De ce plânge Bîrligea Golgeterul FCSB se emoționează când vorbește despre mama sa și le bate obrazul celor de la CFR Cluj

• Daniel Bîrligea (24 de ani) și-a deschis sufletul în fața publicului GOLAZO.ro, în cantonamentul FCSB din Turcia.
• Luptătorul din teren se topește când vorbește despre mama sa, „căreia îi sunt recunoscător pe viață”. Bîrligea a crescut fără tată

Daniel Bîrligea, unul dintre cei mai în formă fotbaliști români ai anului trecut, visează la un 2025 perfect cu FCSB și cu naționala României.

Citește și

FCSB - DINAMO KIEV 1-2 VIDEO Înfrângere pentru campioană în ultimul amical al iernii. Miculescu a înscris cu un șut deviat

Citește mai mult

FCSB - DINAMO KIEV 1-2  VIDEO Înfrângere pentru campioană în ultimul amical al iernii. Miculescu a înscris cu un șut deviat

Daniel, 2024 a fost cel mai bun an al carierei. Te așteptai să atingi acest nivel atât de repede după venirea din România?

Nu ... Știam că vreau să ajung acolo și să cresc personal și ca fotbalist. Anul trecut au fost multe aventuri, venite una după alta. Dacă mă uit în urmă, cred a fost bine și sunt mulțumit de tot ceea ce am făcut la CFR, la națională și la FCSB.

Cum ai primit tot ce a venit spre tine? Celebritate, discuții. S-a schimbat ceva la tine?

Cu siguranță! Mi-a dat ceva, mi-a arătat că pot să duc și mai mult. Că dacă am ajuns până aici, trebuie să pot sări. Mi-a dat încredere în mine și în ceea ce pot să fac. Și la nivel de echipă am ajuns sus, dar de ce nu și mai sus? Vom încerca asta!

Daniel Bîrligea, relații tensionate cu CFR Cluj

Ai început anul la CFR Cluj și era puțin probabil să-l termini la o rivală, la FCSB. Dacă îți spunea cineva asta, înainte, credeai?

Nu! Pentru că nu aveam în plan să rămân în România. Vorbisem deja să plec altundeva în Europa, să fac un pas mai sus, dar s-a văzut că și aici se poate.

Ce ți-a spus domnul Varga? Cum ți-a spus că trebuie să pleci la FCSB?

Nu mi-a spus! Nu m-a sunat nimeni. S-au înțeles patronii din ce știu eu. Pe mine m-a sunat direct domnul Becali și mi-a zis că m-a cumpărat.

Cum ai reacționat când te-a sunat?

Sincer, nu știam, nu înțelegeam ... Nu știam că trebuie să plec. Știam că trebuie să plec în Europa, nu în România. Văzând că sunt ultimele zile de mercato, credeam în sinea mea că o să rămân la CFR și apoi o să rămân liber de contract pentru că mă aflam în ultimele luni. Văzând ce mi-au făcut și că nu mă lăsau să plec, știam că nu o să mai prelungesc contractul cu ei (n.r. cu CFR Cluj). A fost o discuție la modul că dacă nu mă vând acum, o să fie probleme între noi. Apoi m-a sunat nea Gigi și mi-a zis că m-a cumpărat și că a doua zi o să am vizita medicală.

Ce ai făcut când ai aflat?

Am început să sun în stânga-dreapta, că nu știam nimic ... Și am descoperit că s-au pus de acord. Apoi m-am pus și eu de acord cu cei de aici.

„Jucam de plăcere”

Copil fiind, erai suporter al celor de la FCSB?

Nu, n-am trăit foarte mult fotbalul în România ca suporter. Am jucat doar de plăcere. S-a oprit doar la plăcerea de copil, de a te distra și de a juca fotbal. Nu mă gândeam niciodată că pot să ajung undeva.

Nu te-ai gândit niciodată că poți trăi din fotbal?

Nu. Până la 15-16 ani jucam din plăcere și mă distram, că-mi plăcea sportul. Când eram la școală practicam toate sporturile. Era o plăcere pentru mine. După au apărut oportunitățile cu salarii din fotbal și așa a venit totul, pas după pas.

Te-ai gândit ce ai fi făcut fără fotbal?

Cu siguranță găseam un drum, nu rămâneam pierdut. Știu și mă descurc în aproape tot. Și pentru viitor mă gândesc. E adevărat că e devreme, dar trebuie să ne gândim și la viitor.

Daniel Bîrligea, fotbalistul: „Nu simt presiune”

Cum te-ai adaptat atât de repede la FCSB? S-a discutat mult vizavi de stilul tău, al lor, că nu v-ați potrivi.

