Publicat:
18.01.2025, ora 20:14
Actualizat: 18.01.2025, ora 20:17
- Bertrand Gachot, fost pilot de F1, spune, în exclusivitate pentru GOLAZO.ro, că închisoarea l-a transformat.
- Belgianul e de părere că legendarul Senna a lăsat un gol imens după deces, chiar și în inimile rivalilor.
- Gachot l-ar pune, din generațiile noi de piloți, doar pe Max Verstappen lângă Fangio, Senna și Michael Schumacher.
Născut în Luxemburg, fiu al unui francez și al unei nemțoaice, concurând sub o licență belgiană, Bertrand Gachot a fost una dintre personalitățile controversate ale Formulei 1 anilor '90.
În partea a doua a interviului acordat GOLAZO.ro, în exclusivitate pentru presa din România, Gachot povestește că marele Senna a vrut să-l scape de închisoare și mărturisește admirația pe care i-o purta brazilianului.
Destinul lui Bertrand se leagă de un alt legendar nume al Formulei 1, Michel Schumacher. Acesta i-a luat locul, în circumstanțe speciale, în monopostul Jordan.
Bertrand Gachot: „Închisoarea, o aventură incredibilă”
Bertrand, rămăsesem la perioada în care ai fost la închisoare, în 1991. Condamnat la 18 luni, pentru altercația cu taximetristul, ai petrecut două încarcerat. Viața ta a fost schimbată radical?
Cred că da, dar nu pentru că am pierdut contractul cu Jordan. A fost o aventură incredibilă. O experiență rară de viață. Am învățat să apreciez viața cu adevărat, libertatea… Mai ales libertatea și importanța ei în viața noastră. Nu regret că am stat două luni acolo. Sigur, regret că sentința m-a făcut să pierd oportunități în Formula 1. Asta din punct de vedere al carierei. Dar personal, uman, e ceva ce nu voi uita niciodată. Mi-am jurat atunci că voi face tot ce depinde de mine să fiu fericit atâta vreme cât sunt liber și sănătos. Și asta e tot ce a contat de atunci pentru mine. Restul? Nu mă interesează. Libertatea, sănătatea și iubirea familiei și prietenilor. Ele contează.
O experiență care te-a maturizat, din câte-mi spui.
Da, cred că m-a făcut mai înțelept (n.r. – râde). Mi-a schimbat valorile. Am decis să fac lucrurile altfel în viață. Și am acceptat și statul închis. Mi-am spus. «Asta e povestea mea, destinul meu». Poate puteam face mai multe în F1 dacă rămâneam la Jordan. Dar a fost greșeala mea care m-a dus aici. Și trebuie să mi-o asum și să trăiesc cu ea cum pot mai bine.
Știam că Jordan poate să mă concedieze dacă voi fi condamnat pentru că în contract se stipula asta. Dacă aduc «daune imaginii echipei» sau cam așa ceva. Și am primit 18 de luni de închisoare cu executare, pentru folosirea spray-ului paralizant și posesia lui. Eddie l-a luat imediat pe Schumacher în echipă. Bertrand Gachot, fost pilot F1
Bertrand Gachot: „Schumacher, un supertalent”
Ghinionul tău, „norocul” lui Michael Schumacher. El te-a înlocuit în mașina Jordan, în 1991, în etapa de la Spa Francorchamps. Iar restul e, cum se spune, istorie.
Întotdeauna am spus că Michael nu avea nevoie mine ca să aibă succes în Formula 1. Era extrem de talentat, supertalent. Îl sprijinea Mercedes, așa că, într-un fel sau altul, ar fi pătruns în paddock. Dar să-ți spun ceva. Pentru că mă certasem cu Eddie Jordan, nu testasem monopostul în pauza de iarnă. Colegul meu, un tip pe care l-am iubit, Andrea de Cesaris, testase noul Jordan. Așa că, normal, totul era reglat pe stilul său. Mie nu-mi plăcea. În Ungaria am luat o decizie drastică. Am pus amortizoarele de pe spate în față și invers. Și a funcționat. Am făcut cel mai bun tur de pistă pe Hungaroring (n.r. - circuit din Ungaria). Iar când am plecat de acolo, le-am spus inginerilor. «O să fim în pole-position la Spa Francorchamps». Un circuit cu viraje rapide, care favoriza monopostul nostru. Efectul de apăsare la sol era fantastic.
Înțeleg că din acest motiv nu te-a surprins ce a reușit debutantul Michael Schumacher la volanul monopostului tău?
Știam că va fi foarte rapid și pentru că monopostul era fantastic. Pe lângă talentul lui. Un mare campion. Dar sunt convins că și eu m-aș fi descurcat bine la Spa, în ‘91.
1991 nu a fost un an ratat pentru tine. Ai ieșit campion, alături de Herbert și Weidler, în cursa de 24 de la Le Mans, cu o Mazda. Cum e cursa franceză raportată la cele din Formula 1?
