Publicat:
10.08.2024, ora 14:25
Actualizat: 10.08.2024, ora 16:12
- Dominique Moceanu, gimnastă americană de origine română, așteaptă și ea cu nerăbdare verdictul comisiei ad-hoc de la Paris a TAS
- Fosta sportivă spune că USA nu plătește o rentă viageră gimnastelor care au luat medalii olimpice
- În cartea „Off Balance”, Moceanu denunță abuzurile lui Bela Karolyi și ale Martei Karolyi
.jpg)
Dimonique Moceanu este o fostă gimnastă americană de origine română. Părinții ei, Dumitru și Camelia, ambii etnici aromâni, fugiseră din România în 1980. S-au stabilit în Hollywood, Los Angeles, iar apoi s-a născut Dominique.
În 1995, la doar 13 ani, ea a devenit cea mai tânără campioană din istoria gimnasticii americane la individual compus.
A urmat aurul olimpic, în proba pe echipe, de la JO atlanta 1996. Dominique era un star. Cartea ei, Dominique Moceanu: An American Champion, scrisă alături de Steve Woodward, a atins poziția a 7-a în celebra lista New York Times best seller.
Din păcate, din cauza multiplelor accidentări, cariera gimnastei a fost una foarte dificilă. Mai mult, Dominique Moceanu a fost parte vătămată în cazul fostului medic al lotului olimpic de gimnastică al SUA, Larry Nassar.
Cazul a dezvăluit poveștile a sute de gimnaste abuzate de-a lungul a două decenii de antrenori, medici, patroni de săli de gimnastică, membri din staff-ul programelor sportive din întreaga țară.
Nassar a primit o pedeapsă de 60 de ani de închisoare, pe care o afectuează, plus alta de la 80 la 300 de ani de temniță.
În 1988, Dominique și-a acuzat părinții că i-au luat 4 milioane $ din fonduri și au construit o sală de gimnastică întinsă pe 6.500 de metri pătrați. După doi ani, afacerea a dat faliment. Fosta sportivă și familia s-au împăcat.
Dominique a publicat, în 2012, a doua ei carte, Off Balance, în care povestește abuzurile psihice și fizice la care a fost supusă de antrenorii Bela și Marta Karolyi. Și aceasta a intrat în top 10 al listei New York Times best seller.
Chiar dacă trăiește în SUA, doamna Moceanu este o avidă consumatoare a gimnasticii din România.
În interviul pe care ni l-a acordat, a demonstrat că este pusă la punct și cu cel mai recent punct fierbinte al gimnasticii de la JO Paris, acela al contestațiilor făcute la TAS după finala de la sol.
Dominique Moceanu: „A fost sfâșietor să o vedem pe Ana pierzând bronzul”
Bună ziua, doamna Moceanu. Ca fostă gimnastă de performanță, obișnuită cu finalele de la JO, ce părere aveți despre această controversă din finala de la sol?
A fost sfâșietor să o vedem pe Ana Maria Bărbosu pierzând medalia de bronz după ce antrenorii americani au depus contestația pentru ca valoarea dificultății exercițiului lui Jordan să fie mărită. Au acționat rapid când au observat că a existat o discrepanță. Și, astfel, nota ei a crescut. Ana Maria a avut doar o scurtă perioadă de timp în care și-a putut sărbători succesul. Acest lucru nu este vina nimănui, în afară de o potențială eroare umană a arbitrelor.
Apoi mai există contestația Sabrinei Voinea, care cere o reanalizare a exercițiului. Și pe bună dreptate. În timp ce urmăream exercițiul de mai multe ori, și mai multe clipuri arată asta, am văzut călcâiul ei care coboară foarte ușor deasupra podelei, dar fără să iasă din limite regulamentare. Nu a atins în afară.
Toate aceste controverse sunt nefericite pentru toți sportivii. Dacă această penalizare nu ar fi existat, Sabrina ar fi trecut de pe locul 5 pe locul 3, Jordan (n.r. – Chiles) ar fi ajuns pe locul 4, iar Ana pe locul 5. Dar înțeleg că la TAS s-a depus un dosar și împotriva antrenoarei din SUA care nu ar fi depus contestație în timpul regulamentar de 1 minut.
