Publicat:
12.06.2025, ora 10:41
- România U21 a pierdut la debutul CE, 0-1 cu Italia, iar selecționerul împarte vina doar dincolo de persoana lui.
- Pancu ne-a spus că dacă ar fi stat pe bancă, altfel ar fi arătat meciul, dar singurul vinovat de absenta lui e chiar el.
Au fost câteva cadre de prim-plan cu Pancu, pe parcursul meciului de U21, România-Italia 0-1, pe transmisiunea live.
Ultima reacție care s-a văzut la TV a fost cea de după ratarea lui Mitrov, din final, dar mai bine să nu analizăm chiar în detaliu izbucnirea nervoasă a selecționerului pentru că s-ar putea să vedem chiar ce cuvinte și expresii a folosit la adresa jucătorului său.
De analizat și comentat e ceea ce a spus după meci. Când și-a atacat în mod direct și dur jucătorii, dar și-a umilit și colaboratorii. Despre aceștia din urmă a spus că „nu știu ce au transmis ei, dar dacă eram eu pe bancă, altfel am fi jucat și aș fi știut să intervin pentru a regla ce nu merge bine”.
Pe scurt: toată lumea a fost vinovată, mai puțin Pancu!
De fapt, primul și singurul mare vinovat pentru că a absentat de la marginea terenului a fost chiar el, Pancu. Dacă a fost nevoit să stea în tribune e doar pentru că a avut acea ieșire neverosimilă la meciul cu Elveția, din toamna trecută.
Apoi, să te întrebi pe un ton superior „nu știu ce au transmis cei de pe bancă”, te acuză practic tot pe tine, ca principal.
- Unu: ce fel de staff ți-ai creat dacă nu știu să coordoneze echipa în lipsa ta?
- Doi: Ce colaboratori ți-ai ales dacă nu sunt pe filosofia și gândirea ta, mai ales după ce ai făcut echipă cu ei atâta timp?
- Trei: ce strategie ai construit, cu secunzii tăi, dacă ei n-au știut să reacționeze pe parcursul meciului? În plus, acuzele lui Pancu sunt umilitoare pentru cei care au condus echipa de pe bancă. Să îi contești profesional, în public, e o strategie demnă de Gigi Becali, nu de un selecționer din generația tânără.
Doar patronul FCSB conduce echipa din fața TV-ului sau din tribună, iar la final ia meritele pentru victorie și aruncă, spre jucători și antrenori, cu critici în caz de eșec.
I-am văzut în ultimii mulți ani pe marii antrenori ai Europei fiind suspendați. Ancelotti, Simeone, Conte, Guardiola, dar n-am auzit să-și calce în picioare colaboratorii și să susțină că habar nu au ce indicații să dea.
Dacă era corect până la capăt, atunci selecționerul trebuia să spună așa: „Dacă eram eu pe bancă nu s-ar fi întâmplat anumite lucruri, pentru că eu știam ce e de remediat, însă singurul vinovat de absența mea sunt chiar eu, așa că eu sunt principalul responsabil”. Dar n-a spus așa și, din Panco italiano, chiar după un meci cu Italia, s-a transformat în Pancu românul.
P.S. Meciul România-Italia a fost o lecție pentru FRF și LPF, despre cum antrenorii chiar își ispășesc o suspendare. Nu cum se petrec lucrurile prin campionatul nostru, unde singura sancțiune e absența de pe bancă, nu și lipsa comunicării cu echipa.
La acest meci, antrenorul chiar a simțit că a plătit și că a avut de suferit de pe urma gestului reprobabil din meciul cu Elveția. Acesta e și scopul unei sancțiuni, să te determine ca pe viitor să nu mai comiți acele abateri.
Nu ca în Liga 1, unde antrenorii suspendați stau pe telefon cu cei de pe bancă și apoi iau și pe toată lumea la mișto, spunând că ascultau muzică în căști. Dar nu e vina lor, e vina celor care le permit să trateze suspendarea ca pe glumă.