Am avut noroc atunci, dar, la Le Mans, fără noroc nu câștigi. Jonny Herbert și Volker Weidler erau piloți fantastici. Nimeni nu ne dădea vreo șansă. Nici chiar Mazda. Nu aveau încredere în motorul mașinii. Știi, celebrul motor rotativ al celor de la Mazda. Și foarte complicat dacă se strica ceva. Le Mans este foarte dur. Trebuie să fii mereu în priză, pentru că depășești, sau te depășesc, mașini constant. Apoi e oboseala. Pilotezi, mănânci, dormi, pilotezi din nou. Te dai jos ziua din mașină, te urci noaptea.
Bertrand Gachot: „Nu dormeam nopțile”
Anul următor ți-a adus ultimul punct din F1, luat în urma locului 6 de la Monaco. În 1993 ai trecut în CART (n.r. – varianta americană a Formulei 1), unde ai alergat o cursă și ai obținut tot un punct. În care dintre cele două competiții te-ai simțit mai bine?
În America mi-a plăcut foarte mult monopostul. M-am luptat, pe circuitul stradal din Toronto, jumătate de cursă cu Mansell. În F1 îl vedeam doar în primele două viraje și atât (n.r. – râde). Monopostul lui era mult mai rapid. Echipa lui Dick Simon m-a vrut și în Michigan. Dar acolo era cel mai rapid oval din lume. Iar eu nu pilotasem pe un circuit oval. Știam că voi fi la limită. L-am văzut pe Nelson Piquet făcând accident în antrenamentele pentru Indy 500. Mulți colegi în accidente groaznice, care nu mă lăsau să dorm nopțile. Așa că am declinat invitația.
Nelson Piquet a fost foarte aproape de a-și pierde piciorul stâng. Dar, pe de altă parte, și Formula 1 a acelor ani era extrem de periculoasă, nu?
Da, dar nu se compara cu Indy Car-ul. În SUA se atingeau viteze de 400 km/h. Pe circuite relativ înguste. Iar pe circuitele ovale, dacă cineva face accident în fața ta, la 400 km/h e foarte greu să-l eviți. Era o competiție în care dacă făceai o singură greșeală, puteai muri. Așa că nu m-am dus. A fost o decizie deșteaptă.
La Imola, în ‘91, la 324 km/h, mi s-a rupt suspensia spate și m-am răsucit la 360°. Monoposturile noastre erau atât de proaste. La Silverstone am ieșit în decor și am rupt, cu umărul, o parte din monococă. Era ca o bucată de hârtie. Bertrand Gachot, fost pilot F1
Au mai urmat doi ani în Formula 1, fără succes, din păcate. Apoi perioada din GT-ul japonez, după care te-ai dedicat afacerilor. A fost dificilă despărțirea de pasiunea vieții tale?
Coechipierul meu din Super GT-ul japonez era Tom Kristensen (n.r. – de nouă ori, record, câștigător în cursa de 24h de la Le Mans). Sigur știi cine e. Tom urca la volan, făcea un timp rapid pe care-l băteau. Apoi, Tom scotea un timp și mai bun. Așa că, în timp, mi-am dat seama că dacă mă tot întrece, poate ar fi mai bine să mă opresc. Tom mi-a arătat că e timpul să mă retrag. Dar nu e fost dificilă decizia. Am avut ani în care am fost foarte rapid. Am concurat în F1, IndyCar, la Le Mans. Și-mi plăcea din ce în ce mai mult să fac afaceri. Așa că m-am îndreptat spre acel domeniu în care putea fi foarte bun.
Bertrand Gachot: „Senna era regal”
Și a apărut oportunitatea Hype Energy Drinks? Care nu există în România.
Suntem în 45 de țări din lume, dar nu în România. Au vrut să sponsorizeze o echipă din F1 pentru care pilotam, nu-mi mai amintesc acum care. Dar nu aveau suficienți bani, așa că afacerea a căzut. Dar mi-a plăcut modul lor de a face afaceri. Așa că atunci când am terminat cu motorsportul, am mers la Hype și le-am propus să devin reprezentantul lor în Franța. După câțiva ani, în care afacerile, la nivel global, nu mergeau strălucit, le-am propus să cumpăr eu compania. Așa că, de peste 20 de ani e a mea și tot construiesc la ea. E ca o echipă de F1 la care tot inovez.
Lângă Senna, Fangio, Michel Schumacher cred că poate fi doar Verstappen. Hamilton a avut mereu cel mai bun monopost. E un pilot fantastic și el, dar a fost mereu la locul potrivit. Verstappen a dovedit în acest an că e extraordinar. Bertrand Gachot, fost pilot F1
Ajungem și la marele Senna. Mi-ai spus, când vorbeai despre perioada din închisoare, că a fost singurul pilot care ți-a scris.