Ați văzut ce a postat Nadia pe rețelele ei de socializare? Cele două exerciții ale Sabrinei, în paralel?
Da, o altă zecime discrepanță între exercțiul ei din finala pe echipe, dacă nu greșesc, și cea de la sol. Notele au pornit din 6, în primul caz, și din 5.9, în al doilea. Vom vedea ce se va întâmpla, dar știu că Federația Română va lupta pentru corectitudine și dreptate pentru Sabrina și pentru Ana. Mai ales că exercțiile Sabrinei au fost aproape identice. Singurul lucru care reiese foarte clar din înregistrările video este că nu a ieșit din limite covorului.
Dominique Moceanu: „Nu am fost invitată de US Gymnastics la Jocurile Olimpice”
În România s-a vehiculat ideea unei conspirații împotriva sportivelor noastre. Sunt gimnastele americane favorizate?
Mă îndoiesc că a fost ceva făcut cu intenție de arbitre. Cu toate acestea, va fi un preț foarte greu de plătit pentru cei implicați. Așa că Jordan Chiles ar putea pierde bronzul. Și ar fi devastator pentru ea. E prima ei medalie individuală. Nu are nici o vină. Nici Ana și nici Sabrina. E o problemă de eroare a judecății umane care se întâmplă în sport, din păcate.
Dincolo de aceste controverse care vor fi lămurite la TAS, ce părere aveți despre micul reviriment pe care l-a înregistrat gimnastica românească?
Sunt foarte mândră de România pentru calificarea în finala pe echipe. A trecut mult timp de când au fost acolo. Istoria legendelor gimnasticii din România este foarte cunoscută în SUA. Suntem fericiți să le vedem din nou pe scena la nivel olimpic. Și mă bucur foarte mult pentru gimnastica românească. Sper să se ridice din nou la înălțimea la care a fost.
Lăsând deoparte scandalul iscat în finala de la sol, nu știu dacă ați auzit de pățania Ecaterinei Szabo. Dumneai nu a fost invitată de Comitetul Olimpic Sportiv Român la nici o finală a fetelor noastre, deși locuiește la Paris. Fostele mari gimnaste ale SUA sunt invitate la astfel de evenimente?
Nu, din păcate. Mai mult, am contactat US Gymnastics (n.r. – Federația americană de specialitate), dar solicitarea mea nu s-a soluționat cu succes. Eu am fost un „avocat” foarte direct pentru practici mai sigure pentru sportive și pentru eradicarea abuzului. Asta a schimbat într-un mod... interesant, să zicem, unele dintre relațiile pe care le aveam în lumea gimnasticii. Dar sper să relația mea cu US Gymnastics să ia o direcție pozitivă. Schimbările au fost în beneficiul sportivilor și sportivelor. Iar eu pentru asta am luptat întotdeauna.
Dominique Moceanu: „Noi nu avem rentă viageră de la stat”
Pentru că tot suntem la capitolul acesta, al modului în care țările își respectă legendele, v-aș întreba dacă și în SUA există o rentă viageră pentru gimnastele retrase? Care, sigur, au luat medalie la JO.
Nu, nu primim așa ceva. Știu că în alte țări se acordă, cred că și în România, această rentă viageră. Alții dau case sau mașini. Ar fi extraordinar dacă s-ar întâmpla asta și în SUA, pentru toți anii investiți în acest sport extrem de dificil. Cu toate acestea, în țara noastră, primești unele oportunități de turnee potențiale și unele aprobări, dar nu toată lumea este atât de norocoasă încât să poată cumpăra o casă cu o parte din acest venit. Unii sunt capabili să plătească un avans pentru o casă. Dar, după cum știm, medaliile olimpice sunt valoroase. Așa că găsim alte căi de a ne reinventa și de a crea noi oportunități în America. Unii dintre noi încep noi afaceri. Alții merg și țin cuvântări la diverse evenimente. Când concurezi pentru echipa națională a SUA, primești bani. După încheierea carierei, nu mai primești nimic. Dar, sigur, ți se deschid uși și există posibilități de a face bani.
Dumneavoastră concurați pentru SUA, dar cred că aveați relații bune cu gimnastele României. Ați avut o legătură deosebită cu o mare sportivă a noastră?
