Publicat:
09.10.2024, ora 09:00
Actualizat: 09.10.2024, ora 10:29
- Wim Rijsbergen este vicecampion mondial cu Olanda în anii 1974 și 1978, făcând parte din echipa lui Cruyff, Neeskens, Rep, Rensenbrink.
- Fostul fundaș al Olandei spune că regretatul Neeskens a fost foarte aproape de a deveni jucător de baseball.
- Johnny Rep, un alt fotbalist al „portocalei mecanice” din ‘74, a suferit un atac de cord și se află la spital.
Johan Neeskens a dispărut dintre noi duminică, în Algeria, la 73 de ani. Pentru toți cei care l-au prins jucând, ca și pentru cei crescuți cu amintirea unei portocale gustoase, care îmbina matematica și creativitatea, Neeskens va rămâne legendar.
Dacă ne-am îndrăgostit de Olanda lui Cruyff, nu trebuie să uităm niciodată că Neeskens a ținut scara pe care s-a cățărat Johan. Cel mult mai cunoscut.
Wim Rijsbergen a făcut parte din echipa senzațională a Olandei, vicecampioană mondială la două turnee finale consecutive, 1974 și 1978. A debutat la 22, sub comanda lui Rinus Michels, într-un amical cu România.
Wim Rijsbergen: „Vital pentru o echipă”
După acele prime 45 de minute, a urmat titularizarea la Mondialul din ‘74. Wim i-a cunoscut îndeaproape pe Neeskens și Cruyff și, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GOLAZO.ro, a povestit ce a însemnat primul pentru fotbalul olandez.
Bună ziua, domnule Rijsbergen. Din România vă deranjăm. Știu că ați fost coleg la echipa națională cu Johan Neeskens. Aveți cinci minute pentru a dialoga?
Da, m-ai prins pe mare. Îmi duc barca la adăpost, pentru că nu mai ies cu ea iarna. Așa că pot vorbi. Johan... Acum șase săptămâni am fost la un turneu de golf în sudul Franței. Eu, Neeskens, Arie Haan, van Hanegem, frații van de Kerkhof. Iar ieri a venit această veste. Șocant, absolut șocant... Johan lucra pentru federație și încerca să aducă în Olanda antrenori din alte țări. Era în Algeria, acolo unde a și decedat. Nu știm exact ce s-a întâmplat, așteptăm concluziile oficiale.
Ați jucat de atâtea ori în echipa națională a Olandei alături de Neeskens.
Nu numai acolo. De la 13, 14 ani jucam împreună, de la echipele de copii ale țării noastre la toate naționalele până la Under 21, iar apoi la echipa mare. Alături de Rep, frații van de Kerkhof, pentru că suntem de aceeași vârstă. Așa că îți dai seama la câte partide am fost împreună pe teren. Iar la echipa națională am evoluat împreună la două turnee finale de Campionat Mondial, cele din 1974 și 1978, pe care, din păcate, nu le-am câștigat.
Și ați fost colegi și la o echipă de club, New York Cosmos.
Da, el a venit de la Barcelona în 1979 în SUA, iar eu de la Bastia. Pele jucase acolo, iar cu noi a fost și regretatul Franz Beckenbauer. El era deja acolo, la NY Cosmos, și am fost colegi un sezon. A plecat în 1980, dar eu și Neeskens am stat până în 1983, 1984. Îmi amintesc că era și Carlos Alberto în echipă. Aveam o formație grozavă.
L-ați cunoscut pe Neeskens de la 13, 14 ani până la 33, ca fotbalist. Cum era ca adolescent?
Era un tip foarte, foarte serios, care iubea fotbalul și i se dedica în totalitate. Avea setată ținta de a deveni un fotbalist important al echipei naționale. Asta își propusese de atunci, de la 13 ani, și asta a reușit. Dar să știi că a fost aproape de a nu deveni fotbalist. Evolua la amatori, dar, de asemenea, practica și baseball. Și era foarte bun și acolo. Juca la o echipă de lângă Harlem. Așa că o perioadă de timp le-a făcut pe ambele, până s-a decis să aleagă fotbalul.
Ați jucat cu el până la 33, 34 de ani. S-a schimbat în această perioadă de timp?
Deloc nu s-a schimbat. Toți cei care au jucat cu Neeskens îți vor spune că a fost întotdeauna un profesionist desăvârșit. 100% dedicat fotbalului. Dedicat echipei pentru care evolua. Știi, când a jucat alături de Cruyff, ori la Ajax, ori la Barcelona, a făcut de multe ori treaba murdară pentru ca acesta să poată străluci. Alerga, se lupta pentru balon. Și Neeskens ar fi putut fi, fără probleme, vedeta unei echipe. Dar era foarte altruist. Un exemplu foarte bun pentru tinerii fotbaliști.
Wim Rijsbergen: „Un fotbalist uriaș”
Mulți specialiști spun despre Neeskens că era al „doilea Johan”. Credeți că a fost foarte influent, poate nu la nivelul lui Cruyff, în echipa aceea fantastică a Olandei din ‘74-’78?
A fost întotdeauna unul dintre fotbaliștii care conectau colegii. Eu, care am fost și antrenor, știu cât de important e acest tip de jucător. Era un liant între ei. Din acest motiv Neeskens era numărul 1. Dacă faci o echipă, este primul pe tablă. Fotbaliștii ca el oferă echilibru unei formații. Sunt esențiali, vitali, pentru o echipă. Așa era Neeskens.
Sigur că toată lumea vrea să vadă jucătorii care driblează, care fac spectacol, dar antrenorii caută caractere ca Neeskens. Dar în fotbalul actual nu mai există mulți jucători ca el.
Sunt sigur că ați trăit multe povești frumoase alături de Neeskens. Care e amintirea cea mai de preț cu el?
Cred că penalty-ul din 1974, din finala cu Germania de Vest. Așa cum oamenii știu lovitura aceea cu capul a lui Pele, scoasă de Gordon Banks, așa și cu Neeskens. Își amintesc că a tras cu 200 de kilometri pe oră acea lovitură de la 11 metri. Când eram la New York Cosmos, vorbeam cu el și cu Beckenbauer despre șutul acela nimicitor. Și ne întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă am fi luat noi Cupa Mondială în 1974. Am fost atât de aproape. Încă mai încercăm, ca nație. Dar lumea încă vorbește despre cât de buni am fost atunci. Și despre Neeskens. Un fotbalist uriaș. Ce păcat că s-a dus...
