- Constantin Budescu (35 de ani) s-a distrat copios în provocarea GOLAZO.ro, într-un carusel de amintiri de la toate vârstele.
- Mijlocașul trecut pe la FCSB, Farul, Astra și Petrolul a avut parte de un joc: un cuvânt cu fiecare literă a alfabetului de care să se lege și să spună o impresie, un gând, o amintire.
Relaxat, chiar și după două runde de antrenament grele, Constantin Budescu a acceptat provocarea GOLAZO.ro de a intra într-un joc.
Un alfabet al amintirilor, momente inedite din copilărie și carieră, scene de care își aduce aminte. Un joc de cantonament care să mai spargă din rutina antrenamentelor.
Plin de umor, „Budi” a intrat în joc și chiar a glumit. În stilul caracteristic, uneori autoironic. Denis Alibec, Ioan Niculae, Gigi Becali, prin toți și toate a jonglat mijlocașul care a câștigat publicul de partea sa peste tot pe unde a jucat.
A - AMINTIRE DIN COPILĂRIE
„De la școală o să spun. Eram un tip haios. Eram mereu cu zâmbetul pe buze și îi făceam pe toți ceilalți colegi să râdă. Noroc că erau înțelegători profesorii.”
B - BECALI
„Un om bun, chiar un om bun pot spune. Am lucrat cu dânsul și pot să spun că e cu totul altfel decât îl vedeți la televizor. E diferit.”
C - CHINA
„Nu am încercat nimic de mâncare mai exotic. Peste tot unde mergeam, mâncam normal. Uite, m-a marcat organizarea lor. Foarte organizați în toate. Fiind și foarte mulți… Extraordinari.”
D - DENIS ALIBEC
„Un prieten! O să-ți dau una de cantonament. Chiar m-am înțeles foarte bine cu el. Avem câteva… Azi povesteam că am fost într-un cantonament în Spania și am plecat cu mașinuțele de golf. Am tot mers, câțiva kilometri buni. Am ajuns prin oraș cu ele. Nici n-aveam voie e acolo. Ne-au auzit niște oameni, niște români, și ne-au zis.”
E - EMOȚIE
„Pe teren nu aveam emoții, înainte mai sunt. Cea mai mare cred că a fost când am jucat pentru echipa națională. Când am debutat. Și cred că ceva emoții și la calificarea din Feroe. Acel 3-0 când am și marcat două goluri.”
F - FARSE
„Am făcut câteva. Uite, într-un cantonament am reeditat un videoclip de pe internet. Cu Alibec eram. Am apărut apoi prin toate ziarele. Am mai făcut. Le-am scris pe ușă colegilor tot felul de chestii. La noi în cameră aveam și cafeneaua și barul, toată lumea venea la noi și se servea.”
G - GOLUL FAVORIT
„Că tot vorbeam de meciul cu Feroe, cred că al 2-lea gol, din tușă. Am vrut să dau șut-centrare și a ieșit gol frumos. Ieri la antrenament am dat ceva asemănător, dar din partea cealaltă, cu exteriorul. Le-am zis că tot centrare am vrut să dau. S-a dus foarte bine.
Avem doi băieți care ne filmează și niciunul nu a prins golul. Chiar le ziceam, aveți 100 de euro dacă ați prins. Mi-au zis că închiseseră.”
H - HAGI
„E greu de lucrat cu el, e presiune, dar e frumos. Chiar am discutat, eu trebuia să merg pe la 22 de ani acolo, 22 sau 23. Era Viitorul atunci. Dar nu s-au înțeles. Eram la Astra, venisem după accidentare. Le-am tot zis să mă lase, ca nu mai vreau nimic. Aveam de primit restanțe. Dar nu m-au lăsat, au cerut bani și n-am mai ajuns.
Ok, într-un final am ajuns, dar ceva mai experimentat, ca să nu zic bătrân. Am avut rezultate și ceva jocuri frumoase. Și acolo am dat un gol frumos, cu exteriorul, în Europa.”
I - IDOL
„Păi am vorbit mai înainte. Hagi! Cred că majoritatea cei din generația mea îl plăceau pe domnul Hagi.”
J - JUCĂRIA COPILĂRIEI
„Nu știu dacă aveam o jucărie, mai degrabă jocurile copilăriei. Nu aveam o situație așa să am jucării. Capra, șotronul, castelul, ce mai era? Jocul ăla cu pietre, de aruncam.
