Cristian Geambașu Visul domnului Rotaru

• Patronul Craiovei nici nu știe cât este de aproape să își vadă dorința îndeplinită. Și nu este vorba de titlul de campioană pentru leii lui adunați din lumea largă

Mihai Rotaru, „Mike” pentru prieteni și pentru colegii de liceu, își dorește o presă pozitivă, binevoitoare cu fotbalul, care „să nu pună orice mic inconvenient pe tapet”.

O veste bună pentru principalul acționar al Craiovei. Acea presă și acei jurnaliști care să o deservească sunt pe cale să devină realitate. Dacă nu cumva au și devenit. O parte dintre emisiunile cu tematică sportivă s-au transformat deja în generatoare de divertisment.

Cu emoția pură a jocului stăm un pic mai rău, dar și aceasta e substituită consistent de surogate - vezi reclamele la pariuri sportive, care îmbracă meciurile ca o mantie sclipicioasă, de rege al GG-urilor.

Proteveii lor, proteveii noștri

Într-o lume care a fost obișnuită sistematic să se hăhăie și să nu gândească (proiectul «România needucată» a avut un succes formidabil), într-o societate alimentată de ani și ani cu chipsuri subculturale, cu formate importate de la televiziuni din străinătate, care au mirosit înaintea proteveilor noștri cum poți face bani din stimularea prostiei, oferindu-ți tot felul de mirese disponibile pentru fiii nu știu cărei mame disperate ori bucătari travestiți în chefi, Mihai Rotaru are dreptate să ceară alinierea presei la alienarea colectivă.

Oameni fericiți, bogați, care nu muncesc

Oricum, nu peste mult timp ziariștii de investigație și de opinie, ăia care strică de regulă petrecerea, vor deveni amintire. Sau dacă nu chiar amintire, vor fi niscaiva izolați caraghioși într-un univers populat de o veselie molipsitoare și confortabilă „Bănuții” să iasă, morala nu ține de foame și de sete!

Adaptarea la noua tendință înseamnă compromisuri din partea realizatorilor de emisiuni, care încă mai cred că rostul unui astfel de program este o privire critică și lucidă asupra fotbalului, a sportului în general.

Treptat, vedetele din iarbă vor lua locul jurnaliștilor antipatici în studiouri, bettingul își va impune propria politică editorială, una a binelui universal, cu oameni fericiți care câștigă colosal fără să muncească, doar pariind responsabil. 

Digitalizare, adică la degetul cel mic

De-aia zic că viziunea lui Mihai Rotaru, dar nu doar a lui, e pe cale să devină realitate. Ca să mă exprim în limbajul corporatist al dumnealui, incam-urile vor fi mai mari pentru băieții cuminți, care vor simți direcția vântului. Iar exit-urile se vor diminua considerabil.

Digitalizarea la puterea a 3-a despre care vorbește Mike în interviul-eveniment al colegilor mei Vlad Nedelea și Iosif Popescu înseamnă să ai presa la degetul cel mic. Să o cumperi ieftin, să dai cu trafaletul o mână de vinarfom în culori optimiste, apoi să pretinzi că ai pierdut 20 de milioane de euro de când ai intrat în fotbal. Ha, ha. Sau ha, ha, ha.

Dacă e așa, înseamnă că nu prea îți pasă de banii tăi ori că i-ai obținut atât de ușor încât nu te doare că zeci de milioane s-au dus pe apa fotbalului craiovean.

Realitatea paralelă

O presă care nu trăiește din participarea la sindrofii, din aia cum nu mai vrea MR, ar insista să afle cum a făcut primul milion domnul acționar. Sau primele milioane. Sau primele zeci de milioane. Din „real-estate”?

Iar dacă ai pierdut într-adevăr atâta bănet, probabil că e o problemă în felul în care îți conduci afacerea din fotbal.

Chiar așa, oare suporterii acestui club al Craiovei au impresia că trăiesc o vârstă de aur a performanței, cum încearcă să ne convingă M. Rotaru?

Craiova are acum, la pauza de iarnă a campionatului, 35 de puncte din maximul de 63 după cele 21 de etape scurse. Plus zero parcurs european în 12 ani de domnie. Vi se pare ceva cu care să te lauzi?

La o gheată distanță

Ar mai fi ceva de spus. Nu din cauza presei ostile, care zugrăvește campionatul în tonuri sumbre, evită oamenii cu forță financiară să intre în fenomen. Subiectul merită dezvoltat pe mai mult de o frază de încheiere a articolului, așa că mă opresc aici.

Încă o dată, trebuie subliniat că visul domnului Rotaru este la o gheată de-a lui Mitriță distanță se se împlinească. Să cânte menestrelii sub balconul Julietei cu cote de nerefuzat! Să sune trompeții, glumeții!