M-a întrebat în repetate rânduri dacă am nevoie de ceva. Dacă mă poate ajuta cu ceva. El, Senna, care era de atunci un superstar. L-am apreciat mult pe Ayrton. Și l-am plăcut. I-a scris și judecătorului o scrisoare în care-i spunea că am nevoie să pilotez. Că am făcut o eroare și că mi-am învățat lecția. Nu multă lume știe această poveste. Senna era așa. O persoana incredibilă.
Cum atât mai mult te-a izbit vestea morții sale din ‘94. În weekend-ul acela de la Imola, când Roland Ratzenberger și Senna au plecat dintre noi, ai avut vreo secundă impulsul de a nu mai urca într-un monopost, măcar o perioadă?
Cu toții știam că suntem în pericol. În fiecare secundă. Monoposturile erau atât de nesigure. Dar nu te poți gândi că ți se poate întâmpla și ție. Am văzut foarte bine accidentul lui Senna. Am crezut că s-a acroșat cu Michael (n.r. - Schumacher) și așa a ajuns în zid. M-am tot uitat să văd unde e monopostul lui Michael. Apoi mi-am dat seama că a ieșit singur în decor. Dar la turul următor, când am trecut prin dreptul monopostului Williams, am văzut că Ayrton și-a mișcat capul. «Bun, Senna e ok», mi-am zis.
Apoi cursa s-a întrerupt și, probabil, au venit zvonurile? Eu mă uitam la televizor și am aflat târziu că a decedat Senna.
Am mers cu Jonny Herbert, și alți piloți, la comisarii de cursă, dar ne-au zis că Senna are un picior rupt, atât. Am reluat cursa, iar în turul 23 am abandonat din cauza motorului. Așa că am ajuns mai devreme la aeroport decât ceilalți. Acolo l-am văzut pe șeful celor de la Porsche și l-am întrebat dacă are vești despre Senna. Și mi-a spus: «Nu știi? A murit». A fost un moment foarte trist din viața mea. A fost dificil pentru toată lumea să-l piardă pe Ayrton. Toți piloții îl respectau. Nu numai pentru că era foarte rapid, ci și din punct de vedere uman. Avea o altă dimensiune, înțelegi? Nu era doar un pilot extraordinar, era regal. Chiar și Alain Prost îl admira foarte mult, chiar dacă au avut momente foarte tensionate.
Bertrand Gachot: „E nebunie în lume”
Să trecem de acest moment greu pentru istoria F1. Apropo de Prost, a declarat recent că e unul dintre cei mai subestimați piloți din istoria acestui sport. Bertrand Gacho care crede că e «cel mai subestimat pilot din istoria F1»?
Așa a zis Prost? E triplu campion mondial! Ce mai vrea? (n.r. – râde). Pentru mine a fost Jonny Herbert. Până la teribilul accident făcea lucruri extraordinare. Din cauza leziunilor nu mai putea frâna foarte bine. Ca să fiu mai clar. După 3 de ani, Johnny încă mai avea bucăți de fibră de carbon în picior. Am văzut cu ochii mei când am concurat amândoi la Le Mans. Și un asemenea accident nu-l poți uita nici din punct de vedere psihologic. Johnny nu a avut o cariera deloc rea în F1, dar ar fi făcut mult mai multe fără acel accident. Tu care crezi că e pilotul subestimat din F1?
Cu riscul de a te face să râzi, Juan Pablo Montoya.
Știi cine susține același lucru? Peter Collins, fostul șef al celor de la Lotus. Iar el a lucrat și cu Senna. Așa-mi spunea mereu. «Montoya e uluitor, extraordinar». Eu nu l-am urmărit destul pe Montoya, deci nu pot spune nimic despre el.
Bertrand, să depășim puțin granițele acestui sport strălucitor, care e Formula 1. Și așa nu îți prea plac granițele. Știu că ești un pro-european. Ce părere ai despre situația geo-politică a lumii?
E greu să răspund, pentru că nu am calificarea necesară. Dar ca părere a unui om obișnuit, aș spune că războiul nu a rezolvat și nu va rezolva nimic pe termen lung. Deci sunt pentru libertate și pace. Uite-te la ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Conflict de 40 de ani. Nu se va rezolva prin forță! E o nebunie uriașă să trimiți tineri ca să moară în război. Ți se rupe inima. Eu, de când am copii, nu mă mai pot uita nici la un film în care se împușcă soldații între ei. Acum avem acești tineri din Ucraina și Rusia care mor într-un război... Tatăl meu, care era jumătate francez, jumătate german, a fost trimis să se lupte cu rușii. L-au luat cu forța de la școală. Știi ce mi-a zis când am mai crescut? «Crezi că voiam să trag în ruși? Cum să trag în ei doar pentru că un neamț de-al meu îmi spune asta?». Era deștept. Apoi, când a avut ocazia, a decis să lucreze pentru Uniunea Europeană deoarece știa că prin cooperare economică și prin afaceri se poate evita războiul. Acum e o nebunie ce se întâmplă în lume.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
