tu, vin picioare în autocar. Intervine și frica?
Nu, nu aveam teamă, că n-are ce să se întâmple. Până la urmă, trăim într-o lume civilizată, adică nu se poate întâmpla nimic, însă cum am zis-o, mă așteptam să fie mai maleabili, mai maleabil cu tinerii, de fapt, cu jucătorii crescuți de Dinamo. După ce am plecat, nu cred că mi-a simțit nimeni lipsa. Mă uitam și prin comentarii și totul era foarte negativ.
Ai crescut într-o familie în care s-a respirat fotbal. Te-ai văzut vreodată făcând altceva?
Sincer, nu știu! Nu-mi dau seama ce-aș fi putut face. Cred că tot ceva pe ceva parte sportivă. Bineînțeles că mi-am pus întrebarea ce-aș fi făcut dacă… Însă, nu știu, pot zic că am avut și un gram de noroc pentru că-ți trebuie și un gram de noroc. Păi, mă mai uit pe pozele de când eram copil, din grupa nu știu care, doar eu am rămas. Apoi, din grupa cealaltă, din 30, doar eu. Tot așa de la an la an. Știi? Te gândești că am mai avut și șansă, însă eu m-am concentrat total pe fotbal.
Șansa e până la un moment dat, apoi intervine și altceva…
Bineînțeles! Plus de asta, n-am beneficiat de absolut niciun ajutor. Probabil multă lume se gândește: „Domnule, taică-tău e cine e”. Din contră, dacă erau persoane care nu prea îl agreau pe tatăl meu, aș fi avut probleme. Însă tata nu a avut nicio discuție, niciodată, nimic cu niciun fel de antrenor de-i mei. Puteți să întrebați toți antrenorii pe care i-am avut.
Te-ai simțit vreodată urmărit, așteptat poate?
Erau așteptări, erau așteptări în sensul în care spui și tu, că sunt fiul lui Ciobotariu. O mare motivație pe care am avut-o a fost tocmai că am vrut să demonstrez că voi reuși fără tatăl meu în acest sport. Pentru că toată lumea, în special la juniori, vorbea și eram direct privit, să zic așa. La juniori cu atât mai mult se amplifică ideea asta, că eram băiatul lui Ciobotariu. Plus că eu nu eram un junior wow, foarte multe calități le-am dobândit prin muncă.
CFR, moment esențial în transformarea fizică a lui Denis Ciobotariu
Apropo, te-ai transformat mult față de perioada Dinamo.
Lucrez în fiecare zi. Zilnic am grijă de mine, am grijă ce mănânc. OK, fără vacanță, aia e altă treabă. Și acum am venit cu vreo două kilograme în plus. Dar le rezolv repede. Totul a început la CFR în momentul în care am fost scos de pe listă. Atunci era clar că nu mai am drept de joc. Iar programul meu era în funcție de ceea ce aveam la antrenament. Sală sau alte chestii exra le făceai în funcție de asta. Dar dacă nu mai aveam meciuri, singurul lucru care îmi rămăsese ca să rămân și eu cât de cât mental pozitiv, era să cresc ceva și am zis că e timpul să cresc în masă musculară, forță. Să fac o transformare. Așa, în perioada aia am luat vreo șase 7 kilograme.
Ai învățat de undeva?
De la toată lumea. Dar în perioada aia la CFR erau Latovlevici și Chipciu. Cu ei m-am înțeles cel mai bine și pot să zic că au fost niște mentori pentru mine. De fiecare dată când aveam o întrebare, „zi-mi și mie ce fac la sală, zi-mi și mie ce trebuie să pun?”. Și eu am fost foarte preocupat. Cred că asta au apreciat și ei, că eu chiar eram preocupat, adică dacă-mi zicea să fac așa, așa o făceam. În final, mi-a prins bine. Adică totul mi-a prins bine, chiar dacă la CFR am avut niște probleme, am încercat să scot pozitivul din toate părțile negative și cred am reușit. De aceea se și vede o transformare fizică. Și probabil și în jocul meu.
Odihna, alimentația, toate ajută.
Toate sunt legate una de alta. Odihnă, alimentație și exerciții fizice. Dacă pe una din ele o neglijezi, la un moment dat o să ai probleme. Poate îți merge o dată să dormi mai puțin. Poate și a doua, dar a treia oară te rupi. Așa merg lucrurile.
