Superliga

Stea în devenire Mihnea Rădulescu, interviu emoționant despre eforturile părinților pentru a-l da la fotbal: „S-au împrumutat”

Iosif Popescu (foto/video) , Vlad Nedelea

Publicat: 07.01.2025, ora 09:00

Actualizat: 07.01.2025, ora 09:03

La 19 ani, Mihnea Rădulescu a atras deja toată atenția. FCSB și Dinamo sunt cu lupa pe puștiul-minune de la Petrolul.
În dialogul cu GOLAZO a lăsat deoparte „sângele rece” de pe teren și a discutat cu emoție despre familie, legătura specială cu tatăl său, care a plâns la primul gol al lui Mihnea în Liga 1.

Cu bani împrumutați, așa l-au dus părinții la cel mai important turneu de la juniori, povestește Mihnea Rădulescu cu lacrimi în ochi, vizibil emoționat.

Mihnea Rădulescu, obiective pentru 2025

Te salut, Mihnea! 2024 te-a surprins, chiar a fost un an bun pentru tine. Tu cum l-ai descrie?

Vă salut! În primul rând, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest an. Totul a fost așa cum mi-am dorit, așa cum mi-am propus de la bun început. Acum, la început de 2025, mi-am propus ca și anul acesta să muncesc, poate mai mult, să dau totul pentru mine și pentru familia mea. Vreau să ajung la cel mai mare nivel.

2024 a fost startul, 2025 ce ar trebui să însemne?

Exact, 2024 a fost lansarea, 2025 vreau să fie continuarea a ceea ce am început. Lupt, am un obiectiv, adică EURO 2025 la U21. Vreau să fiu sănătos și turneul să mă prindă în cea mai bună versiune a mea.

Care a fost scânteia în 2024?

Mereu m-am pregătit bine, m-am antrenat, am muncit mult și am așteptat șansa. Culmea, a venit fix de ziua tatălui meu, când am debutat ca titular în Liga 1. Atunci am marcat primul gol. A fost ceva senzațional.

I-ai și dedicat reușita.

Înaintea meciului, mi-am pus pe dedesubt un maiou, pe care scrisesem un mesaj pentru tata. Simțeam că voi da gol. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am avut puterea asta. Să dau gol fix de ziua tatălui meu.

Mihnea Rădulescu, interviu din cantonamentul din Antalya (foto: Iosif Popescu/GOLAZO.ro)

Galerie foto (11 imagini)

+11 Foto

labels.photo-gallery

Destul de mult tupeu, încredere. Erai la debut, dar ai pregătit ceva în caz că dai gol…

Da, a fost un simț, am crezut în asta. Nu am păcălit fotbalul. Tata mi-a dat mereu un exemplu. Rămân pe ideea asta, Dumnezeu e mare, m-a ajutat să se întâmple asta fix atunci.

Mihnea Rădulescu: „Degeaba ai talent, dacă nu muncești”

Mihnea, ești talentat, toată lumea vorbește despre stângul tău și calitățile pe care le ai. Dar mai merge doar cu talentul?

Nu! Sincer, în ziua de azi, degeaba ai talent dacă nu muncești. Nu mai este cum era pe vremuri. Să ai talent și să poți juca fotbal la un nivel. Acum trebuie să muncești, să ai forță, să ai vână, să ai ambiția cea mai mare. Înainte mai puteai, să zic așa, să păcălești cu talentul. Dar acum sunt și alți jucători care dublează talentul cu muncă. Azi se bagă piciorul.

Tatălui tău i se spunea „Beleaua”, ție?

Eu sunt „Beleaua mică”. Și tata a făcut fotbal, dar a prins puțin la Liga 1. Mai mult la Liga a 2-a și în altă țară. I se zicea „Beleaua” pentru că făcea talente și pe teren, și în afara lui. Nu e genul de om să fie trist, să nu zâmbească. Unde era el, era mereu atmosferă, bucurie.

Și tu? Ai preluat caracterul?

Da! Asta e bucuria vieții. Întotdeauna sunt cu zâmbetul pe buze. Și când vremea e urâtă, tot caut să zâmbesc.

Care-i prima amintire cu tatăl tău, legată de fotbal?

