Publicat:
05.09.2024, ora 08:53
Actualizat: 05.09.2024, ora 12:44
- Alexandru Pașcanu (25 de ani) s-a întors în România, la Rapid, și acum speră să fie alegerea ideală, după experiența deloc reușită de la CFR.
- GOLAZO.ro a stat de vorbă cu Alex Pașcanu, care a răspuns deschis întrebărilor despre oricare dintre subiectele abordate.
Pașcanu s-a călit în Spania, la Ponferradina și Sporting Gijon, e convins că și-a luat cele necesare pentru a rezista într-un club cu pretenții, presiune și cu un public care te obligă.
Alex Pașcanu e unul dintre liderii generației U21 care a uimit Italia la Europeanul de acum 5 ani, când România a atins semifinalele competiției.
A fost crescut și educat în Anglia, la academia lui Leicester. Acolo a învățat ABC-ul fotbalului, acolo s-a dezvoltat ca om și sportiv.
Alex nu s-a sfiit să-și arate dezamăgirea că e printre puținii din generația sa care n-au primit șansa primei reprezentative.
Îi vede acolo pe Ianis Hagi, Man, Coman, Răzvan Marin, Rus, Olaru, Cicâldău, toți cei care i-au fost colegi la U21 și îi sunt și azi prieteni. Își așteaptă rândul și a ales Rapid și cu acest gând.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Te salut, Alex! Spune-ne cum e la Rapid? Te-ai acomodat?
Salut! A trecut o lună deja și cred că m-am acomodat foarte bine și cu coechipierii, și cu staff-ul, și cu ceilalți, din jur.
Ți-a fost greu să faci o alegere? Cum ai cântărit decizia?
Nu cred că a fost greu. Am avut această ofertă și am crezut în proiectul care mi-a fost prezentat. A fost o alegere ușoară.
Urmăreai din Spania fotbalul din România și știai cum sunt lucrurile la Rapid sau în alte părți?
Sincer, n-am mai urmărit de câțiva ani fotbalul din Liga 1. Din moment ce am auzit că e interes, am început să urmăresc în ultimele 2-3 luni.
Cum se vedea Rapidul de la distanță față de cum se vede aici?
Cum se vedea, așa am și găsit. N-a fost nicio surpriză din punctul ăsta de vedere, ceea ce e un lucru bun. Nu ca în alte părți în care am fost și erau surprize, nu neapărat în România. Când te duci la o echipă nouă și găsești tot din ceea ce ți se spune înainte e cel mai bine.
Pașcanu: „Acum am mai multă experiență”
Ai avut vreo reținere să te întorci în România, mai ales după experiența de la CFR, unde n-ai primit șanse și te gândeai că se poate repeta istoria?
Nu m-am gândit la chestia asta. Din moment ce am primit oferta, m-am gândit că sunt alt jucător față de cel de acum 4-5 ani când am venit. Am acumulat mai multă experiență și cred că pot ajuta echipa mai mult.
Ai luat în calcul faptul că pe atunci era Neil Lennon, un antrenor cu stil britanic, iar tu știi cum e cu fotbalul de acolo…
Da, mai ales că el a jucat la Leicester și știa mulți din antrenorii pe care i-am avut acolo. Cei pe care i-am avut la academii. A fost un plus pentru că el cunoștea programul săptămânal de antrenament de acolo. Iar mie în Anglia mi-a plăcut cel mai mult față de celelalte țări în care am jucat. Ciclul de acolo mi-a plăcut cel mai mult.
Cum te-ai schimbat față de acum 5 ani?
Am acumulat peste 130 de meciuri în La Liga 2. E o experiență foarte mare. Plus un turneu final la tineret și o Olimpiadă. Cred că sunt 150 de meciuri care pentru orice jucător sunt importante. Asta cred că mă ajută față de momentul în care am făcut pentru prima dată pasul în România, când s-a spus că n-am reușit. Adevărul e că n-am avut răbdare nici să stau mai mult la CFR, mai mult de cele 4 luni și am vrut să plec să joc. Asta mi-a făcut bine.
Pașcanu: „România a însemnat realitatea fotbalului”
De ce n-a existat răbdarea?
