Publicat:
05.08.2024, ora 18:22
Actualizat: 05.08.2024, ora 19:31
- Ana Maria Bărbosu a pierdut bronzul la sol după ce Jordan Chiles a făcut contestație în urma căreia a primit o zecime
- Ana Maria Bărbosu și Sabrina Voinea au încheiat solul cu nota 13.700, iar americanca Chiles a primit nota 13.766
- Execuțiile elementelor artistice au făcut diferența între notele Anei Maria Bărbosu, Sabrinei Voinea și lui Jordan Chiles
România a fost foarte aproape de o nouă medalie de bronz la gimnastică, după 12 ani. Ana Maria Bărbosu a fost pe poziția a treia pentru un minut, dar contestația făcută de Chiles i-a adus acesteia ultimul loc pe podium.
Și Sabrina Voinea, care a avut același punctaj ca Ana la sol, 13.700, făcuse contestație, dar româncei nu i s-a modificat nota. Chiles, în schimb, a primit o zecime, iar nota ei a devenit 13.766. Americanca a trecut, astfel, peste cele două românce.
Arbitrii au considerat că sportiva de peste Ocean a executat mai bine elementele artistice. Așa că i-au acordat bonificațiile respective.
- Dificultatea unui exercițiu poate fi mai mare de la o sportivă la alta, dar execuția acelor elemente face diferența. Arbitrii au decis că gradul de dificultate al exercițiului efectuat de Sabrina Voinea a fost 5.9, față de 6.0, cât a primit în finala pe echipe, tot la sol.
- Însă diferența a fost făcută de latura artistică și faptul că un element din exercițiul Sabrinei s-a repetat. Dublul salt întins, la a doua linie, a fost executat cu genunchii îndoiți. Iar din acest motiv să fie considerat dublu salt grupat. La ultima linie, Sabrina a executat dublu salt grupat. Dar arbitrii să fi considerat o repetiție a unui element, și, astfel, acel dublu salt întins să nu fi fost luat în calculul notei finale și de aici scăderea gradului de dificultate. Aici s-a „ascuns”, cel mai probabil, zecimea care i-a adus lui Chiles bronzul olimpic.
Monica Roșu, dublă campioană olimpică la Atena, în 2004, a lămurit situația acestei finale pentru GOLAZO.ro. Ea refuză ideea unui furt sau greșeli în defavoarea sportivelor noastre.
Bună ziua, Monica. Sunasem bucuros, dar acum, când mi-ai răspuns, Jordan Chiles a trecut pe locul trei după ce a făcut contestație. Aveam bronzul la sol.
Acum m-am uitat și eu. Am văzut că s-a modificat nota gimnastei din SUA. Iar Sabrinei nu i-au dat nimic în plus la contestație. Nu avem ce face, asta este. E trist, dar locurile 4 și 5 într-o finală olimpică nu sunt ușor de obținut. Păcat. Am văzut că și Sabrina a avut o penalizare de o zecime, dacă nu greșesc. Îmi pare rău.
Chiles a primit o zecime la contestație și astfel a trecut peste fetele noastre. A avut 13.766 până la urmă.
Da, cred că nu i-au calculat bine arbitrele nota de plecare. Iar apoi i-au acordat o zecime. Iar asta a urcat-o de pe locul 5 pe podium. Exercițiul ei a avut o ezitare la prima linie, dar a fost bun, în general.
Per total cum a arătat România în concurrsul de gimnastică? Pe echipe nu ne-am descurcat foarte bine, au fost și câteva greșeli, dar puteam termina cu o medalie la sol.
Au fost, toată lumea le-a văzut. Dar important este că ne-am calificat. După 12 ani am prins o nouă finală pe echipe. Ai văzut, concursul diferă de la o zi la alta. Cel mai clar a fost la bârnă. Biles și Andrade au căzut și au ieșit pe 4 și pe 5. Chinezoaica (n.r. - Zhou), o altă favorită, chiar dacă a avut aceea ezitare, având o notă mare de plecare, tot a terminat pe doi. Dar D’Amato nu cred că se aștepta să câștige. Dar dacă aproape toate celelalte s-au dat jos de pe bârnă, cineva trebuie să câștige medaliile. Și au câștigat fix gimnastele care au reușit să-și stăpânească cel mai bine emoțiile.
„I-au adăugat bonificații”
Devine mai important să fii puternică psihic, mental, decât să ai exerciții foarte dificile?