Mi-am spart și capul, mi-a dat un vecin cu o piatră. Fiind mic, m-a prins jocul și m-am băgat. A dat cu piatra. Cam astea, n-aveam decât jocuri, că la jucării era mingea. Jucam toată ziua fotbal.”
K - KILOGRAMELE
„N-am scăpat de cei care îmi zic de ele. Tot timpul îmi zic. Am mai scăpat de kilograme. Uite, ultima dată când am fost în Arabia Saudită, vorbeam și la masă, am ajuns la 77 de kilograme. Îmi zicea preparatorul, cum era? Bine? Nu, nu eram bine. Eram mort! Eram prea slab, eu pe la 82-84 mă simt bine.”
L - LUPII GALBENI
„Din păcate pentru Petrolul am jucat în mare parte în Liga a 2-a. Îmi tot doream să promovăm. Până la urmă am ales să plec. După 5 ani jumătate, dacă nu mă înșel, am plecat la Astra.”
M - MAMA
„Mama nu prea mă pedepsea, tata era mai mult cu astea. Mama era tot timpul cu mine, să mă lase în pace. Rar am fost pedepsit, erau mai mult la servici părinții. Iar eu eram toată ziua la școală, practic m-am mutat acolo. Se poate spune că trăiam la școală. Mergeam la 10, ajungeam acasă la 22:00.
Din 12 ore, mai mult jucam fotbal, cred că vreo 8. Pentru că și orele alea, să zicem mai ușoare, muzică și altele, ne ziceau profesorii să mergem. Îmi ziceau, ce, vreau să fiu cântăreț? Era și dirigintele meu. El practic m-a dus cumva spre fotbal. El m-a luat de la școală și m-a dus.”
N - IOAN NICULAE
„A fost în vestiar, l-am prins de câteva ori. Îmi pare rău de grup că n-a dus Astra mai departe, că s-a destrămat. Nu știu ce probleme a avut, nu vreau să mă bag, zic doar că dacă era o organizare mai bună, cu mai mult interes, poate și din partea lui, deși cred că avea pe cap și altele… Nu cred că stătea de echipa asta, a fost mai mult o plăcere.
Dar am făcut un grup bun acolo, am avut rezultat. Puteam să o ducem mult și bine. Adică echipa să meargă înainte. S-a desființat acum, nu? Am înțeles că și stadionul e abandonat”..
O - ORAȘUL PREFERAT
„Ceva din România. Uite, mi-a plăcut Constanța foarte mult. O să mai spun și Ploiești, pentru că m-am atașat de când am venit la Petrolul. Cred că de 20 de ani stau pe acolo. Aș începe cu Ploiești, apoi Constanța.”
P - POEZIE
„Mai știi că era emisiunea aia Marțienii din Ploiești. Eu lângă un copac recitând. Îmi trimiteau băieții video-uri. Ne-au luat cei care filmau și ne-au dus să recităm. Ne-au dat poezii. Noi aveam o oră jumătate antrenament, apoi mai filmam două ore jumătate. Ne distram. Mai și fugeam, veneau băieții a doua zi să continuăm.”
Q - QATAR SAU ROMÂNIA?
„România, știi că mie nu prea mi-a plăcut în străinătate. Mi-a plăcut să joc fotbal în România. Știi că eu niciodată nu am vrut să plec de la o echipă? Așa a fost! De la Astra am plecat că se desființau. Aveau nevoie de bani. Am plecat în Qatar prima oară. M-am întors, că n-au fost serioși. Când m-au văzut m-au luat toți. Ce faci? Ce ne facem? Că nu luăm banii, voiau toți să mă dea, să-și ia salariile.
Apoi am plecat în China. Apoi am mers la Steaua. Eu n-aveam nicio problemă. Mergea totul foarte bine. Am fost foarte bine la Steaua. Goluri, pase. M-a sunat Gigi. Vezi că trebuie să pleci. Ce? Nu, nu plec. Pleci că altfel nu mai joci. Am plecat. Trebuia să plec în Ungaria, dar după m-a sunat că nu știu cine dă mai mult și am plecat la arabi.”
R - ROMÂNIA, NAȚIONALA ROMÂNIEI
„La prima selecție nu am debutat. A venit hârtia la club, m-am speriat. Cum să mă duc? Ce să fac? Eram la Astra, am fost când am bătut Grecia 1-0, a dat gol Marica, din penalty.