Eram tânăr și știam, voiam să joc meciuri. Atunci am făcut pasul să mă duc împrumut la Voluntari. Asta mi-a prins bine pentru că am avut 19-20 de meciuri în retur. Apoi a venit oportunitatea de a merge în Spania după acel an în România. Am spus că-mi doresc să merg și să-mi încerc norocul. Până la urmă era una dintre cele mai tari țări ale fotbalului puternic. Mi-a plăcut experiența.
Punctual, ce poți spune că te-a învățat fotbalul britanic, cel românesc și cel spaniol?
Fotbalul britanic m-a învățat mult pentru că am copilărit acolo. De la 8 ani, de când eram la academie, până la 20 când am plecat. M-a învățat baza și toate punctele. În fotbalul românesc am învățat mult despre ce e în teren, dar și în afara lui. Mă refer la cum sunt organizate cluburile și cum nu trebuie niciodată să te gândești că peste tot sunt la fel cluburile și condițiile, ținând cont că eu veneam de la Leicester. Vorbesc aici de banii la zi, facilitățile, baza de antrenament. A fost un fel de trezire la realitate. În Spania, la Ponferradina, am reușit să cresc de la jucătorul care eram când am venit din România la ceea ce sunt acum. Acolo am jucat la cel mai înalt nivel din punct de vedere fotbalistic. Când mergeai la orice teren simțeai că e plin de lume, că e fotbal adevărat. Facilități erau. Acum, de când am revenit în România sper să ajut echipa ca să avem rezultate bune și să ne îndeplinim obiectivele ca să jucăm în cupele europene. Ăsta e următorul pas pentru mine.
Ai stat la Leicester o bună perioadă de timp. Ce sfat ți-au dat cei de acolo când ai plecat?
Nu mi-au dat niciun sfat. Mi-au spus doar să am baftă și cam atât.
Mai ții legătura cu ei?
Cu Kiernan Dewsbury-Hall de care lumea știe că s-a transferat la Chelsea pe 30 de milioane de euro. Cu el am crescut de când aveam 8 ani la academie. E unul dintre cei mai buni prieteni din fotbal. Am avut trasee diferite. Când m-am întors în România, el a plecat în League One la Blackpool și când am plecat eu în Spania, s-a dus la Luton. Acolo a făcut un sezon bun și a reușit să promoveze la prima echipă.
Cum se vede acest sezon la Rapid? A început greu, dar ușor, ușor își dă drumul la motoare.
N-a fost startul pe care toată lumea și-l dorea. Au fost 6 meciuri în care n-am reușit să câștigăm și am pierdut doar unul. Nu era criza de care se scria în presă și de care zicea toată lumea. Am câștigat un meci, dar trebuie să câștigăm mai multe. Trebuie să mergem cu gândul la victorie și să luăm mai multe puncte.
Simți presiunea asta de la Rapid?
Este presiune, dar nu mai sunt jucătorul de acum 5 ani care nu știa să gestioneze presiunea. Și la Sporting (n.r. -Gijon) era o presiune imensă. Mă bucură că am avut experiențe dinainte. Acum o am pe asta care mă va ajuta.
Simți că în ultimii ani ai învățat să gestionezi presiunea? La turneul din Italia de la națională erați outsideri, dar s-au creat niște așteptări.
Pentru mine și pentru tot lotul nu era presiune. Era doar faptul că eram acolo și că era plăcerea de a juca. N-am simțit că e vreo așteptare din partea fanilor sau a românilor. Noi ne-am dus acolo să luăm totul de la meci la meci. Cu Croația am fost fără presiune. Am venit doar să jucăm și i-am bătut cu 4-1. Cu Anglia a fost la fel, nimeni n-avea nicio așteptare. Înainte de Euro, un impresar, nu îi zic numele, a spus că: „Ce să faceți la Euro?! Voi nu vedeți ce grupă aveți cu Croația, Franța și Anglia. Dacă scoateți un egal să ziceți merci”. Astea erau gândurile. Din fericire, am făcut o figură frumoasă.
Regretul numit echipa națională
Din acel lot mulți au primit șansă la naționala mare și unii sunt oameni de bază. N-a fost și-n cazul tău aceeași șansă. Aveai 20 de ani când ai făcut pasul la națională, dar n-ai mai fost chemat.
Au fost atâția ani... Nu pot să fac nimic decât să mă antrenez în continuare și să joc cât mai bine. Cu siguranță va veni și convocarea.
