Publicat:
13.09.2024, ora 13:26
Actualizat: 13.09.2024, ora 15:00
- Radu Voina, 74 de ani, este triplu medaliat la Jocurile Olimpice și campion mondial cu naționala României în 1974.
- Fostul mare handbalist a fost critic la adresa celor care spun că Neagu a fost cea mai mare jucătoare a României.
- Radu Voina crede și că salariul Cristinei Neagu la CSM București a fost "exagerat", mult peste performanțele ei și ale echipei
Cristina Neagu, una dintre cele mai bune jucătoare de handbal ale României, a anunțat că va părăsi acest sport la sfârșitul sezonului.
Într-un interviu acordat GOLAZO.ro, legendarul handbalist Radu Voina fost destul de acid cu privire la cariera și retragerea Cristinei Neagu.
El a criticat individualismul lui Neagu și s-a arătat deranjat de faptul că alte jucătoare, la „fel de valoroase”, nu au beneficiat de același tratament ca acela al Cristinei Neagu.
Radu Voina: „S-a gândit mai mult la ea decât la echipă”
Radu Voina o cunoaște extrem de bine pe Cristina Neagu. Se simte că știe mai multe decât vrea să spună. Cei doi au colaborat și într-un moment bun al naționalei noastre feminine, Campionatul European din 2010, atunci când tricolorele au reușit să câștige medalia de bronz a competiției.
Mai mult, Neagu a fost principala marcatoare a întrecerii, cu 53 de reușite. În semifinale, la scorul de 22-24 pentru Suedia, cu ceva mai mult de două minute de joc, Cristina a ratat un 7 metri, iar partida s-a încheiat cu 23-25 pentru nordice.
Bună ziua, domnule Voina. Părerile sunt împărțite în privința Cristinei Neagu. Specialiștii spun că ar fi putut face mai multe pentru naționala României, suporterii cred că a fost extraordinară. Care e adevărul, din punctul dvs. de vedere?
Momentul retragerii dintr-o activitate de o viață este sensibil pentru oameni și dureros pentru persoana respectivă. Se creează multă emoție în jurul acestei vești. Nu cred că sunt eu în măsură să judec valoarea Cristinei Neagu.
Dacă nu dumneavoastră, atunci cine?
Atunci nu vreau să mă refer la valoarea ei. Vreau să spun, ca să mai descrețim frunțile, că persoana respectivă, care se retrage, zice: «Mai bine să mă las acum, când sunt regretat, decât să-mi spună ei să ies afară». Era inevitabil că, mai devreme sau mai târziu, Cristina trebuie să spună «Stop!». Din păcate sau, mă rog, din fericire, nu știu cum să zic, a ajuns la o vârstă. Trebuie să-i respectăm dorința.
Anul trecut, la Campionatul Mondial din Suedia, Norvegia și Danemarca, o serie de mari jucătoare ale României mi-au spus că nu întotdeauna Cristina a făcut totul pentru națională și pentru colege, ci un pic mai mult pentru ea. Dvs. ați antrenat-o. Le timora uneori pe colegele ei mai tinere?
Cum să vă spun... lucrurile sunt simple și complicate, în același timp. Un om care activează în sport este judecat după performanțele de acolo. Dacă ești medic, după performanțele din spital. Sigur că aici putem să ne jucăm și să spunem că Neagu a obținut foarte multe titluri individuale la un sport care e, de fapt, colectiv. Orice jucător de excepție este un caracter mai special. Mai ales cu anii care se adună, și spre finalul carierei, cred că s-a gândit mai mult la ea decât la echipă, iar dovadă sunt rezultatele care au fost. În timpul cât ea activa, accesul tinerelor era mai delicat pentru că era ea mai bună... dar încă o dată spun: la sport, lumea te judecă după ce performanțe ai avut.
Iar la nivel de echipă de club, performanțele Cristinei nu sunt deosebite.
Nu vrea să spun mai mult decât faptul că acest campionat național al României, despre care, mă rog, lumea spune că e unul dintre cele mai tari din lume, e, de fapt, cel mai bine plătit din lume. Nu e un etalon. Mai importante sunt alte competiții, internaționale, cu echipa națională.
Radu Voina: „A știut să se vândă foarte bine”
Cristina Neagu a luat un salariu foarte bun pentru handbalul din România, cred că și pentru cel din Europa, din bani publici. A făcut ea performanță, și CSM-ul, pe măsura acestor bani?