Întotdeauna cred că a fost așa. Chiar dacă plecai favorită pentru o competiție, având cea mai mare notă în calificări, finala e cu totul altceva. Presiunea e incomparabilă, emoțiile. Ești doar tu, aparatul și o sală plină de oameni care se uită doar la tine. E foarte important să știi să gestionezi ce simți. Mai ales în timpul concursului.
Spune-mi, te rog, în ce măsură îți poți schimba un exercițiu, la bârnă, dacă vezi că fetele dinaintea ta cad de pe aparat.
Sigur că poți face acest lucru. E o strategie la care poți apela. Te adaptezi în funcție de ceea ce s-a întâmplat. Dacă ești penultima, de exemplu, iar cele din fața ta au avut evoluții modeste, poți renunța la o legare sau la un element care ți-ar adăuga dificultate. Decât să greșești flagrant și să pierzi cinci zecimi, mai bine pierzi doar una. Mergi la siguranță. Doar elementele obligatorii nu se pot scoate fără penalizări.
Exercițiile la sol se schimbă între calificări și concurs?
Nu prea. Poți scoate niște mici elemente artistice, pentru că ți se duce melodia. Faci asta mai ales dacă ești obosită.
S. Biles, la sol, a pierdut șase zecimi din cauză că a ieșit de două ori, cu ambele picioare, din „covor”.
Au costat-o, da, aceste erori, chiar dacă avea o notă de plecare mai mare decât Andrade. Dar Biles rămâne o gimnastă uriașă. Are o explozie rar văzută.
Eu nu-mi amintesc dacă Sabrina a făcut pirueta la sol, care e obligatorie, iar la final, nota ei a avut un – 0.1. Deci o zecime penalizare.
Nu-mi amintesc, sinceră să fiu. Trebuie să privesc înregistrările. Dacă e așa, da, e normal să fie penalizată. Cu acea zecime ar fi avut nota 13.800 în loc de 13.700, și, deci, bronzul. Dar nu am sesizat. Trebuie să mai privesc o dată. Din păcate, acesta e concursul. Diferența s-a făcut din zona artistică, după părerea mea. Cred că lui Chiles i-au adăugat bonificații pentru elementele artistice. Poate acolo s-a făcut diferența.
„Nu i-au dat nici mai mult, nici mai puțin”
La sol am avut semne încurajatoare. Am putea construi o echipă și mai bună pentru JO Los Angeles 2028?
Ana a avut un exercițiu curat, bine executat. Ea este făcută pentru sol. E expresivă, grațioasă. Are o latură artistică frumoasă. E o gimnastă care se potrivește foarte bine cu solul. E un pas în față ce am reușit la Paris. Dar e mult de muncă, fără îndoială. Mai e mult până în 2028. Și nici nu vreau să mă gândesc că e la americani acasă. Eu am fost la un Mondial disputat acolo?
Te referi la note sau la presiune?
La presiune. E o atmosferă ce nu se poate compara cu absolut nimic. Vor fi foarte bine pregătite fetele lor, selecția va fi la sânge, și va fi foarte greu să le bată cineva. Dar eu nu am trăit pe nici o arenă, la nici o competiție, atmosfera din Anaheim, din 2003.
Acolo ai luat locul 4, dacă nu greșesc. Nu a fost exact similar cu ceea ce a trăit Ana Maria Bărbosu, dar tot greu cred că e.
Da, la sărituri. Am greșit puțin la aterizare, în finala de la sărituri. E cel mai frustrant loc. Când ești la o zecime de podium, e oribil. E fix lucrul pe care nu ți-l dorești niciodată. Iar Ana... îți dai seama. S-a bucurat, apoi i-a fost luat ce trebuia să primească. Dar dacă arbitrele au reevaluat nota și asta a fost diferența, nu ai ce face. Eu, în 2003, am dat medalia de aur din mână. Era a mea.
Te-ai învinovățit mult după acea eroare?
Da. Fără doar să poate. A fost greu să trec peste. Eu chiar aveam aurul din mână. Dar țopăiala de după aterizare m-a costat. Însă apoi am trecut peste această poveste.
Da, Ana a apucat să se bucure apoi a venit vestea notei sportivei din SUA.
Îmi pare rău, dar mergi înainte. Nu poate face nimic. Ana nu are de ce să se învinovățească. Exercițiul ei a fost bun, curat. Asta e valoarea, până la urmă. Arbitrele nu i-au dat nici mai puțin, nici mai mult decât a meritat. Nu a furat-o nimeni! Dacă avea o o linie în plus sau o dificultate mai mare, poate mai lua o zecime în plus și câștiga bronzul.