Chiar vorbeam cu Vintilă, dacă își mai aduce aminte prima convocare, că era în staff la Pițurcă. Am stat cu ei la masă, le-am cântat, atunci a zis nea Piți. Pe ăsta îl convocăm și dacă e accidentat.”
S - SALARIU. CEL MAI MARE
„China sau Arabia Saudită. Cred că la arabi. Pe lună, pe săptămână? Pe an? Stai să scot telefonul să calculez. Cred că undeva la 60.000, vreo 700.000 și ceva de mii pe an. Nu mai știu, că ei plăteau altfel, la 10 luni. Pe acolo, la 60.000 și ceva.”
Ș - ȘUMUDICĂ
„Antrenor foarte bun, părerea mea. A contribuit și el la performanțele mele, ale colegilor de la Astra. Eram un grup. Când spun că eram uniți, nu eram doar noi, eram cu tot cu staff. Ne înțelegeam.
Mereu cu Șumi era relaxată treaba. Era mai liberă lumea, nu-l interesa că acum nu știu, ai intrat la oră fixă în cameră, că ai mâncat. La el trebuia să fii bine la antrenamente și meciuri. Dacă te simțeai bine veneai la micul dejun, dacă nu, nu. Nu avea o problemă cu asta.”
T - TATA
„De două ori m-a pedepsit tata și n-a mai fost nevoie. M-a certat foarte tare și mai folosea câte o palmă. A treia oară a fost nevoie doar să ridice tonul un pic, apoi m-am calmat.”
Ț - ȚEAPĂ. CEA MAI MARE
„Am luat-o și bine că am luat-o. Eram tânăr și am semnat cu un impresar, la Petrolul. Aveam 17 ani. Am semnat cu unul, nu mai știu cum îl cheamă. Contract pe 5 ani și eu, și Marinescu. Nici nu știu de ce, că nu voiam să plec. Am semnat și am zis gata, ne transferăm.
Într-o zi, la vreo două săptămâni, vine un impresar la mine, că să vorbim. I-am zis că am impresar. Dacă vrei ceva, vorbește cu el. Apoi îmi zice să mă uit pe telefon. Îi dăduse poză cu contractul. Că mă are pe mine și să mă ducă el undeva și să-i dea și lui ceva. I-am zis salut și de atunci nu am mai avut. Și bine a fost.
Ești impresar dacă duci un jucător care n-a jucat deloc. Dacă-l duci la bine. Așa, dacă dau 30 de goluri nu mă duci tu, doar mergi cu mine. Mă duc singur.”
U - UN MOMENT PE CARE NU-L UIȚI
„Eu nu prea uit! Nu uit nici pe unde trec. Îmi mai zice și soția, dar de unde știi drumul? Păi am mai fost acum 2 ani pe aici. Și ții minte după 2 ani? Păi dacă am fost, știu.”
V - VALIZĂ. 3 LUCRURI PE CARE LE PUI
„Haine, borseta cu toate cele și încărcătorul. Că acum nu mai poți să stai fără telefonul ăsta. Când nu-l am la mine e ca și cum mi-am pierdut ceva. Ne-a zăpăcit un pic. Încerc să-l mai las. E destul de greu, dar na, astea sunt vremurile.
Celor mici le mai pitesc, că sunt la fel ca noi. Mă întreabă ce fac? Dar eu ce făceam înainte? Noi abia aveam televizor și de fapt eram folosiți pe post de telecomandă“.
W - WEEKENDUL PERFECT
„La pescuit. Cum dă un pic soarele nu discut. Și cei mici la fel, vin peste mine. Iar dacă e vremea bună, la munte.”
X - X-UL ÎNȚELES, UN EGAL DAT LA PACE
„Niciodată! Dacă aș ști de așa ceva, n-aș juca. Mă duc acasă! Nu, nu! Pentru ce?”
Y - YAMAL SAU VINICIUS
„Yamal! Sunt fan Barcelona și oricum cred că e puțin mai bun. E mai tânăr, mai târziu o să fie mai bun.”
Z - GENERAȚIA Z
„Copiii m-au surprins când mi-au zis că vor la fotbal. Ei au cerut. Eu n-am vrut să-i forțez, n-aș fi vrut să-i oblig să facă fotbal. Dar le place foarte mult.
Cel mare e și talentat, dar e puturos. Nu știu cu cine seamănă. Ha, ha! Cel mic își dorește mai mult, dar nu-i așa tehnic. Dacă ar avea cel mai dorința celui mic. Să vedem, poate se schimbă”.