Cred că m-a ajutat și faptul că m-au primit foarte bine colegii. Știam că e un club care mă vrea foarte mult. FCSB a insistat mult să mă aibă. Când am ajuns aici, am văzut că toți au inima mare, sunt bine intenționați și mi-au dat ocazia să demonstrez. Când îți dă cineva oportunitatea să demonstrezi, iar tu o faci, capeți și foarte multă încredere în tine. De acolo a crescut încrederea. Apoi, alături de colegi am arătat asta.

Galerie foto (27 imagini)

+27 Foto

labels.photo-gallery

FCSB înseamnă presiune din partea media, din partea publicului și discuții peste tot. Când ai simțiti impactul unui club ca FCSB?

Sincer, presiunea asta n-am simțit-o. Am simțit doar plăcere de la suporteri, de la media.

N-ai luat-o ca pe o presiune?

Nu! Nici din partea lui nea Gigi, nici din partea suporterilor, a presei. E normal să mai faci un meci neplăcut. Poate ești obosit, poate ai o mică accidentare, dar tu încerci să joci mereu bine chiar dacă ești puțin încărcat și se mai întâmplă să o dai în bară. Te mai ajută și echipa atunci când n-ai ziua perfectă să te ridici la același nivel. Chiar dacă pici o dată, trebuie să te ridici în următoarele.

De unde îți iei liniștea și calmul?

E important să știi să te ridici. Să stai calm și după ce ratezi, când echipa nu merge OK. Trebuie să o iei de la capăt mereu. Ca atacant, ori dai gol, ori dai afară. Se începe mereu o altă acțiune. Trebuie să uiți și să o iei de la capăt. Gândul ăsta m-a ajutat în viața mea, care a avut multe greutăți, cu familia am început de multe ori de la capăt. Familia îmi este mereu alături, la fel și iubita mea. Când nu sunt OK, sunt lângă mine. Mai sunt și persoane care atunci când e frumos și dai goluri stau aproape de tine, dar când nu faci meciuri frumoase și nu ești vedetă, uită și se micșorează acel număr. Familia și cei dragi sunt mereu lângă mine și asta mă ajută să fiu mereu aproape de ceea ce trebuie.

Daniel Bîrligea, copilul: emoție, lacrimi, recunoștință

Cum au fost începuturile în fotbal? Ai jucat la Metalul. Constanța

Am plecat cu toată familia din Brăila la Constanța și am început să trăim acolo. Doar că din patru am devenit trei și de acolo ne-am mutat înapoi în Brăila și apoi în Italia (n.r. când el avea 12 ani). A fost o plăcere pentru că acolo am început cariera de fotbalist și plăcerea de a juca fotbal.

"Din patru am devenit trei" adică a plecat tata?

Nu e nimic grav. S-au despărțit ... De atunci am rămas eu, mama și sora și ne-am descurcat în trei.

A fost greu fără tata aproape?

Cred că a fost greu în câteva etape, dar mama a reușit să facă și pe tata.

Mama e sprijinul tău, ai tot spus-o.

Da! Mama e totul! Când am fost mic m-a ajutat în orice.

Daniel Bîrligea: „Mama mi-a fost și tată, prieten, orice. Îi mulțumesc, mi-a oferit o viață perfectă”

Ce nu i-ai spus niciodată mamei tale?

... (n.r. plânge)

Spune-i acum ... Deși e greu să-ți găsești cuvintele.

E greu! Când mă emoționez vorbesc mai greu. Mama a fost mereu lângă mine. M-a ajutat și ca mamă, și ca tată, ca prieten, ca orice. Cred că un mulțumesc în plus nu strică niciodată. Îi mulțumesc că a fost atât de puternică și a trecut prin multe și fără niciun ajutor din partea masculină și cu doi copii, că nu e ușor. Din partea mea a fost o viață perfectă.

Mult din ceea ce faci pe teren este pentru ea, pentru mama ta?

Cu siguranță! Vreau s-o fac mai mândră cu fiecare meci. Știu că este deja, dar vreau să fie și mai mult.

Care e visul legat de mama ta?

Să fie fericită și sănătoasă și să trăiască mulți ani alături de noi.

Vine la stadion să te vadă?

A venit, dar puțin mai greu pentru că încă e în Italia, dar o să fie prezentă în ianuarie la Manchester și la următorul meci, cu CFR. Sper ca în 2025 să vină cât mai des.

De câte ori a venit să te vadă pe stadion? De când joci la un nivel mare.

Nu de multe ori. Ea muncește în Italia și are stabilitate acolo! Și eu am plecat, apoi și sora mea, când s-a măritat la Suceava. Să zicem că a rămas mai singură în Italia, dar e cu partenerul ei de viață. A venit la meciuri importante la Iași, Cluj, Constanța, București. A venit destul de mult, nu contează câte.

Ce ți-a spus mama când te-a văzut în tricoul echipei naționale?