Oho! De mic, de la 4-5 ani cred. După ce s-a retras, s-a dus antrenor la o echipă de Liga a 4-a. Mergeam mereu cu el la antrenamente, la meciuri. Chiar și acum mai merg când mai am timp. S-a produs o legătură în direcția asta, eu, tata și fotbalul. Respiram fotbal de mic! Chiar îmi mai zicea: „Băi, lasă-mă, m-ai zăpăcit, mai stai”. N-am să uit niciodată vorbele astea. El, cumva, era sătul de fotbal. Mi-a zis și mie să-l mai las. Dar n-a contat, mă repet. Respiram fotbal, încă-l respir, e marea mea pasiune. E munca mea, trebuie să am grijă de ea.

Cumva, ai avut norocul, ai plecat cu un bagaj în fotbal. Vii dintr-o familie unde s-a trăit pentru asta.

Da, da! Dar, uite, tata era genul de persoană sinceră și directă. Când m-a dus prima oară la fotbal, i-a zis domnului Laurențiu Tureac, care a fost antrenorul meu: „Profesore, dacă-i bun, îl păstrezi, dacă nu-i, îl duc la alt sport. Nu sunt ca alți părinți să trag de el, să-l oblig”. Pentru mine asta a fost pasiunea numărul 1, mi-a plăcut mie fotbalul. Nu am făcut-o din obligația tatălui meu.

Mihnea Rădulescu: „Tata mi-a zis să nu păcălesc fotbalul”

Deci ai fost cu mingea de copil.

Din ce mi-au spus părinții mei, la vârsta de opt-nouă luni, mama cu tata mă țineau de mânuțe și dădeam cu piciorul stâng. De atunci mama îi zicea tatălui meu: „Băi, ăsta să știi că poate să-ți calce pe urme”. Au trecut anii, am mers cu tata peste tot. M-am uitat la meciuri, am mers cu el oriunde era fotbal. Aveam în sânge numai fotbal. Iar la vârsta de 7 ani m-a dus la fotbal și de atunci totul a devenit mai serios, am început să muncesc.

Și când s-a transformat în ceva foarte serios?

A fost mult sacrificiu. Părinții mei nu aveau așa multe, nu aveau un buget la acea vreme să mă trimită undeva. Trebuia plătit echipamentul, cumpărate ghete, totul era pe cheltuiala lor. Nu plătea clubul. Țin minte că am fost la un turneu la Brașov, părinții mei nu aveau bani să merg acolo. S-au împrumutat, m-au dus, mi-au luat și echipament. Ca să vedeți cât de mare e Dumnezeu, am și lacrimi în ochi, de ce spun că nu păcălesc, am fost cel mai bun jucător la acel turneu. Și am fost locul 1 pe țară.

Deci șansa ta a fost un turneu la care părinții tăi s-au împrumutat să se ducă?

Da, da, da! Plus că eu sunt născut 2005, dar jucam la cei de 2004. Asta a văzut-o antrenorul meu, căruia îi mulțumesc din tot sufletul pentru tot. I-a zis tatălui meu: „Copilul ăsta trebuie să joace mai sus, e prea bun pentru vârsta lui”. Așa a pornit tot!

Se simte relația pe care o ai cu părinții, au făcut totul să-ți îndeplinești visul. Ce nu le-ai zis niciodată? Poate n-ai avut curajul.

Cine nu știe poate nu mă crede. Eu cu tata am o relație foarte bună, dar niciodată eu cu tata nu ne-am zis un te iubesc, știu că facem tot din tot sufletul. Niciodată tata nu mi-a zis un „bravo”. Iar când am marcat, a plâns, dar a plâns separat. Când am venit acasă de la meci, mama mi-a zis: „L-ai făcut pe tatăl tău să plângă”. În fața mea, întotdeauna a stat drept și doar cu zâmbetul pe buze. Niciodată nu și-a arătat slăbiciunile. Nu și-a arătat emoția și nici tristețea. Întotdeauna a avut un zâmbet larg pe buze în fața mea. Orice ar fi, le mulțumesc mult părinților și eu acum lupt pentru mine și pentru familia mea. Vreau să-i răsplătesc pe ei pentru ce-au făcut.

Deci tatăl tău a plâns la primul tău gol.

Da! Eu vorbisem cu mama înainte. I-am zis că o să-mi fac un tricou, iar dacă dau gol îl arăt. Mama mi-a zis: „Simt că dai, știu asta”. Când am dat gol am mers la cameră, am ridicat tricoul, iar pe dedesubt era tricoul alb cu mesajul, „La mulți ani, tata! Te iubesc”. Atunci mama mi-a zis că tata a plâns în hohote. Dar singur, nu s-a arătat.

