„Mă sperie viitorul” Simona Halep, într-un interviu emoționant: „Dacă nu mai pot să performez, aș vrea copii, familie”

• Simona Halep (32 de ani, locul 1.132 WTA) și-a recâștigat dreptul de a evolua din nou în competițiile WTA, însă nu și forma fizică care a consacrat-o.
• Fostul lider mondial se luptă cu accidentările și nu știe exact ce îi va rezerva viitorul, din punct de vedere profesional.

Recent, Simona Halep a acordat un interviu amplu publicației „We are tennis”, în care a atins cele mai sensibile subiecte din trecutul apropiat, dar și din viitorul.

Jucătoarea din România consideră că a fost pedepsită prea aspru în urma scandalului de dopaj, deoarece n-a avut voie nici măcar în tribunele unui meci de tenis.

Simona Halep își dorește copii și familie

De asemenea, Simona nu știe exact cum va arăta viitorul ei, în următoarea perioadă. Când va putea reveni fizic și la ce nivel sportiv se va întâmpla acest lucru.

Dacă nu va mai putea practica tenisul pe care îl dorește, care să o readucă în Top 10, Simona se gândește să renunțe la sport și să-și întemeieze o familie.

Dacă ai avea un glob de cristal pentru a prezice viitorul, ce crezi că ai vedea?

I-am spus fratelui meu, acum câteva luni, că mă sperie viitorul. Niciodată nu am fost așa, pentru că în tenis te antrenezi astăzi pentru ziua de mâine. Întotdeauna cam știi ce ai de făcut. Te aștepți la ce urmează să se întâmple. Dar după această experiență prin care am trecut, sunt puțin speriată. Pentru că viața este frumoasă, dar este și grea uneori. Niciodată nu știi la ce să te aștepți. Vreau să mă întorc pe teren. Acesta este viitorul apropiat. Vreau să performez, să fiu destul de aproape de ceea ce am fost, dacă pot. Dacă nu mai pot, aș vrea copii. Acesta este viitorul pe care mi-l doresc: să am copii, să am o familie”.

Cum a fost să poți juca din nou?

A fost uimitor. Precum o eliberare. Știi, eu nu am fost niciodată în închisoare, și sper că noi voi ajunge niciodată, dar mulți oameni mi-au spus că situația seamănă cu prezența într-o închisoare. Nu am putut nici să mă duc să asist la meciurile de tenis. Acesta a fost cel mai dificil lucru. Am vrut să mă duc la Paris Bercy să-l văd pe Sinner și mi s-a spus că nu pot. Deci, ce-am făcut atât de rău, încât să nu pot să urmăresc un meci? Este prea mult, în opinia mea. Când am fost eliberată de acuzații, a fost ca o ușurare, iar lumina a revenit la mine.

Ce vrei să realizezi cu permisiunea și posibilitatea de a juca din nou?

Mă gândesc în fiecare zi la asta și mă analizez ce pot face mai mult și cât de bună pot fi din nou. Sunt în dubiu acum, să fiu sinceră. Nu mă pot antrena complet din cauza accidentării. Personalitatea mea este că dacă revin, vreau top 10. Pentru că așa gândesc și așa am fost întotdeauna. Și de aceea poate am fost numărul 1, pentru că întotdeauna mi-am împins limitele în acea direcție. Dar acum întrebarea este: sunt capabilă din nou să fac asta? Am puterea interioară să fac asta? Nu știu răspunsurile la aceste întrebări. Dar acesta este visul meu dacă revin complet la tenis.