Cristian Munteanu La Milano au cântat arbitrii

• Unul dintre cele mai frumoase meciuri ale acestui început de mileniu a fost alterat de deciziile unei brigăzi de arbitri pe care mulți au contestat-o de la anunțarea ei.

Nu aveam niciun dubiu că Barcelona are mai puține șanse decât prescurtarea numelui ei la calificarea în finala Ligii Campionilor. Nu din cauza rezultatului din tur. Sau al valorii.

Dar în clipa în care am citit arbitrii delegați la această întâlnire, știam că trupa lui Flick trebuie să se impună categoric pentru a trece de „barierele” inerente. Și că fazele importante și controversate vor fi judecate în favoarea italienilor.

Incompetență, numele tău e van Boekel

După 35 de ani de privit fotbal, asta dacă nu te uiți doar ca să te simți bine pentru că „tribul” tău îl bate pe celălalt, pricepi și ce nu e evident.

În primul rând, Marciniak. Știți deja cine e polonezul. Cel care s-a grăbit să fluiere un posibil ofsaid, la semnalizarea tușierului, în returul semifinalei de Liga Campionilor din 2024. Bayern Munchen juca pe terenul celor de la Real Madrid și a înscris în prelungirile partidei.

Dar, înainte ca balonul să ajungă în plasă, șutat de fundașul De Ligt, Marciniak a acordat ofsaid, deși reluările au arătat că infracțiunea nu a existat.

Mai mult, regulile UEFA susțin că în cazul unor ofsaid-uri „centimetrice”, arbitrii să lase faza să curgă, iar mai apoi această să fie soluționată de VAR.

Cel mai recent episod care-l are protagonist pe Marciniak e cel dintre sfertul de finală dintre Real Madrid (coincidență!) și Atletico.

Polonezul a văzut aproape imposibilul, ca la Maglavit, și a cerut ca VAR să reconsidere faza în care Julian Alvarez a atins hăul și raiul în aceeași fracțiune de secundă. Noi nici acum nu suntem 100% siguri că Julian a reușit acest truc. S-a anulat golul, viața merge mai departe, Real Madrid mai ia un trofeu. Dar de data asta s-a opus Arsenal.

Și, dacă mai aveam dubii cu privire la delegarea lui Marciniak, mi le-a spulberat numele arbitrului VAR de la Barca - Inter. Pentru că, poate curios, polonezul a fost „despărțit” de colegul său, Tomasz Kwiatkowski, după pocinogul făcut pe Metropolitano.

Nici nu mai pun la socoteală faptul că Giani Infantino, președintele FIFA, jura „amore eterno” celor de la Inter, în preziua partidei.

Numele arbitrului VAR de aseară e Pol van Boekel. Adică fix omul care nu a văzut un penalty clar tot într-un Inter – Barcelona, Liga Campionilor, 2022. Henț, Dumfries. Să numești acești doi arbitri la un meci al catalanilor, e, cel puțin, o decizie neinspirată. Ca și când Ionel Ganea ar fi numit responsabil cu securitatea arbitrilor.

Galerie foto (11 imagini)

+11 Foto

labels.photo-gallery

Araujo, stăpânul erorilor

Barcelona e la început de drum. Dar, chiar și așa, trebuie să fie conștientă că e foarte greu să câștigi Liga Campionilor cu Hector Fort, Pau Victor, Fermin Lopez, Gerard Martin (care, aseară, a jucat excelent). Sau cu acest Roland Araujo, cândva noul Puyol, acum un răzgâiat care greșește când aproape că păcătuise cu gândul la o finală Barcelona – PSG.

De la momentul în care celălalt căpitan, unul care, la 37 de ani, a trecut prin purgatoriu ca să ajungă în careul catalanilor, într-o zi de 6 mai, până la cel din prelungiri.

Acerbi lovește mingea de lângă tine, fără nicio jenă, ca și când ar fi folosit putter-ul pentru gaura 93. Thuram te momește că ia mingea spre propriul teren, apoi, se întoarce spre poarta ta, pasează, iar Frattesi înscrie. Araujo, care jucase 26 de minute până în acel moment, iar francezul 102 minute. Thuram era la capătul puterilor!

Dar uruguayanul, care a fost la un pas de a pleca de la Barca, dintr-un vestiar care i-a încredințat banderola de căpitan și care a fost lângă el când Gundogan l-a criticat, e foarte supărat pentru că nu joacă înaintea lui Cubarsi și Inigo Martinez. Nici nu poate!

După eliminarea cu PSG, din 2024, când Araujo a pasat greșit, iar apoi l-a faultat pe Barcola din postură de ultim fundaș, fiind eliminat, a urmat o a doua venită pe greșelile lui. E inadmisibil ca la acest nivel să faci asemenea erori, în mod repetat.

Urmează El Clasico

Simone e un demn urmaș al lui don Helenio. Herrera. A zis cineva catenaccio? Inzaghi, cel mic, trage „zăvorul ușilor”, închizându-le, cu aceeași dexteritate cu care fratele său mai mare, Filippo, le deschidea. Inter a avut inimă. Multă. Pompând neîncetat. Dar cam atât.

Trei goluri din șapte au fost înscrise din faze fixe. Sigur că și ele se pun. Însă Barcelona lui Flick a fost net superioară ca joc. Deocamdată îi lipsește experiența la acest nivel. Plus câțiva jucători. Poate și un plan B.

Cel mai important ingredient care trebuie să fie adăugat jocului Barcelonei ar trebui să fie cinismul. Nu se poate să conduci 3-2, în deplasare, într-un meci decisiv pentru calificarea în finala Champions League, iar în minutul 90+3 să fii șase contra șase în terenul tău, și 2 contra 2 în careu.

Flick, ultimul german reprezentat al curentului romantic, trebuie să le explice tinerilor cum se închid meciurile în care conduci cu câteva minute înainte de final.

Acum nu am niciun dubiu că Real Madrid va câștiga cu Barcelona în campionat. La fel, nu din datorită valorii. Sau a faptului că jucătorii catalani vor fi obosiți.

Ci pentru că, dacă ar exista vreodată acest scenariu la noi, Sepsi ar întâmpina mari dificultăți în a câștiga campionatul. Știți voi de ce.

Așa că nu m-ar mira deloc câteva decizii a la Marciniak în El Clasico. N-ar fi deloc prima dată. Și sigur nici ultima.