Cristian Geambașu Cazul Roșca

• Portarul lui Dinamo are nevoie de sprijin de specialitate, nu de perfide mângâieri pe creștet.

8 noiembrie 2024, Dinamo joacă împotriva CFR-ului pe Stadionul Arcul de Triumf. În prelungirile primei reprize (specialitatea casei!), la o centrare în careul dinamovist, Adnan Golubovic iese greșit, ratează intercepția mingii, se lovește de coechipierul Boateng, iar Louis Munteanu profită și înscrie după ce îl driblează pe Homawoo. În urma contactului cu Boateng, Golubovic se accidentează, în locul lui intrând în poartă tânărul Alexandru Roșca, transferat de la Șelimbăr ca alternativă la titularul sloven.

Accidentarea lui Golubovic, „comisar” de meserie, se dovedește una dintre cheile accesului în play-off.

Protagonist

Roșca are un debut promițător, iar Dinamo reușește să obțină un egal, 1-1, în fața vicecampioanei.

Mai mult, în etapele următoare, Roșca, uneori cu reflexe incredibile, devine protagonistul unor prestații remarcabile, pe baza cărora echipa lui își consolidează statutul de aspirantă la play-off.

Evoluția din meciul cu Universitatea Craiova (1-1) îl consacră drept unul dintre eroii echipei, iar la începutul lunii februarie a acestui an numără deja 11 meciuri și doar 4 goluri primite în tricoul alb-roșu.

Portarul de cauciuc, apoi portarul de ipsos

15 februarie 2025, etapa a 27-a a Superligii, Dinamo pierde pe teren propriu în fața Farului, scor 0-2.

Alexandru Roșca greșește grav la primul gol al formației lui Hagi, ieșind ezitant pe centrare. Țîru profită și înscrie.

La declarații, Roșca își recunoaște eroarea cu fair-play, dar subliniază că are calitatea de a trece ușor peste astfel momente. Lucru care nu se confirmă.

De la acea secvență de joc, portarul de cauciuc al lui Dinamo se transformă în portarul de ipsos, care se sparge la cel mai mic contact.

Devine nesigur la chiar la șuturile slabe ale adversarilor, uneori priza la minge îl trădează. Se simte că este o crispare-reflex a amintirii meciului cu Farul, care întrerupsese visul.

Putea face mai mult?

Duminică 30 aprilie 2025, a doua etapă a play-off-ului. Marele derby, Dinamo-FCSB.

Final de repriză, coșmarul perpetuu al echipei lui Kopic. Înaltul Miculescu se înalță de lângă și mai înaltul Perica, trimițând balonul în poarta unui Roșca țintuit pe linia porții.

Putea face mai mult? Întrebarea retorică devenită deja clișeu al lumii fotbalului escamotează întrebarea propriu-zisă.

A greșit Roșca neieșind pe centrare? Răspunsul este da. Cornel Dinu este unul dintre puținii care au curajul să spună asta răspicat. Ceilalți o dau la-ntors. Ce, dom’le, Dinu a fost portar?

Fotbalul e accesibil, nu are nevoie de academicieni

Aici se deschide o altă discuție. Dacă greșește un portar se pot exprima doar foștii portari, dacă a comis-o un fundaș, numai fundașii pot valida greșeala, dacă un atacant șutează de parcă s-a încălțat invers (vezi Perica!), numai un vârf de meserie e abilitat să spună ce și cum.

Profund fals, fotbalul este un sport atât de iubit și de popular pentru că este frumos și accesibil. Fotbalul nu este calcul diferențial.

Orice pasionat de fotbal, om care merge pe stadion sau consumă ore nenumărate la televizor, înțelege când e fault, când un jucător greșește, când altul reușește ceva ieșit din comun. Nu trebuie să vină un academician să-i explice.

Totuși, dacă „academicianul” prezent în studio îi și decriptează faza pe înțelesul tuturor, cu atât mai bine.

Uitați teoria nebuniei portarilor!

Alexandru Roșca este un portar tânăr care trece printr-un moment de blocaj psihic combinat cu niște carențe de natură tehnică specifice postului.

La cei doar 1,86 metri ai lui, conform site-ului Transfermarkt, încă titularul porții dinamoviste este un portar de statură medie spre mică după standardele fotbalului contemporan.

Inabilitatea de a ieși pe centrări nu vine însă doar din lipsa alonjei, este un defect moștenit din tată-n fiu al portarilor români.

Rămân la părerea că valoarea absolută a lui Roșca este peste cea a lui Golubovic. Cu sprijin de specialitate, sportiv, dar și psihic, la 21 de ani ești încă apt să înveți. Dar trebuie să vrei și tu să ieși din zona aceea de calm vecin cu spiritul lânced.

A nu se confunda cu teoriile nebuniei invocate de alți „academicieni” privind portarii.

Cornel Penu, portar legendar al unui sport la care am fost campioni mondiali, spunea că pe nebuni trebuie să îi tratezi, nu faci performanță cu ei.

Dinamovistul Penu i-a bătut de două ori pe nemți în finale mondiale, o dată chiar la ei acasă. A fost odată ca niciodată!