Ești născut în ziua debutului CM 1998, cu 5 zile înainte de meciul cu Columbia.
Chiar mă bucură treaba asta. Cred că tata a avut puțină șansă privind conjunctura și a jucat toate meciurile la acel turneu final. Într-o perioadă în care erau toți jucători senzaționali. Ce să mai, Generația de Aur. De asta îi și spune așa.
Tatăl tău nu a fost prezent când te-ai născut?
N-a fost, dar cred că toată această conjunctură a făcut ca fotbalul să fie mai mult decât o pasiune pentru mine, un stil de viață. Eu iubesc fotbalul cu totul. Tot ceea ce înseamnă fotbal, nu doar de intrat pe teren ca să fiu pozat. Totul, de la trezit dimineața, cu alimentație, cu sală, tot ce înseamnă fotbalul iubesc.
Și numele tău se leagă de perioada aia.
Da! De la Saint-Denis, acolo s-a jucat primul meci. Așa au hotărât, n-am deschis niciodată subiectul ăsta. Pur și simplu, așa au hotărât. Dar îmi place. Mi se pare un nume frumos. Chiar mi se pare OK.
Denis, l-ai întrebat vreodată mai mult pe tatăl tău despre acel CM? E ultimul de care ne legăm și azi.
Nici știu ce să spun, sincer, cum era perioada respectivă… Aveam jucători care erau emblematici la echipele lor de club și aici vorbim despre echipe de club foarte, foarte mari. Cumva, erau și așteptări mai mari. Sper să fim și noi cât mai curând acolo, să reușim să ne calificăm, poate și acum. Cred că ceea ce se întâmplă la națională acum, cu această generație, arată că România are șanse reale și corecte să meargă la Mondiale.
De la Rapid, drum mai ușor spre echipa națională
Ai gândit transferul la Rapid și pentru a fi mai aproape de națională?
Da, sigur. Am luat în considerare și asta. Rapid fiind un club mare, poate voi avea și o șansă în plus să merg la națională. Însă totul va depinde de mine, de evoluțiile mele și de cât de bine o să reușesc să mă impun acolo.
Un exercițiu de imaginație, o paralelă cu ultimul Mondial. Atunci, Ciobotariu și Hagi pe teren, acum ar putea fi iar așa, în SUA, de care ne leagă atât de multe.
Ar fi frumos, cred că ar fi ca o poveste foarte interesantă. M-aș bucura, sincer, m-aș bucura foarte mult. Însă mai am de făcut niște pași importanți până acolo. Cum am spus-o, în evoluțiile mele trebuie să se vadă treaba asta. Nu în declarații.
Ciobotariu vs. Ciobotariu: „El era mai agresiv, eu sunt mai rapid. Foarte diferiți”
Ai ceva peste tatăl tău, trofeele.
Așa e, dar multe dintre trofee sunt și din prisma conjuncturii, pentru că nu am participat foarte mult la câștigarea lor. Însă faptul că am fost acolo tot a însemnat ceva, pentru că sunt foarte mulți alți jucători care nu au câștigat nimic o carieră întreagă. Iar eu am destul de multe trofee. Înseamnă că am fost la locul potrivit și în momentul potrivit, ceea ce din nou înseamnă ceva.
Poți să te compari cu tatăl tău?
Suntem destul de diferiți. Sincer, n-am apucat să-l văd mai deloc, ca să fiu sincer. Doar din ce mi-au spus el și alți foști fotbaliști. Știu că avea un joc de cap senzațional. Cred că era mai agresiv, bine era și mai înalt decât mine. Suntem diferiți. Eu cred că-s mai rapid, eu chiar am o viteză foarte bună și un joc de picior bun. Deci diferiți.
2025? Ce vrei de la el?
Jocuri mai bune. A venit bine și acest transfer, sper să se rezolve, cluburile să se înțeleagă și gata. Poate - Doamne, ajută!, - ajung și la națională, poate iau și un trofeu cu Rapid, pentru că în Cupă e tot mai aproape. De ce nu?, și titlul! OK, e destul de departe acum, dar… Orice jucător visează la națională și trofee. Cât sunt șanse matematice, te gândești.