Îți așteptai șansa în unele momente?
Au fost momente, în trecut, când mă gândeam că e posibil să merit și eu să fiu acolo. Am gândit și-n acele momente, dar și acum că trebuie să muncesc cât mai mult și va veni convocarea.
Nu te apăsa? Probabil vorbeai cu Dennis Man sau Răzvan Marin, băieți cu care ai fost coleg, dar și cu care ți-ai fi dorit să fii acolo.
Îți dai seama că orice jucător își dorește să fie la națională. Probabil că mă apăsau. Dar, ca jucător profesionist n-ai ce să faci altceva.
Te-ai simțit neîndreptățit în vreun moment?
Nu știu dacă ăsta e cuvântul corect. Ideea e că nu ți se dă nimic de-a gata în viață.
În România se vorbea de o criză a fundașilor. Se vorbea și de Tamaș și de Cristi Săpunaru care erau în vârstă, dar nu și de alții noi. Fundașii, cum ești și tu, așteptau un semn.
Uite, sunt mulți jucători care sunt la națională care au dovedit că merită să fie acolo. Nu pot să zic eu acum că ….
Mă refer și-n trecut, nu neapărat acum.
Ți-am zis, ca jucător nu ai ce să faci altceva decât să-ți continui treaba și să speri că-ți vine șansa.
Când ai ales Rapidul, te-ai gândit și la națională?
Da. A fost un plus că joc în Liga 1 și e mai ușor pentru selecționer să vadă jucătorii. Asta cu siguranță un plus.
Pașcanu: „Șumudică a schimbat atmosfera”
Ce are Rapidul lui Marius Șumudică în plus? Toată lumea vorbește de atmosferă și de o stare de bine.
Cum ai zis și tu, atmosfera s-a schimbat. Am câștigat primul meci. Până la urmă, e un joc al rezultatelor. Oricine știe că după ce câștigi se schimbă atmosferă în vestiar.
Ți-a părut rău în vreun moment că ai plecat din Anglia? Poate aveai șansă să mergi, ca și alți colegi de-ai tăi, în League One, în Championship. Îți pare rău că ai ales CFR?
Nu pot să zic că am un regret în privința asta pentru că, la momentul respectiv, țin minte cum era situația. Până la urmă, puteam să ajung și-n League One sau Championship și apoi să fiu în Premier League și să joc bine. Ori puteam să ajung la CFR, să joc bine în Europa League și să plec altundeva la mai bine. Nu putem spune ce putea fi. Pentru mine a fost decizia corectă la acel moment.
E mai mult greu sau mai mult frumos să fii jucător al Rapidului?
Sunt ambele. E greul de zi cu zi când mergi la antrenament și tragi de tine, sau joci slab și ai meciuri grele, ai eșecuri. Apoi e și cealaltă parte când câștigi și atunci când pui în balanță totul, fericirea pe care o trăiești apoi după victorie 2-3 zile nu poți să o cumperi.
Cum e atmosfera în Giulești?
Mi-a plăcut foarte mult la debutul pe care l-am avut și-n Giulești, și apoi în meciul cu Dinamo. O atmosferă super!
Te încarcă, îți dă o stare de forță?
Da, da. Pentru mine ar fi ideal să fie toate stadioanele din România cu toți suporterii. Știu că nu e posibil. Pentru noi, când jucăm acasă la două săptămâni avem un plus. Eu abia aștept să joc următorul meci în Giulești, să simt atmosfera.
Știai de atmosfera asta? De cum sunt suporterii Rapidului?
Da, o cunoașteam. De 7-8 ani când am fost în galerie, la un meci contra Stelei care era în liga a IV-a. Am fost acolo cu niște rude de ale mele. Mi s-a părut incredibil pentru un meci de liga a IV-a. Le trimiteam filmări unor colegi și le spuneam ce avem noi în liga a IV-a.
A fost fan FCSB, a mers în galerie la Rapid, dar a locuit în Crângași
Ai fost în galerie la Rapid, dar în trecut știu că simpatizai rivala. Spuneai în interviuri mai vechi că ai crescut cu Steaua lui Rădoi.
