Publicat:
02.02.2025, ora 11:24
Actualizat: 02.02.2025, ora 11:25
- Cristiana Oprea (32 de ani) a luat parte în 3 etape de Campionat European, neterminând niciuna, dar declară că nu ar „șterge sezonul cu buretele”.
- Prima româncă ce a luat startul într-o etapă de World Rally Championship (n.r. – WRC) a ratat o cursă din cauza unui butoi cu apă.
- În Raliul Estoniei, Cristiana Oprea și copilotul ei, Alexia Parteni, s-au răsturnat de câteva ori cu mașina de concurs.
Cristiana Oprea este numele care a remorcat motorsportul feminin românesc și-l trage în lumea bună a raliurilor. Vorbește cu admirație, aproape cu religiozitate, despre Michele Mouton, cea mai bună femeie-pilot din istoria raliurilor.
Într-un sport considerat eminamente masculin, Cristiana se zbate în fiecare an ca să facă rost de banii necesari pentru a participa la etape de Campionat European. Acolo unde se „luptă” cot la cot cu timpul și cu piloții bărbați.
Anul trecut nu a fost unul fericit din punct de vedere al rezultatelor, așa cum spune și Cristiana, dar a ajutat-o să se maturizeze, să capete și mai multă reziliență. Cel mai dificil sezon i-a adus cel mai grav accident din carieră, precum și cea mai haioasă, deși dureroasă, descalificare. Din cauza sincerității.
Cristiana Oprea: „Am ezitat la «săritoare»”
Un 2024 de uitat? Etape în Ungaria, Insulele Canare și Estonia, dar niciuna terminată. Ce s-a întâmplat?
Păi să le luăm pe rând. Au am fost tentată să nu merg în Ungaria, dar o discuție cu Ana Maria Brânză m-a încurajat să abordez campionatul european pas cu pas. Să o iau cu începutul. Nu aș fi vrut să luăm startul acolo pentru că e o etapă care se desfășoară pe o macadam (n.r. – drum pavat cu mai multe straturi de piatră măruntă). O suprafață pe care eu nu mai concurasem de 3 ani, niciodată cu Opel Corsa Rally4, mașina de acum. După 3 zile de concurs ne aflam pe locul 8 în clasamentul ERC4, în condițiile în care 20 de concurenți luaseră startul cu mașini similare.
Am avut șansa, în 2023, să îl întâlnesc pe Jurgen Klopp și să discut cu el. Este cu adevărat unul dintre cei mai grozavi oameni din sport. M-am emoționat când am văzut cum motivează oamenii să își îndeplinească visurile. Cristiana Oprea, pilot raliuri
Deci lucrurile mergeau bine.
Da, mai ales că a trebuit să ne acomodăm destul de repede cu suprafața de concurs. Ultima probă specială a raliului a adus prima lecție dură a sezonului. La mai puțin de 2 km de finish era amplasată o „săritoare” (n.r. – o rampă peste care mașinile trec cu viteză, desprinzându-se de la sol pentru câțiva metri) foarte mare. La prima trecere pe această probă am sărit plin, fără să iau piciorul de pe accelerație, spre deliciul fanilor. Consecința a fost o bară crăpată. Ca să mă asigur că nu sărim, trebuia să frânez destul de mult. Dar sigur ajungeam la finiș. Pe ultima probă specială am ezitat, nici nu am accelerat suficient, nici nu am frânat decisiv, iar mașina a aterizat pe șleaurile adânci săpate de mașinile dinaintea noastră și pe câțiva bolovani scoși din drum. După câteva secunde a început să se încingă motorul. Am ajuns la finish în regim de avarie. Din păcate, chiar după proba specială, am constatat că pierdusem uleiul din motor. Scutul s-a îndoit și a spart radiatorul de ulei. Era imposibil să facem reparații cu ce aveam în mașină.
Cristiana Oprea: „M-a costat sinceritatea”
În Europeanul de Raliuri sunt opt etape. Latura financiară nu ți-a permis să participi la toate?
