RADU NAUM Ziua decontului

• O echipă de fotbal e dotată cu un antrenor. Așa cum o orchestră e dotată cu un dirijor, cum o echipă de constructori e dotată cu șef de șantier sau o echipă de medici cu un coordonator. Altfel e haos. Altfel e FCSB.

După meciul tur au țâșnit arteziene de entuziasm. Mamă, ce bine a jucat campioana noastră! Cum i-a anihilat pe cehi, cum i-a surprins, cum i-a dominat!

Bine, la final posesia a fost a lor, dar să nu lăsăm statistica să ne strice bucuria. Iar în mare pare a reprizei a doua i-au cam înghesuit, chestiune trecută repede la și altele. Gata, ne calificăm!

O să fie greu, dar i-am cam spart(a) la ei acasă, adversara nu e vreun balaur, Champions League, venim!

Sparta are antrenor

Doar că am uitat un amănunt. Unul mic. Sparta are antrenor. FCSB are un colocviu de tehnicieni care în mare parte a timpului se străduiește să-l convingă pe patron să nu facă și să dreagă după cum îl taie capul.

E un hăis-cea permanent, mai lasă Gigi câteodată, adesea lasă ei fruntea în pământ, vă dați seama, cum ar zice un fost fecesebist. Un ghiveci fotbalistic cu rezultate previzibile.

„Nu poți schimba multe lucruri într-o săptămână”, a prefațat returul Charalambous. Ei, aș! Pe bune?! Ei, uite că se poate. Se poate când are cine să gândească fix ce trebuie schimbat. Friis s-a uitat lung la FCSB și a priceput. E periculoasă. Iar echipa lui nu e chiar unde ar trebui să fie.

A înțeles și că a greșit în tur când nu a titularizat pe nevăstuica de Birmancevic. A pus la cale un plan. Echipele mai subțiri, nu doar FCSB, pot distruge dar nu pot construi sub presiune.

FCSB n-a știut ce a lovit-o

Friis a intuit concluzia oponentei, după meciul de la Praga, de a putea evolua de la egal cu Sparta, de a avea pretenții la un joc elaborat. Pe asta s-a și bazat.

A montat o operațiune de hold-up, a sărit în gâtul gazdelor, le-a luat tot aerul, le-a băgat cu capul l-a fund. FCSB n-a știut ce a lovit-o.

Când s-a trezit meciul era gata. De fapt nu era, dar e greu să mai același suflu la 0-3.

Friis a știut că la un joc „normal”, precum primul, există toate șansele să iasă după cum o vrea destinul. În loc de așa ceva, a zis să ia de guler destinul și să-l ducă unde vrea el. Mai ales că Sparta a arătat în repriza a doua ca o mașină cu cauciucurile pe jante.

Galerie foto (41 imagini)

+41 Foto

labels.photo-gallery

O echipă de o repriză, o capcană perfectă. Dar cine să priceapă, de partea cealaltă? Pintilii e bun de antrenamente, motivare, mobilizare. Charalambous e, de fapt, secundul secundului.

Iar Becali s-o fi pricepând la ales primul 11 (până la urmă oricine poate învăța orice dacă exersează de destul de multe ori) dar să pună la punct o tactică adaptată și milimetrată, una care ține de miezul meseriei, exclus.

Becali se scumpește la tărâțe și se ieftinește la grâu

FCSB a eliminat niște perfecți amatori în turul 1, o echipă ciuntită și nepregătită în turul 2 și s-a păcălit în turul 3.

N-a fost departe să întoarcă meciul, dar poate că nici n-ar fi avut nevoie să-l întoarcă dacă ar fi fost pregătită cu o contra-strategie, dacă și-ar fi imaginat toate scenariile posibile și ar fi înțeles cât îi poate pielea. Și, mai ales, dacă ar fi avut un antrenor demn de acest nume.

Gigi Becali repetă la nesfârșit că îl interesează banii. Banii mulți din Champions. Dar acționează fix împotriva acestui deziderat. Nu are un om valoros care să gândească și să pună în practică în deplină libertate construcția unui drum către Graalul fotbalului și nu investește în doi, trei jucători de mare calibru care să tragă toată echipa în sus, inclusiv pe cei pe care vrea să îi vândă pe bani mulți și prin care să recupereze cheltuiala.

Se scumpește la tărâțe și se ieftinește la grâu.

Dar nici nu poate altfel atât timp cât vrea el să decidă tot. O vreme îi merge, chiar crede că poate el, un om fără pregătire de specialitate, să le ia fața unora trecuți mii de antrenamente, sute de meciuri, zeci de crize de vestiar și infinite discuții individuale și de grup, nenumărate ore de vizionare, de studiu, de perfecționare.

Până vine ziua decontului. Anul ăsta s-a numit Sparta. La anul, cine se înscrie?

Știți Taj Mahal? Imaginați-vă ce kitsch ar fi ieșit cum dacă ar fi fost proiectat de Shah Jahan, cel care l-a comandat și plătit, și nu de arhitectul Lahori. De fapt, nici nu trebuie să vă imaginați.