Mamei tale ce nu i-ai zis?

Mama e tare mândră de mine. În general, discut direct cu ea, orice. Nu cred că e ceva ce nu-i spun mamei mele.

Ce înseamnă pentru tine familia? Ai spus că faci totul să răsplătești toate eforturile. Iar când un copil de 19 ani spune asta…

Familia e pe primul loc pentru mine. Ei m-au ajutat, au făcut sacrificii pentru mine, trebuie să-i răsplătesc acum. Familia e inima mea. Am doar 19 ani, dar vârsta e un număr, cum se zice. Dar cred că maturitatea și caracterul meu depășesc cu mult vârsta din buletin. Am fost învățat să fiu modest, așa vreau să rămân.

Ce sfat ți-a dat tatăl tău?

Mi-a zis asta, să fiu modest, să las capul jos dacă sunt certat. Pentru că dacă ajung să fiu certat, înseamnă că am făcut o greșeală. Și niciodată să nu păcălesc fotbalul. Pentru că dacă îl păcălesc, mă va păcăli și el pe mine toată viața.

E greu să te ții pe linia de plutire acum, când ești în centrul atenției?

Nu ar fi greu! E o presiune în plus, dar prin asta caut să mă motivez, să mă ambiționez. Știu pentru ce lupt. Vreau să fiu un jucător de valoare, un jucător mare.

Născut și crescut în Ploiești, care e cea mai puternică amintire cu Petrolul?

Da, sunt din Ploiești, din academia Petrolului. A fost primul și singurul club pentru mine. Cea mai frumoasă amintire, câștigarea Cupei în 2013. Aveam 7 ani atunci. Vă dați seama că acum sunt coleg cu Gicu Grozav, care a câștigat Cupa atunci? Iar Marinescu e preparator. Cum te duce viața! Cât am muncit și muncesc să fiu în echipa asta minunată.

Ai fost la București pentru acea finală?

Da, pe Arena Națională. Cu CFR Cluj. Nu am să uit momentele acelea. Ceva fabulos!

Sunt atent cu tot ce e și în afara terenului. Nu e suficient un antrenament. Fac și separat, sunt atent cu ce mănânc, mi-am angajat și un nutriționist. Mihnea Rădulescu

Messi, Mutu și Gică Hagi, idoli pentru Mihnea Rădulescu

Ce idoli ai?

Messi, e stângaci ca și mine. Ce talent! E idolul meu. Și mister Adi Mutu, îl admiram ca jucător, mai ales în perioada Petrolul. Acum, îl admir ca antrenor. La fel Hagi. Stângaci ca și mine, un jucător incredibil. De asta i se spune „Regele”. El și mister Adi Mutu sunt fabuloși. Cei mai mari pe care i-a avut România.

L-ai întâlnit pe Hagi.

Da! La Petrolul - Farul. Am dat și gol, dar, din păcate, s-a anulat. După meci m-a luat în brațe, a dat mâna cu mine și mi-a zis: „Ține-o tot așa, copile! Bravo”.

Un moment pe care nu o să-l uiți.

Înseamnă ceva imens pentru mine. Ca să fac o glumă. M-am dus acasă, dar nu m-am spălat pe mâini în acea seară. Un mare antrenor, un fost mare jucător. Cuvintele astea sunt o motivație în plus.

Mihnea Rădulescu visează la echipa națională

Îmi place și gaming-ul. Mă mai joc și ping-pong când am timp. Nu fac chestii deosebite. Doar ce mă mai joc și ies cu prietena mea la câte o cină. Mihnea Rădulescu

Mutu îți e antrenor acum.

Cred că e prima dată când îl văd atât de aproape. Îi mulțumesc mult pentru tot, iar eu voi face tot ce depinde de mine să-i răsplătesc încrederea. Vreau să facem treabă bună. Încă nu a discutat cu mine. Avem timp de acum încolo. De abia am venit în cantonament. Dar îmi place feeling-ul lui, cum a fost și ca fotbalist. O legendă a României!

Mihnea, suntem la început de 2025, aș vrea să faci o promisiune vizavi de cariera ta, iar peste 10 ani să o urmărim împreună să vedem dacă ai respectat-o!

Promit că o să ajung printre cei mai valoroși și mai talentați jucători din România. Vreau să joc la o echipă de top din străinătate. Și dorința oricărui fotbalist, muncesc, mă pregătesc și visez să joc pentru echipa națională. Cea mare!