Aveam asigurat bugetul pentru jumătate de sezon, mulțumită sponsorilor mei tradiționali - UniCredit Leasing și Vitesco Technologies (actual Schaeffler) - care m-au susținut încă din 2022. Raliurile se desfășoară atât pe asfalt, cât și pe macadam, iar în lipsa bugetului adecvat pilotul este forțat să se perfecționeze doar pe una dintre suprafețe. M-am pregătit cu un antrenor pentru latura fizică, pregătirea mentală făcută cu un psiholog sportiv, m-am antrenat pe simulator. Toate astea în paralel cu jobul de a căuta sponsori și de a crea conținut online ca jurnalist auto, activități care contribuie la bugetul necesar carierei sportive. Antrenamentele la volanul mașinii de raliu implică aceleași costuri ca o competiție, așa că îți dai seama că nu avem banii necesari.
În Insulele Canare știu că i-a fost foarte „sete” mașinii.
Da, o poveste din care am învățat. În după penultima probă specială a zilei a doua a raliului am observat pierderi masive de antigel. Pentru că mai aveam de parcurs o probă lungă, de 21 de km, am început prin a turna în radiator apa și sucul pe care le aveam la noi. Am continuat cu câteva sticle pe care ni le-au dat concurenții din jur. Scurgerea părea să fie din cauza unui furtun crăpat, pe care însă nu îl puteam repara sau înlocui. Pentru a nu risca să stricăm motorul, la recomandarea echipei tehnice, am cumpărat un bidon de apă de la magazinul satului din vârful insulei. Am ajuns în service epuizate, frustrate de o nouă problemă tehnică. Un oficial FIA (n.r. – Federația Internațională de Automobilism) a observat bidonul aproape gol din mașină și m-a întrebat de unde îl am. Am răspuns sincer că am cumpărat apa din magazin, ceea ce a dus la descalificarea noastră. Puteam să spun că plecasem cu bidonul din service.
Cristiana Oprea: „Impact de 10G”
După aceste pățanii, bănuiesc că moralul vostru nu era la cele mai înalte cote înainte de Raliul Estoniei.
Încercăm să ne resetăm înainte de fiecare etapă, pentru că ori un rezultat bun, ori un eșec în raliul anterior nu mai contează când iei un nou start. Estonia este un raliu dificil, rapid, cu macadam fin. Lipsa de experiență pe astfel de probe rapide și-a spus cuvântul. Condițiile au fost dificile, cu ploaie și șleauri mari pe alocuri. Am avut un parcurs lipsit de incidente și, chiar dacă nu am reușit să ne apropiem de ritmul dorit, obiectivul a fost să ajungem la finișul unui raliu greu. Din păcate, lipsa de experiență și-a spus cuvântul în ultima zi: un viraj pe o cocoașă notat greșit încă de la recunoașteri a dus la o ieșire violentă în decor. Am lovit buturuga unui copac tăiat, care ne-a propulsat în aer și ne-am răsturnat de câteva ori. Am ieșit cu bine din mașină, însă era clar că daunele sunt semnificative. Impactul înregistrat a fost de 10G - am aflat asta de la ambulanța care a venit obligatoriu să ne controleze. Mașina a fost daună totală. Am apelat la asigurarea a cărei franciză s-a dovedit a fi mai mare cu câteva mii de euro din cauza unor clauze pe care nu am știut să le interpretăm, iar eu am decis că un astfel de sezon cere o pauză mai lungă.
- Forța gravitațională (G) este unitatea de măsură cu care se măsoară și accidentele din motorsport. Majoritatea oamenilor rezista unei presiuni de până la 4-6 G. Piloții de vânătoare pot face față până la aproximativ 9G pentru o secundă sau două. Astronauții suportă aproximativ 3G la decolarea către spațiu.
Dar ceva bun ți s-a întâmplat în acest an competițional?
(n.r. - râde) Chiar dacă experiența a fost greu de digerat, e atât de utilă pentru sezoanele care vor urma. Prefer să iau astfel de „lecții” într-un sezon parțial, decât în anul în care mi-aș permite să concurez la toate cele 8 etape din Campionatul European de Raliuri. Mă bucur că a fost în sfârșit sezonul în care am mers cât de tare am putut, fără frică și fără să am ca obiectiv esențial să ajung cu bine la finiș, doar de dragul de a acumula kilometri la volan. Mi-am dat seama că nimic nu mă va opri. Și sunt recunoscătoare oamenilor care mi-au fost alături în toți acești ani până acum, de la familie, prieteni și sponsori. Continuă munca cea mai dificilă, găsirea sponsorilor pentru ca povestea să continue și în 2025.
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
