Publicat:
16.01.2025, ora 19:24
Actualizat: 16.01.2025, ora 20:05
- Bertrand Gachot, 62 de ani, a concurat în Formula 1 cinci ani, fiind pe pistă în 1994, atunci când Senna a suferit accidentul mortal de la Imola.
- Belgianul a devenit co-proprietar al echipei Pacific Ilmor în '94 și a încercat să-i vândă acțiuni lui Ion Țiriac.
- Gachot a fost concediat, în 1991, de echipa lui Eddie Jordan, din cauza unei condamnări la 18 luni de închisoare într-un caz de agresiune fizică.
Despre Bertrand Gachot se poate spune cu certitudine că a trăit apăsând foarte rar pedala de frână. Probabil cea mai dramatică relație o avem cu creierul nostru, iar „Crashot” (n.r. – cel care face accident), așa cum era poreclit, a ajuns la vârsta în care datorează vieții un singur lucru, onestitatea.
Franco-belgiano-luxemburghezo-germanul s-a strecurat prin gardul circuitului Zolder, a fost fermecat de monoposturile de Formula 1, iar apoi a dat din coate pentru a ajunge să piloteze unul. Și a reușit.
Iar când echipa Jordan i-a pus un monopost capabil să se bată pentru podiumuri, temperamentul și managerul său s-au împotrivit. Bertrand nu a călcat frâna în spatele lui Black Cab londonez, iar Formula 1 a prins verde și s-a îndepărtat fără remușcări.
Bertrand Gachot: „Pilotam cu disperare”
Deși se simte regretul de a nu avea șansa de a demonstra cât de bun a crezut că e, probabil necazul fiecărui om orgolios, Bertrand te privește cu forța celui care știe că a reușit. Să fie acolo, lângă cei pe care-i considerăm astăzi intangibili. Ayrton Senna, Nigel Mansell, Alain Prost, Michael Schumacher.
Flerul lui Bertrand l-a dus, după plecarea din Formula 1, la a avea succes în afaceri. Hype Energy, lansată în 1994, este lider pe piața băuturilor energizante din Orientul Mijlociu.
Belgianul a cumpărat compania în 2000 și este CEO al acesteia. Chiar și așa, cu timpul limitat, cele 10 minute de interviu pe care mi le-a promis s-au transformat în 67.
Exclusiv pentru GOLAZO.ro, Gachot povestește drumul său către Formula 1, momentul în care a intrat la închisoare, spune cine l-a ajutat și cu ce român și-a intersectat viața.
Salut, Bertrand. Povestea carierei tale din motorsport începe cu un gard tăiat?
Da, exact (n.r. – râde). Circuitul de la Zolder. Voiam neapărat să văd cursa, nu-mi mai amintesc anul, și am tăiat un gard cu un clește pentru a fi cât mai aproape de pistă. Atunci am decis că asta vreau să fac în viață. Eram destul de în vârstă, 15-16 ani, dar am fost vrăjit de viteză, zgomot, vibrație.
Și părinții, care sunt sigur că-și imaginau altă carieră pentru tine, ce au spus? Au fost de acord?
Nu, nu prea. Dar, pe de altă parte, nici nu înțelegeau prea bine motorsportul. Acesta a fost norocul meu. Deci nu erau de acord, dar nu prea înțelegeau ce fac. Deci m-au lăsat în pace. Când au înțeles cât de periculos este, au crezut că nu voi reuși să am o carieră în motorsport. S-au gândit că în 3-4 luni îmi va trece.
La 21 de ani, atunci a început cu adevărat cariera ta. Știu că ai spus faptul că erai un pic disperat la fiecare cursă. Încercai să obții rezultatele bune, care să te țină în acea lume extrem de competitivă. Te-a ajutat această „disperare” sau ți-a făcut rău?
E o întrebare foarte bună. Să fiu sincer, gândindu-mă acum, cred că pe termen lung mi-a dăunat. Am luat decizii pentru „mâine”, nu pe termen lung. Dar, pe de altă parte, mi-a oferit încredere și putere pe termen scurt. E foarte dificil de știut. Cred că m-a ajutat la început, deoarece am fost foarte determinat, dar pentru a avea o carieră bună, pentru a fi campion mondial... trebuie să ai planuri pe termen lung, îți trebuie o strategie.
