SILVIU TUDOR SAMUILĂ Europa, lovită de moda antrenorilor tineri

• Europa fotbalistică traversează cea mai mare criză de antrenori de superclasă din istorie.
• Iar veștile care vin de la Manchester confirmă bizara situație în care ne aflăm: Ruben Amorim e pe cale să îl înlocuiască pe Erik ten Hag.

Pariu că mulți dintre voi habar nu aveți cine este Amorim, ce vârstă are și pe cine a condus până acum, așa că vă dau o mână de ajutor: e portughezul de 39 de ani care a produs rezultate excepționale la Sporting. E suficient să devină managerul celei mai mari echipe din istoria Premier League?

United se pregătește, așadar, să se alăture altor giganți ai fotbalului mondial care s-au decis să meargă pe mâna unor tehnicieni tineri și foarte tineri, din lipsă de opțiuni.

De ce preferă cluburile-mamut pariuri cu grad mare de risc?

Leverkusen se agață de fenomenalul Xabi Alonso (42),Bayern îl are pe Kompany (38), Dortmund pe Sahin (36), Juve merge pe mâna lui Motta (42), Arteta e deja veteran la Arsenal, deși nu a împlinit 43 de ani, Chelsea vede în Maresca (44) soluția pentru viitor, în timp ce Liverpool a optat pentru surprinzătorul Slot (46) ca înlocuitor al lui Klopp.

Cum s-a ajuns în situația asta? De ce preferă cluburile-mamut pariuri cu grad mare de risc, în locul unor variante verificate?

Niciodată în istoria fotbalului european nu am avut o așa paletă largă de lupi alpha ca în ultimele trei decenii, ceea ce face cu atât mai neașteptată realitatea zilelor noastre. Din start îi scot din ecuație pe Sir Alex și pe Guardiola pentru că ei au reprezentat vârfurile și sunt excepțiile de la regulă.

Primul a produs rezultate în cinci decade consecutive, a construit și reconstruit echipe la United, câștigând cele mai multe trofee din istorie, iar al doilea a ajuns la doar 53 de ani să fie antrenorul cu cea mai mare medie de puncte din istoria tuturor campionatelor în care a condus echipe (La Liga, Bundesliga și Premier League), iar dacă va păstra ritmul actual de succese, îl va depăși pe Ferguson până să împlinească 60 de ani.

21 de antrenori de superclasă

Cu ce rămânem după ce îi dăm pe cei doi la o parte? Cu douăzeci și unu de antrenori de superclasă cu vârste cuprinse între 52 și 79 de ani, oameni care cu realizări importante la nivel de echipe de club și naționale. I-am împărțit pe categorii de vârstă:

70+

Heynckess (79), Capello (78), Hiddink (77), Lippi (76), Wenger (75), Hitzfeld (75), Scolari (75), del Bosque (73),

60+

Ancelotti (65), Low (64), Benitez (64) Mourinho (61)

50+

Mancini (59), Allegri (57), Klopp (57), Deschamps (56), Conte (55), Simeone (54), Luis Enrique (54), Zidane (52), Emery (52)

Evident că aici i-am fi putut adăuga pe Ranieri, Spalletti, Sarri, Juande Ramos sau Jorge Jesus, tehnicieni de valoare, care însă nu au avut niciodată anvergura celor de mai sus.

Plus că-i mai avem pe ”one hit wonders”, antrenori care au dat o lovitură din care au trăit câțiva ani, fără a fi capabili să reziste la vârf, cele mai bune exemple fiind di Matteo sau Villas Boas.

Să zicem că am fi oamenii cu putere de decizie de la United și am întocmi lista de mai sus, pe cine am putea aduce? Dintre cei de 70+ s-au retras toți. Mergem mai jos.

De Ancelotti nu te atingi, că e la cel mai mare club din lume, Benitez și Mourinho nu mai par tehnicieni pentru nivelul acesta din motive care mie îmi scapă, iar Joachim Low și-a irosit tot capitalul de imagine pe care l-a acumulat între 2008 și 2016 când a condus Germania cel puțin în semifinalele fiecărui turneu final la care a luat startul.

