Cristian Geambașu Harașo, Totti!

• Un fost mare fotbalist merge la Moscova pentru un eveniment promoțional al unei case de pariuri. Vi se pare o surpriză?

Lumea trebuie să se hotărască dacă sportivii celebri sunt ambasadori onorifici ai țărilor lor. Clișeul a făcut și continuă să facă epocă nu doar la noi.

Când sursele de informare erau mai sărace, credeam că doar în România comunistă și post-comunistă sportivii faimoși erau învestiți cu titlul de reprezentanți plenipotențiari ai minunatului nostru popor și al mirificei noastre patrii. O veste bună: și la alții e la fel. Ba, și mai și.

Noua calitate a domnului Totti

Marele Francesco Totti intenționează să își ducă la îndeplinire nobila misiune de ambasador printr-o vizită la Moscova pe 8 aprilie.

„Nu sunt politician sau diplomat (n.red. nu e totuna?), sunt un sportiv care promovează valorile sale în întreaga lume. Am făcut-o întotdeauna, mai întâi ca fotbalist, iar acum într-o nouă calitate.”

Ei, tocmai această nouă calitate a lui Totti ar fi de discutat. Fostul decar al lui AS Roma și al squadrei azzurra este sub contract cu o casă de pariuri, Bookmaker Ratings (pe-asta cum de n-o avem și noi?), iar acum Moscova este împânzită de afișe cu Totti care anunță evenimentul promoțional.

Cultură și poc, poc, cazacioc!

Așadar, nimic altceva decât o acțiune pur comercială, cu fotbalul și fotbaliștii celebri pe post de vectori de imagine ai unei agenții care produce bani din pasiunea/viciul pentru pariuri al unor cetățeni.

Cetățeni ai unei țări care periodic are obiceiul să invadeze o altă țară. Cetățeni ruși care pot fi și iluștri lucrători ai centralelor nucleare, și veterani ai războiului din Afganistan și soldați ai lui Putin trimiși în Ucraina să facă Rusia și mai mare again. Snova velikaia Rossia cum ar veni pe limba lui Puștkin.

Apropo, nu vi se pare înduioșător cum admiratorii de dată recentă ai ciolovecilor au devenit dintr-o dată mari consumatori de cultură rusă, combătând invazia cu argumente literare și muzical-coregrafice?

Adică Dostoievski, Tolstoi și Prokofiev ca detergent universal pentru „poc, poc, cazacioc” cum zicea în scheciurile sale marele Constantin Tănase, întemeietorul teatrului de revistă românesc.

Pacificatorul

Simpatic, fostul mare fotbalist Francesco Totti spune că pentru el nu ar fi nicio problemă să meargă și la Kiev. Clar. Ce poate fi mai pacificator ca după un tur la Moscova, unde ai văzut cum trăiesc oamenii muncii ai noilor soviete să dai o raită și pe la Kiev, unde se va fi luminat dacă războiul ăsta e real sau doar o șaradă.

O problemă ar fi pentru ucraineni. Dar Totti, al cărui nume este purtat în prezent și de un cățel dintr-o reclamă la berea Heineken (alți bani - nu pentru cățel), nu se mulțumește cu exerciții de imaginație.

Totti își ia libertatea să îi acuze de ipocrizie pe cei care s-au arătat dezamăgiți de gestul lui. Sunt oamenii care l-au iubit și care l-au însoțit într-o carieră care s-a confundat cu culorile giallorosso ale Romei. Totti a fost probabil cel mai iubit fotbalist italian de la Paolo Rossi încoace, de aici consternarea suporterilor lui.

Compromisul absolut

Pragmaticii în schimb îl înțeleg. Pragmaticii nu sunt doar cei care joacă, ei sunt dependenții, ci mai ales cei care îi îndeamnă pe ceilalți să joace. Ambasadorii, influencerii. Printre aceștia, foști mari jucători, dar nu numai.

Industria jocurilor de noroc are ca fundament o adicție, una care în cele mai multe locuri de pe planetă este legală. Și este legală pentru că este plătitoare de taxe, deci pompează bani mulți la buget(e). Iar dacă tu, roman de roman, mai și mergi la Moscova, a 3-a Romă cum blasfemiază afișul, compromisul este absolut.

În concluzie, cine are nevoie de morală să își îndrepte cătarea de la fotbal spre alte orizonturi. Iertați figura de stil de sorginte militară, dar astea sunt vremurile!