Categoric, nu! Nici nu trebuie să discutăm prea mult despre asta. Nu numai salariul Cristinei Neagu mi se pare exagerat pentru handbal și pentru România, dar și al celorlalte. Se pare că Raiul handbalului feminin european e la noi. Sigur că ne referim la Cristina Neagu pentru că e mai vizibilă.
Da, mai ales dacă ne gândim și la modul în care și-a anunțat retragerea. În direct, la ProTV.
Sunt mulți sportivi, nu spun dacă la fel de buni, dar merituoși, care s-au retras liniștiți. Ea a apărut la televiziune. Am înțeles care o are o agenție care se ocupă de ea și se va plimba prin țară (n.r. ca să marcheze evenimentul). Ea beneficiază pentru că a știut să se vândă foarte bine. Alții, săracii, au ieșit din sport doar cu amărăciunea retragerii... Nici măcar nu li s-a organizat un meci de adio, să primească o plachetă, ceva. Or Cristina, spunând că se retrage de la echipa națională, are deja, a doua zi, confirmarea Federației Române de Handbal că i se pregătește un meci de adio.
Iar noi am avut și alte handbaliste de valoare, Târcă, Amariei, Huțupan, care poate n-au beneficiat de același tratament.
Exact! Păi, stați, că au mai fost și alte fete, din altă generație care au făcut cel puțin, repet, cel puțin, aceleași performanțe și nu au beneficiat de aceleași lucruri. Asta e viața...
Însă nicio jucătoare din România nu are patru titluri de "Cea mai bună jucătoare a lumii", ca Neagu. Chiar dacă voturile nu se dau doar de către experți, ci și de jurnaliști și fani.
Sigur că da. Păi românii au timp să voteze. Alte națiuni, ca Franța și Norvegia, care au câștigat titluri de nici nu mai știi să le numeri... ăia n-au timp de votat. La noi sunt emoționale aceste distincții, dar handbalul e un sport colectiv. Titlurile individuale, astea care eu nu știu ce vor să însemne... Eu întotdeauna m-am ferit de "cea mai bună", "cel mai bun", "cel mai minunat". Dar dacă punem «una dintre una dintre cele mai bune din lume», cred că e suficient. Dacă spunem că (n.r. - Neagu) e cea mai bună din lume, atunci ce să mai zicem de unele jucătoare care au și tinerețea de partea lor, și valoarea, și titlurile, și medaliile cu echipa?!
Radu Voina: „Principala vină o are FRH”
Acum, că s-a retras și Cristina Neagu, ce perspective are handbalul românesc feminin? Și cel masculin, deopotrivă.
Perspective cam sumbre. Și la unii, și la alții. La băieți suntem acolo unde eu am spus, ca om care iubește handbalul, că o să ajungem dacă nu ne ocupăm serios. Din păcate, cred că fetele vor ajunge tot acolo. Sigur că după retragerea unor jucătoare, care consideră că nu mai pot să ajute echipa națională sau nu mai vor, atunci echipa feminină o să calce pe urmele naționalei masculine. Din păcate! Eu mă uit cu alți ochi la meciurile din Liga Florilor. Uneori, nu este nici o jucătoare română pe teren. Nici selecționerul echipei naționale, Pera, la Bistrița nu folosește câteodată nicio româncă! Îmi place de el, dar când o să vorbesc eu o să-i aduc aminte că trebuie să mai joace și româncele. Înțeleg că și clubul are anumite obiective de atins, dar să nu uităm că și echipa națională contează.
Ar trebui cumva instituită o regulă care să stipuleze că trebuie să joace un anumit număr de handbaliste autohtone? Deși e greu de crezut că ar putea fi adoptată.
Principala vină o are Federația Română de Handbal, prin ceea ce decide. Sau, mai bine zis, prin ceea ce nu decide. Categoric că ar trebui să existe o regulă de acest gen. Dar nu cum e acum, 40% dintre jucătoarele trecute pe foaia de joc să fie românce. Nu, 40% să fie în teren! Așa, CSM-ul are vreo patru-cinci jucătoare care stau și doar aplaudă. Au bătături în palmă. Să am pe doar pe bancă jucătoare? Păi pune-mă pe mine, că stau frumos!