După ani în Formula Ford, Formula Ford 2000, Formula 3 britanică și Formula 3000, ai ajuns în Formula 1, visul tuturor piloților. Dar echipele, Onyx, Rial și Coloni, au avut probleme cu banii și rezultatele au fost modeste. Apoi a intrat Eddie Jordan în viața ta.
Eddie a fost managerul meu, dar avea și o echipă de F1. Team 7UP Jordan. Când am văzut monopostul, am zis: «trebuie să fiu pilot la tine, Eddie». Era atât de frumos, aerodinamic, încât mi-am dat seama că va fi rapid. Monopost câștigător, asta am avut în minte. Iar eu aveam bani, pentru că eram sponsorizat de Marlboro Belgia. Eddie nu avea bani, așa că îi voia pe cei puși la dispoziție de mine.
Bertrand Gachot: „Jordan era un șarpe!”
Pare relația perfectă. Managerul, care e și șeful unei echipe, unui pilot rapid și cu bani. Dar Eddie, pe care l-am prins și eu ulterior, ca fan F1, a părut mereu o vulpe. Adevărat?
Ce vulpe, nicio vulpe! Mai mult decât atât! Un șarpe! Nu poți avea încredere în el. A stat la mine în casă, am fost prieteni. Și, când a fost vorba de... prietenie, mi-a spus: «Bertrand, dacă am de ales între prietenia noastră și echipa mea, fuck prietenia!»
O să ajungem și la acea poveste. Dar cum era atunci? S-a schimbat? V-ați schimbat, de fapt?
A fost mereu foarte viclean, deștept, ager. Voia să reușească. Cu orice preț. Nu exista limită pentru asta. Încă râd când mă gândesc ce „inginerii” făcea cu banii. Știa fiecare truc din carte. Nu-ți poți imagina.
E un trăsătură comună a marilor directori de echipe, vezi Enzo Ferrari, Sir Frank Williams, Sir Ron Dennis, dorința aceasta de a avea succes fără a te opri în scrupule, în principii sau morală?
Nu cred. Ca și în cazul meu, pe termen scurt poate vei reuși, dar pe termen lung... Cea mai bună dovadă e faptul că nu a reușit să aibă succes la nivel înalt. De asemenea, nu a stat prea mult în Formula 1. Dar tot e extraordinar ceea ce a reușit Eddie Jordan în F1. Cred că e una dintre ultimele echipe cu adevărat independente care au existat și care au avut performanțe. Așa că îl respect foarte mult. Dar încălca toate legile și regulamentele (n.r. – râde).
Bun, ai semnat cu Team 7UP Jordan. În 1991 ai avut cel mai bun sezon în F1. Ai terminat de trei ori în TOP 6 și ai adunat patru puncte (n.r. – sistemul de punctaj în 1991 era 10-6-4-3-2-1). Erai confirmat și pentru anul ‘92. Ce s-a întâmplat apoi?
Vreau să-ți spun, în primul rând, că puteam avea rezultate mai bune în ‘91. Monopostul era incredibil în viraje. Mai ales în cele rapide. Eram în spatele lui Senna, cred că la Imola, și l-am prins într-un viraj. M-am gândit că nu forțează, dar apoi a fost gata să iasă în decor. În linii drepte însă, motorul nostru Ford avea probleme. Nu avea putere precum cel Honda, Renault sau chiar versiunea Ford de la Benetton. Revenind la întrebarea ta, pe 10 decembrie 1990 mergeam la o întâlnire cu Eddie și cu patronii 7UP. Eram în Londra când un taximetrist mi-a tăiat calea. Știi cum se bagă ei. Iar eu nu am vrut să-l las. Atât de stupid... Trebuia să trec cu vederea. L-am „înghesuit” și eu cum am putut, iar apoi, când a trecut în față, a început să frâneze brusc, să mă șicaneze. Așa că după câteva minute, am intrat în spatele lui când a frânat.
Bertrand Gachot: „Senna m-a ajutat în închisoare”
Prilej pentru el să cheme poliția, bănuiesc?
A ieșit din mașina, a tras de ușa mea și m-a amenințat că mă omoară. Așa că am pus mâna pe spray-ul paralizant pe care-l aveam în mașină și i-am dat un singur jet în față. Nu voiam să mă bat. De la «te ucid!» a trecut la a plânge după mama lui. Dar era în continuare în mașina mea și nu voia să se dea jos. Așa că am chemat eu poliția. Am semnat câteva documente întocmite de ei, un proces verbal, apoi am plecat la întâlnirea programată. Dar ce nu știam era că spray-urile paralizante erau interzise în Anglia. Erau considerate „armă albă”. Am crezut că o să primesc o amendă, ceea ce ar fi fost normal. Dar, după câteva luni, eram în fața judecătorilor.
