Publicat:
14.06.2025, ora 10:02
Actualizat: 14.06.2025, ora 14:24
- Prin vocea lui Kelemen Hunor, negociatorii bugetului au confirmat ceea ce GOLAZO scrisese în urmă cu 10 zile: nu se vor mai face, acum, stadioanele Dinamo, Constanța, Pitești, Timișoara și alte arene, proiectate, contractate, dar neîncepute.
- E doar startul tăierilor care vor afecta sportul românesc. Va durea pentru că el este finanțat de către stat atât la fotbal, dar mai ales la alte discipline.
- Sportul nu înseamnă însă doar eforturi bugetare, evaziune și proastă administrare. El aduce bani bugetului și nu puțini.
M-am întâlnit, întâmplător, cu un manager de companie. Nu discutasem de ani de zile. Se numește Mihai Stoica și e președintele clubului de fotbal FCSB. Aaaa, e un articol despre fotbal, „acest sport de gentlemani jucat de golani”? E despre Gigi Becali? Nu. E despre contribuția sportului la schimbarea României în bine. Și nu ne referim la imagine, ci, concret, la ideea de disciplină fiscală.
Sume impresionante
Clubul pe care-l conduce Mihai Stoica a încasat din străinătate, în ultimii ani, peste 130 de milioane de euro. Cum? Din transferurile de jucători vânduți peste hotare FCSB a avut venituri în 2013-2025 de peste 80 de milioane de euro.
De la UEFA, care premiază performanțele din cupele europene, campioana României a câștigat în aceeași perioadă un estimat de peste 50 de milioane de euro. Numai în 2017-2025, când sumele sunt evidențiate separat în rapoartele fiscale ca venituri de la UEFA, FCSB a încasat 28,5 milioane euro.
Iar acestea sunt doar veniturile din străinătate, pentru că bugetul FCSB e mult mai mare.
Gruparea a încheiat anul 2024 cu 24 de milioane de euro cifră de afaceri și un profit de 3,5 milioane de euro. Costurile de personal, impozitate, sunt de 9 milioane de euro pe an, e adevărat cu facilități importante pe „contracte de activitate sportivă”. Taxele pe salarii sunt mici, cam la drepturile de autor. Doar jucătorii din afara UE sunt plătiți cu carte de muncă.
Fotbalul nu mai e demult „sportul de gentlemani jucat de golani”.
Bani pentru performanțe
Pe fondul îngrijorărilor legate de rectificarea bugetului național și de schimbări, l-am întrebat pe Mihai Stoica dacă își mai amintește de cât de jos a pornit fotbalul. Nu doar cât de sărac era, ci și cât de nefiscalizat era fotbalul. E același sport care acum a adus clubului pe care-l conduce încasări de 18,3 milioane de euro numai din prezența în ultima ediție a Europa League: 6 milioane de euro din bilete și 12,3 milioane de la UEFA.
Ceea ce face un club de fotbal e un fel de „export de performanță”. Nu iei banii pe ideea „fondurilor de coeziune”. Ca să ai venituri, trebuie să scoți rezultate sportive în regim de concurență internațională. Să te califici în fazele superioare ale cupelor europene. Să faci puncte. Doar așa obții încasări, altfel rămâi cu aproximativ aceleași costuri, că salariile le plătești.
„Aproape că nu mai știu cum eram în anii 90. Mă gândesc uneori. Dar nu-mi pot reprezenta trecutul, e ca și cum ar fi o altă lume”, a răspuns Mihai Stoica.
E foarte greu să ne reamintim. Când spunem că România a ajuns la un PIB de 350 de miliarde de euro și produce astăzi de trei ori și jumătate mai mult decât înainte de Revoluție, cantitatea nu ne ajută prea mult.
„De fapt, e vorba de cum ne-am schimbat noi, acolo nu reușesc să mai ajung cu mintea”, insistă MM Stoica.
Un palmares
Mihai Stoica este managerul cu 7 titluri de campion al României: 6 cu FCSB și unul cu Urziceniul. Cu FCSB, club deținut de George Becali, a ajuns în semifinala Cupei UEFA (2005-2006) și de trei ori în optimile Cupei UEFA.
A avut o viață complicată. În primul rând, așa cum spune, complicată de el însuși. A traversat anii de „cooperativă”, când cancerul aranjamentelor rodea fotbalul nostru în anii 90, și a încercat să se țină departe de ele. Apoi a intrat în morișca transferurilor de jucători și a făcut închisoare în „Dosarul transferurilor”.
