- Cu Lucescu și Hagi selecționeri am ajuns în lumea a treia! România e azi unde e și Feroe. Aceasta e realitatea pe plan sportiv
- Nu vi se pare ciudat că doar naționala a ajuns în lumea a treia, nu și Burleanu, care trăiește în lumea bună, de lux, a șefilor fotbalului mondial?
- Răspunsul pe care ni-l dăm e, de fapt, diagnosticul real al bolii de care suferim în fotbal
Înfrângerea cu Bosnia e regula ultimilor ani. Excepție e succesul cu Polonia. Prăbușirea naționalei e aproape fără precedent.
În ultimii 2 ani, 2025 și 2026, am beneficiat de doi selecționeri care toată lumea i-a dorit și a văzut în ei adevărați salvatori: Mircea Lucescu și Gică Hagi.
Nu doar că n-a fost suficient, dar rezultatele au fost dezastruoase. E greu de parcurs ce urmează, dar e realitatea rece a unui fotbal care la nivel de prima reprezentativă a ajuns în lumea a treia.
UNDE AM AJUNS
- Suntem în afara primelor 30 de poziții în Europa, în clasamentul Nations League!
- Suntem mai jos decât naționale precum Islanda, Muntenegru, Albania
- În 2025 și 2026 am terminat doar peste două naționale, în două grupe diferite: Cipru și San Marino!
- În 4 meciuri cu Bosnia am pierdut de 4 ori: 0-1, 1-3, 2-4, 1-2
- Am disputat 11 meciuri cu naționale din al doilea eșalon, nu dintre granzi. Am pierdut 9!
- Nu am întâlnit în acest interval nici o națională din top 10 actual, dar cu toate acestea am ratat și preliminariile CM, dar și grupa de Liga Națiunilor. Primele 10-11 în top sunt azi: Spania, Anglia, Franța, Portugalia, Belgia, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Croația, Norvegia.
- Suntem fix unde se află și Estonia și Insulele Feroe, adică la barajul de evitare a Ligii C.
Putem să ne amăgim, cum am văzut că încearcă și Hagi, că am făcut o repriză bună cu Bosnia și una cu Polonia. Dacă însă suntem corecți, am realiza că în 90% dintre reprize am fost surclasați.
Dacă avem luciditatea de a vedea și accepta realitatea ar trebui să realizăm că suntem deosebit de slabi. Lucescu ne tot repeta cum jucam la Mondialul din 1970 și cum am bătut Italia în 1983.
Hagi ne amintește de posesia de pe Wembley, la amicalul cu Anglia, un meci de acum de mai bine de 30 de ani.
Încă trăim în trecut și nu suntem pregătiți pentru prezent. Și am ajuns până acolo încât să ne dorim să evităm să picăm cu Insulele Feroe la un baraj de supraviețuire.
Dacă vom continua să fim nostalgici după vremurile în care aveam fotbal și națională și nu ne vom adapta pentru ceea ce e azi și mâine, atunci vom fi și mai rău.
Mai există marjă de prăbușire, chiar dacă suntem la marginea lumii a treia. Uitați-vă în ce hal e acum Bulgaria, o țară care juca semifinale de Mondial în 1994 și îl dădea Balon de Aur pe Stoicikov.
Nu vi se pare, totuși, ceva ciudat, în tot acest tablou apocaliptic? Și anume: subiectele care îl preocupă cel mai tare pe Burleanu în ultima vreme sunt situația lui Infantino, alegerile FIFA, susținerea lui Ceferin.
Ceva, orice, de care depinde parcursul pe persoană fizică în viitorul apropiat, nicidecum o preocupare despre cum poate fi salvat fotbalul nostru la nivel de primă reprezentativă!
Naționala e în lumea a treia, Burleanu e în altă lume, una bună, de lux, unde se fac jocuri și se câștigă bani mulți. Poate și acesta e un motiv fiindcă am ajuns de râsul lumii în fotbal!