- O întâmplare petrecută astăzi în inima Bucureștiului a atras atenția unor străini, care s-au oprit să facă poze, șocați de ceea ce văd
- Ceea ce pentru alții a fost un moment de uluială, pentru noi, românii, a devenit normalitate, într-o țară care dezbate o singură temă în alegerile prezidențiale: pro-europeni versus suveraniști
Rezultatul din primul tur al alegerilor de duminică a tulburat Europa. Marile publicații au scris pe larg despre succesul indiscutabil al „extremistului George Simion”, dar și despre pericolele în care ar ajunge România dacă și în turul 2 ar câștiga tot candidatul AUR.
La puține ore după anunțul rezultatelor oficiale, Nicușor Dan, contracandidatul lui Simion, a spus că e momentul ca în următoarele 10 zile spațiul public și dezbaterile să fie populate „de personalități, de oameni care au realizat ceva în viața lor”.
Marți la prânz, Europa a fost din nou uluită de România. De această dată, de o scenă petrecută în miezul Bucureștiului, chiar la 100 de metri de sediul Guvernului. Mai precis pe aleea din fața reședinței lui Gigi Becali.
Zeci, dacă nu sute de persoane, așteptau împletite ca într-un lanț uman de-a lungul porților mari ale palatului patronului de la FCSB. Unii în scaun cu rotile, alții cu copii de mână sau chiar cu ei în cărucior.
Ce așteptau toți acești oameni, cei mai mulți bolnavi, deznădăjduiți, devorați de griji, de suferințe sau de lipsa educației? Visau la un ajutor financiar, la câteva bancnote măcar, întinse de cel care și-a creat imaginea unui binefăcător.
Imaginile șocante din inima unei capitale europene
Secvența din inima Bucureștiului nu e nouă. Se întâmplă aproape zi de zi și se tot repetă de ani și ani.
Astăzi însă, în timp ce mulțimea aștepta sosirea lui Becali, s-a oprit un mini-grup de turiști străini care făceau turul orașului în Tuk Tuk-uri. Și după ce au înțeles despre ce este vorba, au început să facă poze, uluiți de ceea ce se petrece.
România reală trece pe lângă noi în fiecare zi. Noi am ajuns să percepem o astfel de scenă ca pe o normalitate, în timp ce pentru niște străini e motiv de perplexitate, de „breaking news” de povestit acasă, „incredibil ce am văzut în România!”.
Apoi, când vin alegerile, suntem mirați, mai mult sau mai puțin, că discursurile populiste, naționaliste, extremiste și unele chiar aberante, cum s-a întâmplat mai ales în noiembrie 2024, au succes.
Când nu va mai fi asta normalitatea?
Priviți fotografiile de astăzi. E doar o parte din România reală, din aproape fiecare oraș al acestei țări care - cel puțin o parte din ea - a ajuns să aștepte cu teamă chiar rezultatul celui mai de preț lucru pe care l-a câștigat în 1989: dreptul de a vota liber.
Când vom ajunge să nu mai trecem nepăsători pe lângă o asemenea scenă, precum cea de azi, din fața casei lui Becali, și când o astfel de demonstrație de deznădejde împletită cu suferință ni se va părea ceva ieșit din comun, cum li s-a părut turiștilor străini, abia atunci dezbaterile din societate „doar cu oameni care au realizat ceva în viața lor” vor fi cu adevărat relevante.
Până atunci, românii deznădăjduiți și România reală sunt cei care fac diferența. Zi de zi, dar și la urne.