Cătălin Tolontan Maladia indulgenței la FCSB

• Ca și alți antrenori din Superligă, Charalambous e pus în situația de a gestiona, uneori, jucători care cred că merită să câștige meciul doar pentru că s-au antrenat săptămâna de dinainte.

FCSB a câștigat cu 1-0 meciul de sâmbătă cu ”U” Cluj, bazându-se pe o prestație mediocră și pe un penalty pentru care ar fi nevoie de o ediție de ”Procesul etapei”, ca pe vremuri, când oamenii se certau până la două noaptea pe o fază controversată. Fără lovitura de la 11 metri, putea rămâne 0-0 și dacă se juca până săptămâna viitoare.

E adevărat că echipele mari câștigă și meciurile în care se mișcă prost. Numai că, atunci când joci indolent multă vreme, ajungi să nu mai fii echipă mare.

FCSB a arătat ca și cum unii jucători s-au considerat învingători de la vestiar. Nu e prima partidă în care roș-albaștrii cred că sunt îndreptățiți să ia tot, fără să dea mai nimic. Asta e o maladie care cuprinde nu doar sportul, ci și societatea.

Recent, un profesor american de universitate a remarcat, perplex, că studenții săi consideră că el e dator lor cu note mari doar, pentru că se prezintă la cursuri și citesc bibliografia. Ca și cum performanța înseamnă participare, nu calitate. Studenții îi spuneau că merită pentru că se străduiesc.

Să aștepți totul de la antrenor

La sportivi, asta echivalează cu a spune că ”faci tot ce poți” dacă vii la antrenament și urmezi sfaturile antrenorilor. Dacă urmăm această logică, cum voința ta, motorul personal și colectiv de progres nu au niciun rol. Nu ai nicio responsabilitate, totul vine de la conducerea echipei și a clubului. Charalambous nu e singurul tehnician în situația asta. Și la alte cluburi fotbaliștii par împăcați.

Va fi un spectacol felul în care jucătorii lui Sepsi, mai boemi de felul lor, se vor plia pe exigența lui Dorinel Munteanu.

Exasperat, profesorul american citat mai devreme, a dat tinerilor un exemplu din sport, ca să înțeleagă toată lumea: ”Nu puteți lua note mari doar pentru că învățați. Notele mari se dau pentru rezultate, ca la Jocurile Olimpice. În sport, nu câștigă meciul sau medalia cel care se pregătește cel mai mult, ci cel care aleargă sau înoată mai repede, cel care ajunge primul la linia de finiș”.

Educația nu înseamnă să te pregătești, ci să dobândești cunoștințe

O bună educație nu presupune doar să parcurgi cursurile, ci să devii informat și calificat în zona studiului tău, pe baza cunoașterii pe care o câștigi. Nu ți se dă cunoaștere, o câștigi, e responsabilitatea ta.

Prea multă vreme am spus că lucrurile se dobândesc fără luptă. La fel, sportul presupune rezultatul clădit cu încăpățânare, nu să contempli, tot timpul, în stil freudian dacă nu cumva te-a afectat ploaia care a făcut greu terenul și care ți-a amintit că bunica nu-ți dădea dulceață decât duminica.

Numai că, între timp, maladia indulgenței secolului XXI a cuprins și sportul. În societățile sau, în cazul sportului, în campionatele care trebuie să recupereze handicapul de dezvoltare, lipsa de exigență te ține departe de elită.

La FCSB, și în general în Superligă, una dintre declarațiile frecvente este: ”Am dat ce am putut”. Nu devii lider pentru că poți, ci pentru că-ți asumi înfrângerile, victoriile și penaltyurile norocoase.