Generația care a jucat în Europa. Cred că orice copil a crescut cu generația aia. Eu care eram afară... Țineam cu orice echipă care reprezenta România la acel moment în Europa, ca să mă mândresc la școală. Înainte să plec în Anglia, până la 4 ani când am plecat, 2 ani i-am petrecut în Crângași. Era la 5 minute de mers pe jos până la stadion. În familia mea toată lumea ține cu Rapid. Apoi am înțeles ce înseamnă echipa asta.
Cât de mult te ajută în vestiar un jucător cum e Cristi Săpunaru?
Te ajută foarte mult. E liderul vestiarului. Orice echipă are nevoie de un lider și de un om cu experiență în fotbal la cel mai înalt nivel.
Când te uiți în urmă la sacrificiile pe care le-au făcut părinții tăi pentru tine, la ce te gândești?
E un sentiment de mulțumire, fericire, bucurie pentru că ei au făcut toate sacrificiile astea. Orice părinte face asta pentru că-și iubește copilul. Din punctul meu de vedere, n-au făcut asta crezând că eu am să ajung fotbalist. Au făcut-o pentru că mie îmi plăcea să joc fotbal. Dacă-mi plăcea să mă duc la înot sau să fac altceva, la fel, încercau să mă ajute. Din fericire pentru mine și pentru ei, am reușit să-i răsplătesc. Acum culeg roadele de la acele sacrificii, de la 5 antrenamente pe săptămână pe care le aveam. Când făceam o oră dus, una întors. Nu era ceva ușor, după muncă, după acele 10-12 ore și apoi să meargă cu mine la antrenament. Au făcut asta din iubire și pentru că mie îmi plăcea să fac fotbal.
Pașcanu: „Acum realizez sacrificiile părinților”
Ce munceau părinții tăi în Anglia?
Încă lucrează în Anglia la o fermă de căpșuni, din 2000 au plecat acolo.
Când ai realizat sacrificiile astea, ca după 12 ore într-o fermă să facă toate lucrurile astea pentru tine? Să te ducă și să te aducă de la antrenament.
Realizam și când aveam 11-12 ani și mergeam în fiecare zi. Atunci poate mă gândeam că sunt părinții mei și trebuie să facă asta, că vor să mă ajute. Acum, când vii la antrenament, îți cauți un apartament care să fie la 10-20 de minute. Mă gândesc că atunci când te duceai și te întorceai câte o oră, realizez cât de mare era sacrificiul.
Când i-ai simțit cel mai mândri de tine pe părinții tăi?
Sunt câteva experiențe. La Euro 2019, când am marcat golul cu Ungaria, la următorul Euro. Mi-au mai spus și de meciurile la care au fost când jucam la Sporting. Pentru ei, mergând la fiecare meci la Leicester acasă, iar apoi când am ajuns la Sporting, era atmosfera la fel de frumoasă, dacă nu și mai și. Stadionul era la fel de mare și ei se gândeau că am ajuns unde îmi doream de când eram mic.
Îmi amintesc că am făcut un reportaj cu familia ta care a venit la Euro. Era ca o mică galerie pentru tine. Care e visul tău legat de familie și de cei care au fost peste tot cu tine?
Cred că să-i ajut să se întoarcă în România și să am puterea financiară să-i aduc înapoi în țară, după câți ani au muncit acolo și să fim împreună. Legat de asta, i-am ajutat să-și facă cât de cât o casă și-n viitorul apropiat să-i aduc în România.
Pașcanu: „Un titlu? Ceva extraordinar”
Ți-a fost greu printre străini?
Nu știu. Eram copil, aveam 4 ani când am plecat. Apoi am crescut cu ei zi de zi și am foarte mulți prieteni englezi, cu care țin legătura. Au fost și momente când a fost greu pentru orice copil care a crescut în străinătate. Asta te face mai puternic și sunt chestii pozitive.
Vrei să te stabilești în România?
E o întrebare grea. Nu știu.
Mă gândesc că ai vorbit de treaba cu părinții să-i aduci acasă. Tu nu tragi să vii acasă?
Ce îți pot spune este că în fiecare vacanță de vară vin în România și îmi place acasă. Nu pot să zic acum ceva. Cine știe ce se va întâmpla în 10 ani.
Rapidul, în sezonul ăsta, unde îl vezi?
Văd că o să se bată la titlu.
Cum ar fi un titlu în Giulești după atâția ani?
Ceva extraordinar și sper să reușesc să văd asta în următoarele 6-8 luni.
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
.jpg)