... (n.r plânge din nou) Cine te știe de pe teren e greu să te vadă așa (n.r. lăcrimând). Nu-și imaginează că poți fi atât de sensibil. Îmi este greu când vorbesc de mama și de trecutul nostru. În rest, sunt un luptător, dar asta e mica mea slăbiciune.

S-a întors din Italia în România și nu regretă: „O provocare”

Unde ai început să joci în Italia?

Am început să joc la o școală de fotbal numită Cantera Ribolla. Nu știu sigur dacă era școala de fotbal a lui Toto Schillaci. Acolo am petrecut trei ani de zile cu antrenori foarte pricepuți, care m-au ajutat foarte mult. Apoi cu un acord între club și școala de fotbal m-a cumpărat Palermo. De acolo am început la Palermo la U17 și apoi doi ani la Primavera. După, echipa a dat faliment și m-am dus să joc în liga a III-a la Teramo.

În perioada aceea puteai să trăiești din fotbal?

Am început să am un contract în serie C, la 19 ani, aproape 20. Înainte nu câștigam niciun ban. Cu primul salariu, care nu era bun, reușeam să trăiesc. În Serie C primeai mâncare, cazare ca toți tinerii, dar ne descurcam.

La Palermo l-ai întâlnit pe George Pușcaș?

Da! A fost și el în ultimul an acolo, înainte să dea faliment clubul. Eu îl știam, el pe mine nu. Mă mai duceam la antrenamente la echipa mare și o dată când eram la pauză de apă de la antrenament, el vorbea cu un fizioterapeut și nu mai știu ce-i zicea. Nu-l certa, dar îi spunea să facă ceva mai bine. Nu mai știu ce exact. I-am zis eu pe românește în glumă: „Ceartă-l pe George, că a făcut greșit”. De acolo a rămas surprins că sunt român și ne-am împrietenit.

Păstrați legătura și azi?

Da! Suntem la națională, suntem prieteni. Până la națională n-am mai vorbit. După ce a plecat de la Palermo, n-am mai vorbit. El a plecat în străinătate, dar ne-am revăzut la națională și am vorbit acolo. Ne-am mai adus aminte.

A fost grea decizia de a te întoarce în România?

Nu. Am luat decizia fiind fericit și având o mare speranță în viitor. Știam că pot să fac un pas mai bun decât Serie C. Am luat-o pur și simplu ca o oportunitate, ca o provocare.

Daniel Bîrligea, supărat pe șefii lui CFR Cluj, recunoscător lui Dan Petrescu

O afacere bună pentru CFR, care te-a cumpărat cu 100.000 de euro și te-a vândut pentru 2,2 milioane.

CFR m-a luat gratis, doar cu obligație de a ceda 40% din viitorul meu transfer. Dar s-a șters și acel procent datorită agentului meu, căruia niciodată nu i-au mulțumit. Că altfel din ăia 2 milioane (n.r. de la FCSB) nu primeau atât. Nici mie nu mi-au mulțumit. Asta să știți în premieră.

Ai plecat puțin mâhnit de la CFR?

Mulțumit pentru ceea ce au făcut pentru mine. A fost o etapă acolo timp de doi ani și jumătate din cariera mea și din viața mea, pentru că am crescut acolo. Totuși, pe sfârșit au dovedit că nu au fost bine profesional.

Cu ce te-a ajutat Dan Petrescu?

Mi-a dat încredere și a fost mereu lângă mine. Mi-a dat încredere când eram mai moale, când eram mai tare, când îi plăcea de mine. Cu el continuam să fac ce-mi place și nu mă pierdeam. Așa e el. Ajută foarte mult mental, te ține mereu în priză. Îi mulțumesc pentru asta.

Adrian Mutu, idolul lui Daniel Bîrligea: „Am avut tricou cu dânsul”

Înainte de FCSB s-a vorbit de Rio Ave, Rusia, Rapid.

A fost și Rapid. Din Europa au fost multe echipe. CFR n-a vrut să mă dea, dar cred că n-a fost să fie. Unica idee cred că a fost să mă dea în Rusia pentru că cei de acolo plăteau mai mult. Eu le-am spus de vreo 7-8 ori că nu vreau să mă duc în Rusia. Îmi dădeau multe mii de euro, dar nu voiam să mă duc acolo. Așa, a fost ca într-o zi de vacanță să vin la FCSB.

Te-a antrenat și Adi Mutu.

A fost o plăcere foarte mare pentru că a fost idolul meu de când eram mic. Am avut și tricou cu dânsul. Ne-am întâlnit și i-am spus că asta este o plăcere pentru mine. A fost o plăcere să-l am ca antrenor și pentru că vorbea cu jucătorii. A trecut prin ceea ce am trecut și noi. Nu era unul dintre acei antrenori, era ca un prieten.