Mergem mai jos. Conte tocmai a semnat cu Napoli, Klopp nu are cum să antreneze United după Liverpool, nu mai punem la socoteală proaspătul angajament cu Red Bull, de Deschamps, Luis Enrique și Simeone nu te poți atinge, Emery este într-un moment excelent la Villa, plus că nu a demonstrat la PSG sau Arsenal că ar putea face treabă și la un mare club european și îți rămân Zidane, Allegri și Mancini.

Ei ar fi trebuit să alimenteze giganți gen Manchester United

Francezul e o enigmă pentru toată planeta și îl voi include într-o categorie specială în continuarea textului.

Mancini a câștigat acel faimos titlu cu City în cel mai tare final de stagiune din istoria Premier League, deci, teoretic iese din discuție – deși este liber după despărțirea de naționala saudită – iar Allegri face parte din categoria antrenorilor distruși de propriile vicii și îmi vine greu să cred că ar mai putea fi angajat la acest nivel în viitorul apropiat. Deci ce ne rămâne, că aici apare buba?

Dintre cei de mai sus, mai toți au câștigat trofee pentru cluburile sau naționalele lor până să împlinească 50 de ani, iar apoi au reușit să rămână constanți pe o perioadă de cel puțin zece ani.

Și acum să aruncăm o privire asupra celor care se anunțau noile superstaruri ale antrenoratului, personaje nu demult râvnite sau chiar angajate de marile cluburi europene: Thomas Tuchel, Mauricio Pochettino, Leonardo Jardim sau Zinedine Zidane. Ei ar fi trebuit să alimenteze giganți gen Manchester United.

Toți au puțin peste 50 de ani, doi dintre ei au câștigat măcar o dată Liga Campionilor, Pochettino a ajuns în finală cu o echipă căreia nimeni nu îi acorda vreodată șanse iar Jardim a construit una dintre cele mai frumoase trupe a ultimului deceniu, Monaco în varianta Mbappe, Bernardo Silva, Falcao și Lemar.

Simone Inzaghi, parcă singurul reprezentant al generației sale care a avut o creștere constantă

Doar că Tuchel și Pochettino par a fi într-un moment de recalibrare, după eșecurile dramatice de la Bayern, respectiv Chelsea, și au ales munca la naționalele Angliei și Statelor Unite, Jardim a dispărut de pe harta antrenoratului, iar Zizou refuză parcă să învețe și altă limbă în afară de franceză, italiană și spaniolă, pentru a putea reveni în antrenorat, el fiind acel încăpățânat care nu vrea să meargă decât într-o țară a cărei limbă o stăpânește.

Și a mai rămas pe piață un singur tehnician de aproape 50 de ani, este vorba de Simone Inzaghi, parcă singurul reprezentant al generației sale care a avut o creștere constantă în carieră, doar că și el are angajament, iar Inter i se potrivește mănușă.

O prăpastie de zece ani

Și iată cum am intrat în impas. Bine, nu noi, ci șefii lui United. Practic între Simeone de 54 de ani și noul val de tehnicieni, gen Arteta, Alonso, Motta, sau Amorim nu există decât o opțiune verificată, Inzaghi.

Practic avem o prăpastie de zece ani în care nu a mai apărut vreun super-antrenor! Așa a ajuns Liverpool să apeleze la un Arne Slot care câștigase un titlu în Olanda și pierduse o finala de Conference League și cam atât, tot așa bați tu United la ușa lui Sporting căreia ești gata să îi plătești bani pentru un Amorim de 39 de ani, tot așa te trezești cu proaspătul retrogradat Kompany la Bayern, ori, varianta fericită, cu Xabi Alonso la Leverkusen. Dar câți sunt ca Alonso?

Vă las în final o comparație între ce antrenori conduceau marile echipe de acum zece ani și cine stă pe băncile acelorași formații astăzi: