Cătălin Tolontan Noi nu pretindem că suntem România, noi credem că România se poate apăra

• Cum ar arăta lumea sportului dacă și-ar schimba regulile conform ultimelor evenimente din țară.

Un cetățean s-a prezentat și a spus că are un club foarte popular. Echipa lui e iubită de multă lume. „Vreau să jucăm în campionatul de fotbal”, a spus el. La spate, omul avea o bâtă de baseball. Și o șapcă roșie, cu niște litere mari, mari de tot.

„Bine, te poți înscrie, dar ca să joci fotbal. Noi suntem o asociație care durează de sute de ani, am trecut prin vremuri grele și am prins și timpuri bune. Te poți înscrie, dar ca să joci fotbal”, i s-a repetat.

Organizatorii jocului de fotbal din România au continuat să-i explice: „Pe timpul instaurării comunismului, echipa națională juca două meciuri pe an. Dar, apoi, am prins vremuri când am ajuns chiar între primele 8 echipe ale lumii, cu generația lui Hagi, Popescu, Ilie Dumitrescu… Important e să respecți regulile. Le vei respecta?”.

Omul, fără prea multe ezitări, a spus că nu le va respecta.

„Eu vreau să folosesc regulile democratice ale fotbalului, ca să intru în el și apoi să-l distrug”

A promis că va desființa arbitrajele. De fapt, va interzice și celelalte echipe, pentru că deja echipa lui are o legătura directă, divină, cu tribunele, cu poporul.

A adăugat că va schimba regulile după cum vrea echipa lui. Ei vor putea folosi bâta de baseball ca să oprească combinațiile cu mingea.

Bine, dar ăsta nu e fotbal, noi suntem o asociație democratică, i-au spus cei care vor să joace în continuare jocul care a suferit, s-a adaptat și a bucurat milioane de oameni. Există un regulament. Nu contează, noi avem de partea noastră poporul, tribunele, a rispostat, sigur pe el.

„Stai un pic, nici măcar 20% din toți spectatorii nu sunt de partea voastră, cum să fondați un nou sport și să-l distrugeți pe acesta?”.

La acest răspuns, el a dat cu bâta în masă și a căscat de plictiseală, moment în care a semănat cu aerul binecunoscut al urmașilor lui Prigojin, care s-au îndreptat spre portbagajele cu arme.

Și, atunci, ceilalți au spus, adaptând o vorbă a ecologiștilor: noi nu apărăm fotbalul, noi suntem fotbalul care se apără. Noi nu pretindem că suntem România, noi credem că România se poate apăra.