Cu pedeapsa ispășită și reabilitat, Mihai Stoica a condus unul dintre primele cluburi, și cel mai mare, FCSB, care a refuzat tradiția evaziunii fiscale și și-a plătit pe contracte declarate la ANAF jucătorii și ceilalți angajați.
Astfel a ajuns fotbalul profesionist să fie astăzi unul dintre contribuabilii serioși ai statului român. Nici nu iei dosarul de licențiere fără să plătești taxele la stat, nu te poți înscrie în campionat.
Și e auto reglementare, nu o face statul, ci se ocupă FRF și Liga, fiecare pe domeniul său. E adevărat, avantajele oferite de stat sunt importante. Vi se mai pare fotbalul un joc de gentlemani jucat de golani?
FCSB de aici nu e nici pe departe singurul caz. Dar a avut șansa de a fi cel mai bine administrat. Mai sunt zeci, dacă nu sute, de întreprinderi sportive bune în această țară, care tremură acum, gândindu-se la ce se va întâmpla cu tăierile din buget.
Iar fotbalul a pornit de la o afacere derulată aproape complet „la negru”.
Mircea Angelescu: „Pregătiți-vă”
Un sport profesionist din punct de vedere economic era ceva de neimaginat în anii când MM Stoica a intrat în conducerea cluburilor. Pe atunci, MM era la Oțelul Galați. Relatam din sală, ca tânăr reporter mucios, la una dintre Adunările Generale ale FRF din anii 1993-1994. Sute de președinți de club, din toată țara, veniseră să-și voteze conducătorii.
La tribună vorbea Mircea Angelescu, lider incontestabil al acelor ani. Uns cu toate alifiile, Angelescu a simțit că nu mai ține ca fotbalul să opereze majoritar „pe bani negri”. „Va veni vremea când o să ne plătim taxele. Pregătiți-vă!”, a spus el. În sală, stupoare. S-au auzit zeci de limbi care desenau cruci pe cerul gurii. Nimeni nu credea așa ceva. Dar s-a întâmplat.
De acolo a plecat nu doar fotbalul, ci și întreaga Românie. Și de aceea ne este foarte greu să realizăm ce drum lung am parcurs. Astăzi fotbalul a ajuns „Domeniul unde nici nu ai voie să deschizi prăvălia dacă ai datorii la stat sau la angajați, la jucători”, cum mi-a spus un alt om din sport.
Paralele sunt foarte greu de trasat. „Noi trăiam, de fapt, încă în comunism, chiar și la 10 ani după Revoluție?”, l-am întrebat pe MM Stoica. „În comunism sau în capitalism?”, a răspuns el, gândindu-se. Atât de puțin avansasem, în realitate. Eram ”lipiți” de obiceiurile epocii din care nu ieșisem.
Dezbaterea din bucătărie dintre Nixon și Hrușciov
Încercarea de a face comparații între sisteme a atras și puteri cu infinit mai multe resurse. Cei doi coloși ai lumii, SUA și Rusia, și-au trimis doi lideri, Nixon și Hrușciov, la o dezbatere într-o bucătărie, în 1959. Nixon era vicepreședinte, iar Hrușciov conducea URSS ca secretar general al Partidului.
În plin Război Rece, cei doi au folosit ocazia expoziției internaționale de la Moscova ca să încerce să convingă lumea care sistem e mai bun: capitalismul sau comunismul.
În expoziție, fiecare țară a prezentat o bucătărie. Rușii au mobilat-o modern și au dotat-o cu un samovar. Americanii au pus mașină de spălat rufe și aparatură modernă. „La noi e normal să facem viața mai ușoară femeilor”, a spus Nixon.
„Avem și noi aparatură nouă. Iar casele voastre nu durează”, a replicat Hrușciov.
„Discutăm, de ce vă temeți de idei?”, a punctat, râzând, Nixon.
De la viteză nu vedem drumul
Noi, în Est, am pornit de la samovar, am ajuns la roboții de bucătărie, iar acum trecem degetul peste un ecran dacă vrem să comandăm ceva.
Fotbalul și sportul, în general, sunt doar o oglindă modestă pentru această viteză uluitoare care nu ne lasă să ne reprezentăm drumul, cum zice MM. Nu realizăm ce distanță am parcurs.
Ceea ce a traversat România, mai ales după aderarea la UE și NATO, se întâmplă rareori în istorie. În 2003, de pildă, aveam un PIB pe locuitor încă la nivelul lui 1989. Apoi, odată cu integrarea europeană, am crescut de 7 ori, până în 2025. Iar un club de fotbal a ajuns să fie exemplu de profitabilitate. E un progres important, chiar dacă cifrele nu spun toată povestea pe care oamenii o simt în ei.
