- CNA interzice vedetelor să facă reclamă la jocurile de noroc. Nu este începutul unei frumoase prietenii, cum ne spuneau nea Mitică Corleone și Giovanni Becali într-un filmuleț, ci al unui război fără menajamente. Casele au banii, au avocații. Au în spate un popor amator de iluzoriu câștig ușor. Dar nu tot poporul
„Micii sportivi nu fac reclame la jocurile de noroc, iar asta îi face mari”, sună sloganul campaniei „Fără vedete” lansate de organizația non-profit „Salvați copiii!” Inițiativa își propune să atragă atenția „asupra modului în care asocierea vedetelor cu industria jocurilor de noroc influențează negativ adolescenții”.
În conștiința publică de la noi ONG-urile au faimă proastă. Sunt vândute cuiva, de regulă lui Soros. Așa că să ne lase, vor striga unii.
Adicția dincolo de apelul la responsabilitate
Serios acum, numai pe adolescenți îi afectează jocurile de noroc? Nu cumva și ONG-ul care a inițiat campania pornește de la o idee preconcepută? Aceea că tinerii ar fi mai vulnerabili decât adulții sau vârstnicii din cauză că nu au experiență de viață?! Că nu sunt copți? Dar capacitățile cognitive superioare, specifice tinereții, nu se pun?
Să nu ne pierdem însă printre paranteze. Ideea e clară. Toxicitatea jocurilor de noroc, de multe ori tradusă în dependență, este dovedită medical. Iar vedetele care participă contra cost la propagarea mesajului nu se absolvă moral doar dacă din când în când te îndeamnă să joci responsabil.
Spune-i sclavului păcănelelor și al ruletei că a dobândit o adicție gravă. Atenționează-l de același lucru pe colegul tău cu capul în „gege”-urile de la pariurile sportive.
Nu devii mic dacă reciți un text
Reciproca sloganului „Micii sportivi nu fac reclame la jocurile de noroc, iar asta îi face mari” ar fi „Marii sportivi fac reclame la jocurile de noroc, iar asta îi face mici”. Nu merge. Ilie Năstase nu își pierde aura de legendă a sportului pentru că recită un text pentru casa de pariuri Admiral. Dar nici nu prestează un serviciu social.
Până la urmă, nu toți avem stofă de misionari. Unde nu pot fi de acord cu primul număr 1 ATP din istoria tenisului este că i s-ar îngrădi dreptul la muncă prin decizia Consiliului Național al Audiovizualului, care interzice vedetelor expunerea în reclamele caselor de pariuri.
Dar nici muncă nu se cheamă
Cu toată admirația pe care i-o port lui Ilie Năstase, aceea nu este muncă. Muncă a fost când a câștigat la Roland Garros fără să cedeze vreun set sau când a jucat 5 ore finala cu Stan Smith la Wimbledon.
Asta de acum este o activitate lucrativă. Este formă de a câștiga niște bani pe baza notorietății sau a celebrității.
Nea Mitică Corleone și Giovanni Becali muncesc atunci când fac pe mafioții (își joacă propriile roluri?) în delicioasele filmulețe pentru don.ro? Dar aghiotanții lor Adi Mutu și Dan Petrescu?
Antonia, scor cu Generația de Aur!
Înțeleg supărarea vedetelor afectate de hotărârea CNA de a le interzice să apară în reclame pentru jocurile de noroc.
Unii dintre ei cred că sunt și mai supărați acum când s-a aflat că Antonia, din generația Milenialilor, câștigă 2,2 milioane de euro pe 3 ani de contract cu Betano, de 4-5 ori mai mult decât un fotbalist din Generația de Aur. Ce-i și viața asta!
Și nu, Răzvan Raț nu are dreptate când pretinde că mesajul lui „responsabil” nu are nicio influență în mintea receptorului. Ba ajunge. Indiferent de vârsta acestuia, că de aceea este și transmis cu înțeles subliminal.
Cine suntem?
Toate echipele din prima noastră ligă fotbalistică sunt sponsorizate de case de pariuri. Liga însăși are contract cu o casă de pariuri. Televiziunile difuzează în buclă reclame la acestea.
Nefiind sociolog, ci doar constatatorolog, nu mă aventurez într-o analiză a societății românești în ansamblu. Nu voi juca rolul sensibilului care vede că bulevardul este sufocat de sedii ale bet-urilor și de catene de farmacii.
În același timp, trebuie să observi că o parte dintre cetățenii acestei țări au ales președinte un matematician, în vreme ce o parte vor participa la Festivalul manelelor și trapanelelor, după ce a fost implicată în Festivalul grătarelor, Grillfest mai pe englezește.
Contraofensiva
Sunt mulțimi comune aceste segmente ale societății, ca să vorbim în limbaj matematic? E de intuit că nu, dar nu în proporție de sută la sută.
Cunosc oameni doxă de carte care sunt de părere că este terapeutic să mai asculți și o manea, un Babasha ceva, un Tzancă, nu doar simfonii. Să mai citești și un meniu de la Zexe, nu doar despre Zamolxe. Lumea e ciudată.
Chiar și așa, interdicția CNA dictată vedetelor mi se pare o măsură de igienă morală. Tocmai într-o vreme în care igiena morală și igiena propriu-zisă nu prea mai sunt la modă.
Urmează însă contraofensiva caselor, care au mijloacele (banii și avocații) să lupte în instanță. Aș paria, deși nu pariez niciodată, că va fi un război total, cu câștigător imprevizibil.