Publicat:
12.09.2024, ora 13:10
- Jocurile Olimpice de la Paris au fost produsul, în principal, a două situații excepționale: talentul și munca lui David Popovici și a echipei sale și organizarea strategică impecabilă a truditorilor din canotajul românesc.
- Sportul românesc nu are în spate un sistem care să garanteze că performanțele vor continua.
Suntem nedrepți cu președintele României.
Marți, la Palatul Cotroceni, la festivitatea de premiere a sportivilor olimpici, Klaus Iohannis a spus: „Comemorarea de astăzi reprezintă fotografia de moment a multor ani de muncă din partea sportivilor”.
Pe foaie avea scris „ceremonia de astăzi” și președintele a citit „comemorarea de astăzi”. Ne-am repezit să spunem că e o gafă. De fapt, e o intuiție, un avans de gândire.
Ca orice om de stat nu foarte preocupat de ceea ce se întâmplă în jurul lui, care folosește principiul ceasului care arată ora corectă și dacă stă pe loc, Klaus Iohannis a prezis cu o mare acuratețe viitorul.
El prezida ceremonia din 2024, dar se gândea la comemorarea de peste 10 ani, când vom rememora medaliile de la Paris, pentru că altele cu greu vom mai obține.
Dacă ne uităm la evoluția în timp a peformanțelor noastre, îi dăm dreptate președintelui. Sunt 20 de ani de când n-am mai atins cifra de 10 medalii la Jocurile Olimpice.
- 2024 Paris - 9 medalii
- 2020 Tokyo - 4 medalii
- 2016 Rio - 4 medalii
- 2012 Londra 7 medalii
- 2008 Beijing 9 medalii
- 2004 Atena 19 medalii
Această serie de 5 ediții JO fără 10 medalii vine după ce, din 1956 și până în 2004, am trecut mereu peste cota de 10 medalii. O jumătate de secol am fost sus, apoi am coborât pentru 20 de ani și nu se întrevede revenirea.
De altfel, într-un gest de onoare fără precedent, după Rio, șeful COSR de atunci, Alin Petrache, și-a comemorat singur performanțele, cum ar spune președintele Iohannis, și a demisionat. A fost singura oară în istoria olimpismului nostru când un lider COSR și-a asumat eșecul.
Îngrijorătoare, statistica pe serii atât de lungi de timp nu arată ca un accident, ci ca un fenomen. O fi vorbit vocea fără președinte, dar nu fără temei. Uneori, marile adevăruri se rostesc abulic.
În sine, momentul de la Cotroceni este simbolic. Nici nu se putea oracol mai potrivit decât Klaus Iohannis, cel mai dezinteresat de sport președinte din istoria de după 1990 a României democratice.
Cât timp a fost primar la Sibiu, administrația locală a ignorat nevoile sportului, nu doar pe cele de performanță. Nu s-a investit masiv nici în dezvoltarea bazelor și a programelor sportive pentru copii și tineri. De ce s-ar fi schimbat brusc viziunea lui Klaus Iohannis ajuns la Cotroceni?
El își încheie mandatul cu o comemorare a unui viitor la care a contribuit pe deplin.
