Radu Naum CSN București

• CSM București e de fapt CSN București. CS Neagu. Nu e dezbatere și orice altceva nu e decât declarație corect politică.
• Așa au vrut clubul Capitalei de la început. Asta a fost ideea. O lovitură de imagine. Cu performanța, mai vedem.

E interesant de imaginat această echipă fără Neagu pe teren. Va fi o echipă bună dar fără scânteie mediatică, fără un PR continental. Trebuie doar să asculți cum vorbesc despre ea cele mai bune jucătoare străine ale momentului.

Simți că Neagu a marcat o epocă. Tânăra ieșită la lumină în seara pariziană a unui meci interminabil în care eliminam Franța cu golurile ei din prelungiri a ștampilat cu timbru sec mica planetă a handbalului.

În acea iarnă din 2007 în care Neagu uluia asistența, am crezut că handbalul nostru va decola către marea altitudine. N-a fost așa deloc. În următorii zeci de ani a produs două bronzuri și multe amărăciuni. Jucătoare mari, echipe mici, iată lozinca.

Nimeni nu o blamează pe Neagu, nu arunci cu pietre în idoli

Neagu a rătăcit niște mingi în finalul jocului cu Esbjerg din vetusta Sală Polivalentă și asta trebuie să-i fi zgâriat pe suflet pe mulți. Era ultimul ei meci în fața propriului public și fără acele „deșeuri” CSM ar fi avut șansa unei victorii la mai mult de un gol. Nimic nu e decis încă, urmează returul. Dar există deja un aer de „ar fi fost prea frumos”.

Știm povestea. Năstase-Țiriac, Cupa Davis. Finale pierdute. La noi unul e ok. Doi sunt deja prea mulți.

Nimeni nu o blamează pe Neagu, nu arunci cu pietre în idoli. Dar e un gol de aer în inimi. Oamenii care au umplut sala în ziua de Paște, care au ciocnit febril ouăle vopsite și au înghițit pe repede înainte cozonacul ca să fie la ora trei după prânz pe dealul Polivalentei, această permanentă Golgotă a handbalului nostru, ar fi avut nevoie de altceva. De o ieșire din scenă cu panaș.

Neagu și-a luat trofeul de cea mai bună jucătoare a meciului cu aerul că primește restul la un suc luat pe fugă dintr-o benzinărie. Câte sute de trofee din acestea are probabil că nu știe nici ea. Îi lipsesc doar cele importante, de zece ani încoace. Zece! Ce traversare a unui deșert aurit!

Galerie foto (45 imagini)

+45 Foto

labels.photo-gallery

Proiectul CSM a fost CSN. Coroana Supremă Neagu

Există, încăpățânat, realitatea unei jucătoare care e mai mare decât sportul ei care n-a izbutit trofee decât pentru ea.

Și există cealaltă realitate. Aceea a unei jucătoare care a fost (este!) atât de bună încât toți cei dimprejur s-au pus natural în slujba ei, ba chiar s-au lăsat pe mâna ei, mâna care rezolvă tot, mâna face cât toate celelalte la un loc, mâna care ridică tribunele în aer dar care își ia și toate palmele la o adică.

Să o blamezi pe Neagu pentru multele nereușite e o prostie mare cât Groenlanda. Neagu trebuia să fie diamantul de pe coroană, nu toată coroana. Doar că e mai simplu să cultivi un om decât un colectiv. Nici n-ai cum în vânturarea permanentă de jucătoare de acolo.

Proiectul CSM a fost CSN. Coroana Supremă Neagu. Iar Neagu a fost tot ceea ce i s-a permis să fie. Ea a devenit scopul ultim, propagarea imaginii unui star. Oamenii o adulează. Victoriile colective au trecut în planul doi. Neagu a suplinit toate căderile.

La cine vor mai visa copiii și pe cine vor mai da vina cârcotașii începând de mâine?

Poate că nu e drept, dar ce mai e pe lumea asta?

Dar până mâine e azi. Acel „azi” care cuprinde meciul din Jutlanda, meciul retur, care pleacă de la un gol pentru Neagu și celelalte. În ceasul al doisprezecelea va trebui să fie invers. Celelalte și Neagu. Multe au zis că joacă pentru Neagu, dar ar trebui să joace pentru ele și pentru epoca de după Neagu, să arate că handbalul mai poate fi încă, aici, un sport colectiv.

Cristina, sunt convins, ar semna cu două mâini să nu mai primească niciun trofeu individual în schimbul Finalei de 4 din Ungaria. Și ar elibera tot garajul de premii auxiliare pentru o ultimă Cupa Campionilor.

E greu, dar sportul e capabil de astfel de povești de film. Oricâte năzbâtii ai face, te poți salva la final. Happy happy end.

Poate că nu e drept, dar ce mai e pe lumea asta? Miza e uriașă. Un succes al CSM ne-ar izbăvi pe toți de condamnarea de a nu putea naște pe acest pământ decât statui printre ruine.