Publicat:
18.09.2024, ora 09:12
Actualizat: 18.09.2024, ora 09:27
- Jean-Marie Pfaff, 70 de ani, și-a reamintit cel mai bun meci al lui Diego Maradona la un Campionat Mondial.
- Semifinala CM ‘86 dintre Belgia – Argentina s-a jucat pe Azteca, în fața a 114.000 de spectatori.
- Argentina, cu Diego Maradona magistral, a câștigat Campionatul Mondial din 1986, după finala contra Germaniei de Vest.
Jean-Marie Pfaff rămâne același om volubil și acum, așa cum era și la 33 de ani, atunci când apăra poarta Belgiei la un turneu final de Campionat Mondial. Se întâmpla asta în 1986, în Mexic. Belgianul a fost încântat să-și amintească de duelul său cu legendarul Maradona.
Pfaff fusese fusese titular, în primele trei partide, și la Mondialul din 1982. Apărase în toate meciurile din Grupa 3 (n.r. – două victorii și un egal), cea cu Argentina, Ungaria și El Salavador. Apoi, pentru Grupa A (n.r. – au fost două faze ale grupelor), unde „divolii roșii” au întâlnit Polonia și Uniunea Sovietică, selecționerul Guy Thys îl preferase pe Custers. Belgia a pierdut ambele partide și a plecat acasă.
Belgia ajunge în semifinalele CM '86
În 1986, însă, Pfaff era titularul incontestabil al unei echipe excelente a belgienilor. Și totuși, începutul Mondialului este dezastruos pentru trupa lui Thys. Înfrîngere cu Mexic, scor 1-2. Victorie la limită cu Irak, același scor. Un egal chinuit cu Paraguay, 2-2, și Belgia merge mai departe de pe locul trei în grupa B.
Următorul adversar, URSS (n.r. - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste). Adică adversarii României din Italia ‘90, dar cu patru ani mai tineri. Aleinikov, Zavarov, Belanov, Dasaev, Kuznetsov. Meciul a fost superb. Rușii au deschis scorul, prin Belanov, în prima repriză. Belgienii au ripostat prin Scifo, în minutul 56. Belanov a făcut dubla, dar Ceulemans a egalat, 2-2, cu un sfert de oră înainte de finalul partidei.
Așa că s-a intrat în prelungiri, acolo unde „dracii roșii” au reușit să marcheze de două ori. Demol, cu o lovitură de cap, și Claesen, din pasa lui Lei Clijsters. Tatăl lui Kim Clijsters, fostul număr 1 mondial WTA. În minutul 111, URSS a redus din diferență, prin același inevitabil Belanov. Apoi a urmat o puzderie de ocazii la poarta lui Pfaff, care apără excelent. Meciul s-a terminat cu scorul de 4-3, iar belgienii au mers în sfertul de finală cu Spania.
Ibericii, cu faimoșii Zubizarreta, Camacho, Gallego, Michel, Salinas și Butragueno în componență, au fost dominați de Belgia. „Dracii roșii” au marcat primii, prin Ceulemans, iar spaniolii, în pofida unor atacuri furibunde, au egalat de abia în minutul 85, prin Juan Senor.
Cum nu s-a mai marcat în prelungiri, partida a ajuns la lovituri de departajare. Pfaff a reușit să pareze singurul șut din cele zece executate, iar Belgia se califica în semifinale. Acolo o aștepta Argentina, dar nu aceeași pe care o învinsese, scor 1-0, cu patru ani în urmă, la Mondialul spaniol.
Jean Marie Pfaff: „Am jucat împotriva lui Maradona”
În semifinalel CM Mexic 1986 a fost prezentă doar o echipă din America de Sud. Așa că, la ora partidei dintre „diavolii roșii” și inventatorii celui mai senzual dans din lume, tango-ul, erau peste 114.000 de oameni în tribunele arenei Azteca.
Toată lumea își amintește de meciul făcut de Maradona la World Cup ‘86 contra Angliei, dar alta a fost cea mai bună performanță a lui Diego la acel Mondial. Semifinala cu Belgia a reprezentat cel mai bun meci al argentinianului în Mexic.
Să joc împotriva lui Maradona a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din întreaga mea carieră. În Mexic a fost la cel mai înalt nivel al carierei sale. Indiscutabil, cel mai bun jucător al turneului. Jean-Marie Pfaff pentru GOLAZO.ro
Pe hârtie, echipa din ‘82 a Argentinei era mai bună decât cea din ‘86. Sau cel puțin avea numele mai răsunătoare. Să le vedem față în față:
- Argentina 1982
Antrenor: Cesar Luis Menotti
Echipa: Fillol – Olguin, Galvan, Passarella, Tarantini – Galego, Ardiles – Maradona – Bertoni, Diaz, Kempes
- Argentina 1986
Antrenor: Carlos Bilardo
Echipa: Pumpido – Cuciuffo, Brown, Ruggeri – Giusti, Enrique, Burruchaga, Batista, Olarticoechea – Maradona - Valdano
Dar, dacă în 1982 exista încă marea influență a lui Kempes la națională, cel care adusese naționalei albiceleste titlul de campioană mondială în ‘78, acum, opt mai târziu, Argentina înseamna Maradona. În cea mai bună formă a sa.
Diego nu concepea să nu câștige titlul mondial. De altfel, el dă primul semnal de luptă în semifinala cu belgienii. După fix 7 secunde de la fluierul arbitrului mexican Ramirez, Maradona îl lovește pe Jan Ceulemans.
Diego face apoi „o maradona”, adică trage mingea cu talpa piciorului stâng, apoi cel drept. Belgienii s-au strâns în jurul lui ca enoriașii la biserică într-o zi de Paște. Vercauteren nu pricepea nimic. Era ca un copil care a văzut prima dată vată de băț.
