- Astăzi se joacă România - Ucraina, la Euro 2024, de la ora 16, transmis pe ProTV și livetext pe GOLAZO.ro.
- GOLAZO a mers în Ucraina, țară sub război. Conflictul armat a divizat practic două state vecine, în două lumi diferite.
- În timp ce la noi întâlnirea va fi văzută în fotoliu, cu o bere în mână, în Ucraina totul e diferit.
Corespondență din Liov, Ucraina
Liov e în vestul Ucrainei, teoretic în zona cu mai puțin risc, indiferent ce o însemna asta când ești atacat zilnic, și ataci la rându-ți, cu sute de obuze, avioane și rachete.
Alarmele de bombardament sunt prezente oricând aici. La orice oră, fără discriminare. După mai bine de doi ani de război, s-a dezvoltat un sistem complex de alertă, în care alarmele sunt ierarhizate după gradul de pericol.
O voce masculină anunță că e alarmă și trebuie să cauți cel mai apropiat adăpost, cu calm, fără agitație, să ai actele la tine și să-i ajuți pe cei din jur, pe cei în vârstă, dacă poți.
Nimeni nu intră în panică. Observ o femeie care traversează strada alergând pe trecerea de pietoni.
Ce înseamnă ierarhizarea alarmelor într-o țară atacată de una dintre cele mai puternice armate din istoria lumii?
„Oamenii nu reacționează la fel la toate alarmele. Dacă am sta sub pământ la fiecare sirenă, viața noastră ar fi ruinată”, ne spune Oleksandr, unul dintre cei intervievați.
Concluzia lui Oleksandr: „De aceea, oamenii nu reacționează la toate alarmele. Dacă am sta sub pământ la fiecare sirenă, viața noastră ar fi ruinată”.
Mijloace de comunicare sofisticate, occidentale însoțesc efortul Ucrainei de a se apăra. Sateliții NATO văd fiecare avion rusesc, încă de când se ridică de la bazele din Rusia.
Mai departe se procesează în ferme uriașe de servere. Iar instrumentul de comunicare cu oamenii este internetul, ca lor să le poată fi comunicată această diviziune, subtilă, între amenințarea rea și amenințarea groaznică.
Oricât de trivial sună, sistemul va fi folosit astăzi și pentru ca ucrainenii să poată vedea, relativ în siguranță, meciul de fotbal România - Ucraina, de la Munchen.
Mesaje pe Telegram. O rachetă Kinzhal sau bombardiere. Când e pericol!
Oleksandr ne detaliază sistemul: „Nimeni nu se mai sperie ca la început, în primăvara lui 2022. Acum, toți așteptăm mesajele celor din armată, care anunță destul de repede ce fel de alarmă e, pe rețelele de socializare, pe Telegram, mai ales”.
Ne-a dat și două exemple de mesaj:
- Nivel ridicat de alertă, bombardiere din Rusia: „Dacă suntem informați că mai multe bombardiere s-au ridicat de la o bază din Rusia și au intrat în spațiul nostru aerian, atunci realizăm că bombele nu au o țintă precisă, pot fi lansate oriunde, oricând, chiar și peste cartiere de blocuri, primejdia e foarte mare și pentru noi. Și ne adăpostim”.
- Nivel scăzut de alertă, rachetă Kinzhal din Belarus: „Uite, se poate anunța, de exemplu, că un avion de vânătoare înarmat cu Kinzhal, o rachetă hipersonică, a decolat de pe un aeroport din Belarus. Și noi, oamenii, ne gândim că va fi atacat un obiectiv strategic, o bază militară, o rafinărie, un centru energetic. Nu e un pericol iminent pentru populație”.
Adversarii de azi ai lui Alibec sunt specialiști în alarme
Ucrainenii sunt nebuni după fotbal. L-au declarat domeniu strategic și au continuat campionatul și sub război, după o scurtă întrerupere. Vom avea, la Munchen, în față o echipă cu maximă determinare.
Adversarii noștri de azi sunt ei înșiși, ca fotbaliști, obișnuiți cu alarmele. Partidele au ajuns să dureze și 4 ore, cu echipele intrând pe teren, apoi fugind în adăpost și tot așa. S-a întâmplat acum puțină vreme, pe 19 mai. Meciul Dnipro - Shakhtar a durat 4 ore și 27 de minute, cu patru alarme de bombardament ”segmentând” meciul.
Centrul Spa subteran transformat la hotel în adăpost: „Oricine se poate adăposti la noi”
Și meciul de azi are pregătite adăposturi. Oamenii îl pot începe acasă și îl pot vedea în adăposturi, dacă apar alarmele. „Nu e un buncăr clasic, nici nu există multe în oraș, dar ce avem noi e sigur. Centrul nostru Spa e subteran”.
Cobori pe scară, mergi pe un culoar, stânga, dreapta, și ajungi în camerele pregătite pentru saună, masaj. Acolo urma să stăm dacă pericolul devenea iminent.
Hotelul care a transformat spa-ul în buncăr la Liov
„E o construcție solidă, făcută de austrieci, e foarte rezistentă”, a adăugat Solomiia, gazda noastră, zicându-ne că „oricine poate veni la noi, se poate adăposti aici chiar dacă nu e oaspete al hotelului nostru”.
A continuat: „Nu au toate clădirile asemenea spații antiaeriene. Fiecare se duce la cel mai apropiat adăpost, la bloc, biserică, școală, hotel. Există o hartă cu toate refugiile la punctul de informații din centru, din piața Rynok, de aici, din Livov”.
Mesaj de la Domenico: „Dacă tot orașul moare, aici vom scăpa!”
Tot tânăra de la hotel ne-a spus că în pasajul Andreoli, ce pornește din fața Grand Cafe, vizavi de Primărie, există o trattoria cu un buncăr recunoscut.
Adăpostul e o pivniță aflată la cinci metri sub pământ. Am coborât pe o scară circulară foarte îngustă și am văzut refugiul solid care semăna cu restaurantul Kryivka. La fel, pereți din cărămidă și tavan boltit.
Când am urcat înapoi, a pornit o altă alarmă. Era 11:30, la o jumătate de oră după prima. Unul dintre chelneri ne-a liniștit: „Tocmai s-a anunțat că alarma s-a anulat. Totul e bine”.
„Patronul de la Domenico nu numai că susține că acolo cea mai bună mâncare italiană din Liov și Ucraina. El s-a lăudat odată: «Dacă tot orașul moare, aici vom scăpa!»”. Dar astăzi speră nu doar să trăiască, ci și să joace bine la Euro.