Îmi plăcea când mă întâlneam cu gimnastele române la competiții, pentru că puteam vorbi limba și simțeam o legătură înnăscută datorită moștenirii și trecutului meu. Eu am fost crescută bilingv. Inima mea a fost întotdeauna deschisă pentru a purta discuții atunci când am putut și mi s-a permis. Îmi amintesc că la Jocurile Bunăvoinței, din anul 1998, am avut câteva conversații bune cu Maria Olaru și cu Simona Amânar. A fost foarte plăcut să le văd și am putut discuta despre unele dintre provocările prin care treceam toate.
De asemenea, întotdeauna am iubit-o pe Lavinia Miloșovici. Și, evident, pe Nadia. Este un icon al gimnasticii. Am crescut în jurul ei în Statele Unite, iar ea și Bart Conner sunt nașii de onoare de la nunta noastră. Așa că suntem prieteni de foarte mult timp, de când aveam eu 10 ani.
Și deci există o relație acolo. Întotdeauna am iubit sincer gimnastica românească, pentru că au format o dinastie lumea gimnasticii pentru atât de mulți ani. Și aș spune că, probabil, Cătălina Ponor este una dintre sportivele mele preferate din epoca modernă. Mi-a plăcut foarte mult să o urmăresc și am devenit prietenă cu ea de-a lungul anilor.
Dominique Moceanu: „Am avut multe de vindecat”
Ați vorbit despre mari gimnaste. Dacă avem, la fotbal, eterna întrebare, Messi sau Maradona, aici ea ar fi: Nadia sau Simone Biles?
Simone Biles va rămâne, fără niciun dubiu, una dintre cele mai mari gimnaste din toate timpurile. Desigur, a doborât multe recorduri în gimnastica mondială și olimpică, dar, mai important, și-a lăsat amprenta asupra acestui sport. Ca și Nadia, firește. Care e aparte.
Simone are o etică formidabilă a muncii și caută neîncetat excelența. A făcut un pas înapoi după JO de la Tokyo, când a întâmpinat dificultăți de ordin mental, iar apoi a abordat sportul puțin diferit. A mers la terapie de sănătate mintală, a consultat un terapeut și asta a ajutat-o enorm. Această deschidere a ei către terapie a fost un factor important în fortificarea psihicului ei pentru următorul ciclu olimpic, iar rezultatele, vedem, au fost grozave.
Familia a fost un factor important de echilibru pentru Simone Biles?
O mare parte din succesul ei se datorează sprijinului incredibil pe care îl are de la familie. Părinții, frații și surorile ei o protejează și au grijă de ea. Am văzut asta cu ochii mei. Cred că și asta face diferența. Să ai o echipă care te ajută atât în sală, cât și în afara ei. Care te ghidează și îți oferă sfaturi bune. Uneori îți îmbunătățește performanța, pentru că ai un sprijin extraordinar. Toți sportivii au nevoie de asta pentru a reuși.
Vă e dor de gimnastică? Mai ales când priviți Jocurile Olimpice la televizor?
Da, acum îmi este. Am fost atât de rănită de antrenorii mei încât nici nu am vrut să mă uit la gimnastică după ce m-am retras. Apoi am vorbit despre abuz și nu am fost la fel de binevenită în lumea gimnasticii. M-am îndepărtat de sport și de comunitate, deoarece inițial a existat o reacție negativă. După ce abuzurile medicului Nassar au ieșit la iveală, oamenii au început să creadă că există, de fapt, probleme.
Soțul meu, care iubește atât de mult gimnastica și a fost gimnast în colegiu, mi-a readus, încet, încet, dragostea pentru sport. Eu nu m-am gândit niciodată că voi fi atât de puternic implicată în a deține o sală de gimnastică și în a antrena. Nu știu dacă m-aș fi întors cu inima deschisă, pentru că am avut multe de vindecat, multă durere. Iar asta nu dispare peste noapte. E o muncă interioară care trebuie făcută, astfel încât, atunci când intri în sport, să poți face schimbări pozitive pentru sportivii cu care lucrezi. Să nu duci durerea mai departe. Toate acestea sunt lecțiile noastre valoroase.