Să nu credem că europenii nu aveau echipă bună. Iată cum arăta primul unsprezece al Belgiei în semifinala cu Argentina.
Antrenor: Guy Thys. Avea să fie declarat cel mai bun antrenor din lume în 1986. Condusese Belgia către singura ei finală, pierdută, de turneu final major, Europeanul din 1980.
Echipa: Pfaff – Gerets, Renquin, Demol, Vervoort – Grun, Vercauteren – Scifo – Ceulemans, Claesen, Veyt
Inter plătea pentru Scifo, în 1987, 8,6 milioane € ca să-l aducă de la Anderlecht. Numai că belgianul nu s-a putut ridica la nivelul lui Maradona, nici în acel meci, nici pe întreg parcursul carierei sale.
Pfaff a avut destul intervenții în fața atacanților adverși, apărând câteva șuturi dificile trimise și de Diego către poarta sa. Unul dintre cele năprasnice a venit de la vreo 23 de metri, iar goalkeeper-ul belgian de abia a avut timp să ridice mâinile și să respingă balonul.
În ciuda faptului că sud-americanii au dominat partida, europenii au avut momente extrem de favorabile. Ba chiar au scăpat de două ori spre poartă, singuri cu Pumpido, dar i-a oprit tușierul portughez Carlos Silva Valente. Senhor Valente, care se și rățoia la „diavoli” când aceștia protestau, a făcut, prin deciziile sale, ca la cabine să se intre cu 0-0.
„Noi am făcut o treabă bună, dar Argentina l-a avut pe Maradona în semifinale El a fost aspectul decisiv. Am fi câștigat meciul dacă nu era Diego de partea cealaltă. Am avut ocaziile noastre, mai ales în prima repriză”, ne mai spune Jean-Marie Pfaff.
Nici nu ajungeau bine băieții lui Bilardo pe tunel, că Diego îi băga în ședință. În „Touched by God”, cartea sa despre triumful Argentinei la CM 1986, Maradona povestește că el, Valdano și Ruggeri au fost atât de vocali și furioși, încât a simțit că i-au speriat pe coechipieri. Aveau și de ce. Belgia, condusă de magistralul Guy Thys, campion european în ‘80, nu părea deloc impresionată de adversara ei.
Diego Maradona începe recitalul pe Azteca
Șase minute trecuseră din repriza secundă când Burruchaga îl vedea pe „Butoiașul atomic” lansat pe orbită. I-a pasat, iar doi belgieni, Veyt și Demol, plus Pfaff, s-au repezit să-l blocheze pe Diego. Ne spune mai multe omul care a fost acolo.
Întrebat dacă a priceput imediat cum balonul a ajuns în plasă, Jean-Marie Pfaff ne-a dezvăluit: „Am țâșnit din poartă imediat ce a plecat mingea. Poate nu trebuia sa o fac. Veyt era aproape de el, iar eu am vrut să-i închid unghiurile. Am ajuns o fracțiune de secundă prea târziu, m-am izbit de Demol, iar mingea zbura spre plasă. Nu mi-am dat seama cum a lovit-o decât atunci când m-am uitat la tv”.
Maradona reușise, cu piciorul, ce aveau să facă, dar cu mâinile, marii Jordan și Federer. Liftase balonul peste Pfaff, cu exteriorul piciorului stâng, și fugise imediat de la locul faptei.
Scifo nu a reușit nici o clipă să-și galvanizeze coechipierii precum Diego. „Dracii roșii” au fiert la foc mic. Iar Maradona i-a mai pedepsit o dată.
(n.r. - putea fi oprit Diego?) „În a doua repriză a fost fantastic. Irezistibil. Aproape că ne era teamă să încercăm să-l deposedăm. A trecut rapid prin apărarea noastră și a șutat pe lângă mine, din 6-7 metri. Atunci n-am mai ieșit, ca la primul gol. După meci, eu și Diego am schimbat tricourile. Apoi am devenit prieteni. L-am admirat foarte mult pentru pasiunea pe care o arăta față de fotbal”, ne-a mai declarat Jean-Marie Pfaff.
„D10S” primea mingea pe la 25 de metri de poarta lui Pfaff, a trecut cu lejeritate de Vercauteren. Niciun fundaș nu l-a mai atacat decisiv. A strâns Gerets, dar argentinianul a apucat să șuteze pe lângă Pfaff.
Portarul belgian a mers, cu naționala, în finala mică, acolo unde trupa lui Thys va fi învinsă greu, după prelungiri, scor 2-4, de Franța lui Amoros, Genghini, Tigana și Papin.
„După Mexic 1986 ne-am întâlnit de mai multe ori și întotdeauna am râs mult. Diego a fost, alături de Pele și de Beckenbauer, cel mai mare jucător din toate timpurile. Nu am niciun dubiu. Mi-a părut rău că n-am ajuns în finală. Sau că nu am câștigat finala mică. Dar am făcut schimb de tricouri cu Maradona. Deci a meritat”. Jean-Marie Pfaff pentru GOLAZO.ro
Diego ajungea în finala cu Germania de Vest, în care Argentina se impunea greu, 3-2, prin golul lui Burruchaga. Din pasa lui „D10S”, desigur. Maradona punea și M lângă itic, iar Pfaff pleca acasă fără măcar un bronz la CM. Sigur, avea titlul de vice european, din ‘80, prins la rever.
„Para El Simpatico Jean Marie, con toda mi carino (n.r. – Pentru simpaticul Jean Marie, cu toată afecțiunea mea)”. Asta scrie pe tricou. Care e impregnat cu ADN-ul lui „D10S”. Peste ani, iubitorii acestui sport se vor închina la el ca la o relicvă. Gata, a trecut acel „peste ani”.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