Tot credeai că vei scăpa cu o amendă?
Sigur că da. Până la urmă mă apărasem de un șofer violent. Am fost în legitimă apărare. Aveam avocatul lui Eddie, așa că nu-mi făceam probleme. Știam că Jordan poate să-mi desfacă... să mă concedieze dacă voi fi condamnat pentru că în contract se stipula asta. Dacă aduc «daune imaginii echipei» sau cam așa ceva. Și am primit 18 de luni de închisoare cu executare, pentru folosirea spray-ului paralizant și posesia lui.
Și avocatul lui Eddie Jordan, specializat în legea britanică, nu a putut face nimic?
Cum să-ți spun... Eu îi virasem toți banii, de la Marlboro, sucursala Belgia, lui Eddie la începutul sezonului. Îți dai seama că aveam încredere în el, era managerul meu. Dar Eddie avea nevoie de alți bani ca să continue dezvoltarea monopostului. Cum poți face rost de alți bani? Angajezi alt pilot. Dar înainte trebuie să scapi de unul dintre cei doi pe care-i ai, nu? Nu cred că voiau să ajung la închisoare, dar cred că voiau să fiu condamnat ca să activeze clauza mea din contract și să-l rupă. Am mai plătit și vreo 5.000 de lire sterline taximetristului. De atunci nu am mai plătit înainte pentru nimic în viața mea. Mi-am învățat lecția. Dar închisoarea a fost o experiență fantastică. Știi cine m-a ajutat dintre piloți în timp ce eram acolo?
Nu și nici nu vreau să spun un nume la plezneală.
Senna. Da, chiar dacă îți vine greu să crezi, el.
Bertrand Gachot: „Țiriac mi-a deschis ochii”
O să revenim în partea a doua a interviului la această etapă din viața ta. În 1992, concediat de Jordan, ai mers în F1 cu Venturi Larousse. Apoi, în 1994, ai format echipa Pacific Ilmor Grand Prix, ulterior devenită Pacific Lotus.
Da, alături de fostul meu coleg de echipă din Formula Ford. Aveam 50% din acțiunile echipei. Am băgat mulți bani în echipă pentru că doream să avem succes. Eu eram și pilot, alături de Paul Belmondo, fiul actorului. Aveam motor Ilmor, care era depășit de cerințele F1 din 1994. Am fost aproape să vând echipa unui român, știi?!
Lui Ion Țiriac? Știu că a avut tentative de a intra în Formula 1.
Da, exact. Un personaj foarte interesant. Îmi plăcea să mă întâlnesc și să vorbesc cu el. Nu am reușit să-i vând acțiuni la echipă (n.r. – râde). Nu-mi amintesc exact cifrele afacerii pe care voiam să o încheiem, dar sigur voiam să fie implicat. Cred că nu mai era agentul lui Becker, așa că am încercat să-l atrag în lumea noastră. Am discutat afaceri, am avut multe întâlniri, a vrut să știe cum funcționează o echipă de Formula 1, dar nu s-a concretizat nimic, până la urmă.
I-ar fi plăcut să intre în lumea „Marelui Circ”?
Fără îndoială. Uite, îmi pare rău că nu-mi mai amintesc de ce nu am putut „bate palma” în afacerea Pacific Ilmor. Dar m-a pus în contact cu câțiva oameni foarte importanți ce conduceau companii de autoturisme. Avea, și sigur are, o experiență de viață foarte amplă, ceea ce-l făcea o persoană foarte interesantă. Și era foarte pasionat de Formula 1. A venit la câteva curse, dacă-mi amintesc bine. Chiar am învățat multe lucruri de la el, care ulterior m-au ajutat să am succes în afacerile mele. Țiriac mi-a deschis ochii asupra modului în care se face business.
- Partea a doua a interviului cu Bertrand Gachot, despre ce a trăit în închisoare, cum l-a ajutat Senna, ce a simțit când a concurat la Imola în 1994, după moartea brazilianului, relația cu Michael Schumacher, cum se înțelege acum cu Eddie Jordan, va fi publicată mâine.
