Radu Naum Bau Bau și copiii buni

• „Bau!”. Atât a făcut FCSB spre adversare și aceastea au făcut în pantaloni.
• Titlul e în buzunar pentru că fosta și viitoarea campioană a știut să bage frica în toți, să îi înghețe ca pe niște iepuri în lumina farurilor. Pe teren. În afară, altă poveste.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Imediat după fluierul final, toate meciurile au început să fie rejucate la televizor. Tabela de marcaj se schimba ușor, ușor, spre noapte.

FCSB era deposedată, virtual, de rezultate, goluri, puncte. Becali râdea. Așteptase mulți ani ca să poate râde și de alții, nu doar de ai lui. Pentru mulți rămâne impresia că deznodământul trebuia să fie altul. În esență, trei argumente au fost aruncate în discuție pentru care FCSB n-ar merita trofeul. Să le auzim.

FCSB a avut noroc

Da. A avut. Să agăți un punct în prelungiri cu Rapid, să te bazezi pe o inspirație de loterie a lui Alhassan (plus ratarea ireală a lui Perica în fața porții) pentru a înhăța toate punctele cu Dinamo, să dea mingea în bară Mora în ultimele secunde, când golul era echivalent cu înfrângerea în fața Craiovei și o inversare a destinului, reprezintă fix contrariul ghinionului.

Dar să mai lărgim tabloul. Cu Rapid putea nu doar să piardă, ci să și câștige – Musi a avut o ultimă mare ocazie.

Cu Dinamo, celebrul Baba a fost invitat la șut de o eroare a doi apărători din fața sa. Pe Perica îl bănuiesc de sindromul noului venit după o lungă pauză, ceea ce e iar meritul FCSB, care are un lot matur și omogen.

Iar la Mora plonjonul lui Toma l-a incomodat decisiv pe costarican.

FCSB și-a mai făcut și singură norocul. E o echipă care mușcă precum o cobră, vezi prima repriză cu CFR. Omogenitatea, spiritul, parcursul european au fost esențiale pentru astfel de situații.

O fi și noroc pur, dar ce se întâmplă acolo, de la șuturi la combinații rapide, de la golurile din aut până la cele pe contră, nu are nimic întâmplător.

FCSB a avut arbitraje prietenoase

Penalty-ul cu U Cluj, controversat, și absența celui care trebuia dat Rapidului, un al doilea galben pentru Ngezana cu Craiova plus alte mici cadouri construiesc imaginea unei echipe împinse din spate de acest conclav al înalților preoți cu fluier.

De fiecare dată, însă, FCSB are argumente care echilibrează balanța. Nu toate sunt admisibile, dar în fața unei instanțe obiective nu e simplu să pledezi cauza unui „furt”, termen folosit de conducerea giuleșteană.

Să nu se uite că FCSB a pierdut acum trei ani titlul după un gol din ofsaid al celor de la Voluntari. Soarta ține câteodată socoteala. Sau soarta poartă un nume și un CUI?

FCSB și-a gestionat inteligent slăbiciunile

În fine, FCSB nu ar urma să fie o campioană meritorie după ce a fost băgată în corzi fotbalistic de CFR, Rapid și Craiova.

Au fost momente, ce-i drept, în care liderul a arătat ca o fortăreață asediată, incapabilă de a schița gesturi ofensive. De nerecunoscut. Momente de umilință.

Au urmat „cântece” de autopreamărire ale celor care i-au provocat asemenea dezagremente. Cum ar veni, mai multe echipe au câștigat meciurile cu FCSB la impresia artistică. Ca pe vremuri la patinaj: 10, 10, 9.9, 10, 10. Ce satisfacție platonică!

Fotbalul are o bogată limbă de lemn, dar uneori servește să amintești proverbele sale de gâgă: meciurile se joacă pe goluri. FCSB a fost „călcată în picioare” de CFR dar a ajuns să aibă pe tabelă 3-0. Cum se poate? Uite că se poate.

Messi fără goluri ar fi fost un fel de Luțu. Artist într-un sport fără poartă.

FCSB și-a gestionat inteligent slăbiciunile, a lăsat spațiu adversarelor dar nu le-a dat aer acolo unde conta, în ultimii 20 de metri. Nu întâmplător toate cele care le-au confiscat mingea timp de reprize s-au ales cu mai nimic pentru că nici nu au avut multe ocazii.

Dominarea sterilă punctează doar la orgoliu. Un fel de „băieții buni n-are noroc”. Fotbalul e al băieților răi, aroganți, incapabili să piardă, care „mușcă” din dușmani și știu să nu piardă avantajul în ultimele minute, așa cum fac ceilalți. Fotbalul e cel mai iubit nemernic de pe planetă.

Un singur lucru pot face rivalele FCSB: să învețe de la călăul lor. Numai așa îl vor pune la colț într-o bună zi.

Dacă vor continua să își admire, precum culturiștii, mușchii în oglindă fără a fi în stare să pună la pământ un șmecher de pe stradă povestea e deja scrisă. FCSB va continua să le dea cu tifla mult și bine.