Ce are FCSB și nu are CFR Cluj?

Cred că o unică chestie: suporterii. Aici sunt extrem de mulți, dorința asta de a câștiga mereu și de a fi în primele locuri e la ambele echipe. Aici e mai amplificat. La CFR erau niște probleme cu banii. Ajungeau până la urmă, dar nu-i făcea pe jucători să fie mai liniștiți. Aici ești liniștit și te gândești la fotbal. Dacă o faci bine ești idol, dacă nu, trebuie să o faci mai bine următoarea dată.

Ți-a fost teamă de schimbări la pauză și tot ceea ce face Gigi la FCSB?

Da! Aici îți dai și tu seama când joci bine și când nu. Mi-am dat și eu seama câteodată când n-am jucat bine și când am făcut-o mai prost. Știam și eu că trebuia să fiu schimbat, nu neapărat la pauză sau când face el schimbările. Trebuia să fiu schimbat pentru că un jucător nu poate fi sută la sută mereu. Totuși, la chestia asta te ajută mult colegii. Cu Midtjylland, mă gândeam că n-am făcut foarte multe în prima repriză. Am intrat 8 secunde în a doua repriză și ați văzut ce a ieșit (n.r. a marcat). Dacă faci sau nu schimbarea aceea, acum că te gândești, nu mai venea golul ăla.

Atunci când joci puțin mai rău, colegii trebuie să-ți dea o mână de ajutor, să te ridice și să creați o familie împreună. Daniel Bîrligea

Cât timp te vezi la FCSB?

Momentan, sunt aici. N-am alte gânduri. Vreau să câștigăm campionatul, să mergem în Europa și să o facem bine.

Ești un tip modest, jovial. Nu te vedem nici cu extravaganțe. Pe ce îți cheltuiești banii?

Nu prea îi cheltuiesc. O să vină și momentul când o să-mi cumpăr o mașină. Să mergi cu ceva, să-ți placă o chestie. Sunt banii tăi și poți să faci ce vrei, dar trebuie să fii totuși cu picioarele pe pământ să-i cheltuiești în mod responsabil. Dacă vrei să-ți iei ceva, nu văd motivul pentru care să te atace alte persoane. Să-ți spună ce să faci și cum.

S-a vorbit mult în perioada CFR Cluj că Dan Petrescu nu poate conta pe tine pe termen lung. A spus-o și la conferințe că joci 2-3 meciuri și te accidentezi, ceea ce nu s-a întâmplat la FCSB.

Am trecut prin multe accidentări la CFR și am început să mă pregătesc mai mult fizic și mental. Cred că și încrederea de a juca meci de meci, să faci asta 90 de minute și să nu fii scos în minutul 60 ajută. Mușchii se obișnuiesc și nu mai vin accidentările. Experimentez și eu acum, sunt tânăr și fac cât mai mult să joc bine.

Ce jucători admiră Daniel Bîrligea: „Olaru, Benzema, Icardi și Cristiano Ronaldo”

Ce personaj din fotbalul românesc te fascinează? Nu neapărat din prezent, ci din trecut.

Darius Olaru! Am spus-o și la CFR că-mi place cum joacă și ceea ce dă la fiecare meci. Sunt și interviuri în care am spus că e cel mai bun jucător din Superligă. Sper și pentru el să plece la o echipă cât mai mare pentru că merită.

De afară?

Îmi plac atacanții, pentru că și eu sunt atacant. Îmi plac Benzema și Icardi, dar idolul meu e Cristiano Ronaldo. Eu am un rol mai diferit față de el, e adevărat. Dar îmi place cum se pregătește și cum și-a dedicat cariera pentru fotbal. E o chestie foarte importantă. Vreau să pregătesc fiecare meci așa cum a făcut-o el. Benzema și Icardi îmi plac cum sunt în fața porții și cum sunt sută la sută acolo să marcheze.

Ce nu știe lumea despre tine?

Cred că am zis mai devreme, că sunt o persoană modestă care nu și-a luat-o în cap și nu o să și-o ia pentru că am plecat de jos și nu vreau să mă ridic prea mult. Vreau să țin capul jos și picioarele pe pământ. Vreau să dau pur și simplu totul la fiecare meci.

Ce întrebare i-ai pune lui Cristiano Ronaldo dacă te-ai întâlni cu el?

Cum a reușit să fie 25 de ani la același nivel? Ce a făcut să se mențină la același în nivel timp de atâția ani. A urcat mereu, mereu și acum la aproape 40 de ani e tot acolo.

Ținta mea pentru 2025? Câștigarea campionatului, să ajungem cât mai sus în Europa și să marchez cât mai mult ca să-mi ajut echipa. Daniel Bîrligea