- În virtutea unui clișeu celebru, Yann Sommer a făcut minuni în poarta Interului la meciul cu Barcelona. Potrivit adevărului, marfă care se vinde mai greu, elvețianul a pregătit întâlnirea cu Lamine Yamal
Yann Sommer, eroul discret al victoriei Interului în fața Barcelonei, are 36 de ani și o înălțime de 1,83 metri. Potrivit standardelor fotbalului actual, elvețianul este un portar scund. Și bătrân.
Cumpărat la ofertă
Mai mult, Sommer nu strălucește nici în jocul cu piciorul, ultima normă (fiță?) a portarilor moderni, care participă constant la inițierea atacurilor propriei echipe. Dată fiind statura, nici cu ieșitul pe centrări omul nostru nu are o relație prea bună.
Când l-au transferat pe titularul naționalei helvete, nerazzurrii au plătit pe el o sumă aproape ridicolă raportată la banii din marele fotbal. 6,75 milioane de euro. Campioana Italiei se despărțea atunci de camerunezul Andre Onana, vândut cu 44 de milioane de euro lui Manchester United. Știți ce face Onana la United.
Șuturile pe care scria gol
Yann Sommer a fost decisiv în calificarea Interului în finala Champions League. Un erou improbabil al unei seri de neuitat. Iar asta s-a întâmplat nu pentru că experimentatul portar a prins o zi excepțională, cum ne place nouă să spunem când nu putem explica ceva.
Sommer a apărat 3 șuturi ale lui Lamine Yamal pe care scria gol. Sau goool! Adolescentul minune al Barcelonei a făcut tot ce știe el mai bine, a driblat din dreapta careului spre centrul acestuia și a șutat de fiecare dată la colțul lung.
Traiectorii perfecte, intensitate, atingere rapidă a mingii, cât să nu ghicească nici fundașii, nici portarul momentul impactului. 99 de portari de nivel mondial din 100 ar fi luat gol la unul dintre acele șuturi.
Știa pentru că se pregătise
De fiecare dată Sommer a plonjat, s-a întins cât este el, nu foarte lung, și a respins. Minune? Nici vorbă, Sommer știa unde urmează să șuteze Yamal. Sommer nu a fost atins de un fior divin, ci a pregătit acele faze. A studiat automatismele starului spaniol și s-a bazat pe repetitivitatea acestora.
Asta înseamnă să îți faci lecțiile. Cornel Penu, dublu campion mondial la handbal, spunea că în situații de încărcare psihică extremă un jucător acționează după un tipar, întâmplându-se rar să improvizeze.
Tiparul, nu improvizația
Pentru cine nu știe, Cornel Penu a fost portarul care i-a învins pe nemți în două finale mondiale pentru că știa unde urmau să arunce cei mai periculoși oameni de atac ai acestora.
La fel Sommer care știa unde șutează Yamal. O singură dată spaniolul nu a respectat tiparul, a trimis mingea pe colțul scurt și Sommer era învins. Dar l-a salvat bara! Se întâmpla în minutul 90+2 la scorul de 3-2 pentru Barcelona.
Barcelona ar fi fost cu două picioare în finală. Dar nu. După încă două minute Acerbi înscria golul salvării Interului. Ce căuta Francesco Acerbi în zona careului mic al Barcelonei poate fi de asemenea subiect de literatură sportivă. Un fundaș central de 37 de ani înscrie cu o execuție de rafinament accesibilă în mod normal doar unui vârf pursânge.
Dincolo de literatură, să credem că prezența lui Acerbi acolo a fost doar o întâmplare? Sau poate rodul inspirației cerești?
Trebuie doar să vrei să înveți
Cele 13 goluri ale semifinalei dintre Inter și Barcelona ne premiază pe toți cei care iubim fotbalul dincolo de clișee. Echipa care a patentat catenaccio, adică ermetismul apărării dus pe culmi nebănuite, înscrie 7 goluri în două meciuri contra echipei care a făcut religie din circulația mingii.
Poate că Barcelona este victima propriei filosofii ofensive, una care nu includea totuși prezența în careu, în ultimul minut al prelungirilor, a unui fundaș cu 20 de ani mai în vârstă decât Lamine Yamal.
Simone Inzaghi și Hansi Flick sunt doi antrenori mari și atât de diferiți. Inter și Barcelona sunt două echipe mari, dar atât de diferite. Cine vrea să învețe, are de la cine.