Cătălin Tolontan Pleacă Hagi? Dar pe jucători cine-i întreabă ce vor ei de la fotbal?

• Să schimbăm încă un antrenor, dacă asta e soluția. Dar să le spunem și fotbaliștilor care e responsabilitatea lor în ceea ce se întâmplă.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

0-1 cu Suedia a adus a patra înfrângere de când Gheorghe Hagi a fost numit antrenor al echipei. În ultimii 20 de ani, România a avut 9 selecționeri. Puțină consecvență și multă entropie pe bancă, dar asta e altă discuție.

Au fost nume mari și consacrate, precum Iordănescu, Pițurcă, Daum și Mircea Lucescu. Au fost nume proaspete, precum Edi Iordănescu, Contra și Rădoi. Au fost nume cu o solidă carieră internațională, ca Răzvan Lucescu. Din cei 9, Hagi e singurul cu 4 înfrângeri la debut.

Dar el este singurul care a luat echipa în 2026, când România nu mai are valoarea nici măcar de acum 5 ani. Iar de o comparație cu generațiile de la mijlocul anilor 2000 nu are sens să vorbim.

Lăsați tribuna să-și facă treaba de voce a „poporului fotbalistic”

Jurnalistul Cristian Geambașu a scris că îi e dor de reacțiile exigente ale tribunei. Nu de trivialități. Dar dintr-un reproș sănătos al oamenilor de pe stadion n-a murit nicio performanță. Dimpotrivă.

Toate echipele bune ale fotbalului nostru au stat sub exigența propriilor suporteri. Generația de Aur era criticată când nu mergea jocul. Spectatorii sunt cei care creează primul strat de competitivitate.

Cei care merg la fiecare meci în tribune, vechii chibiți care ajung la antrenamente, care au acces la culise și se informează, acești suporteri au o înțelegere a jocului foarte bună. Sigur că nu antrenează, dar ei au văzut generații întregi de jucători și pot face comparații.

Iar dacă spectatorii informați nu sunt un reper, atunci cine este, în fotbal?

Cum a aplecat la pauză Mircea Lucescu

Publicul a sesizat, de ani de zile, scăderea intrinsecă a lotului. Dar nu e singurul. Un episod cu Mircea Lucescu a fost povestit de un alt jurnalist cu mare experiență, Viorel Tudorache.

Lucescu era abia instalat pe banca „naționalei”. Pe 1 septembrie 2024, selecționerul asista la un meci de campionat. Jucau FCSB - UTA (2-0). Lucescu venise în tribună cu Mihai Stoichiță, colegul lui de la FRF. Cei doi au polemizat. Stoichiță are și el o viață trăită în fotbal, dar e un om conciliant. Lucescu nu excela la acest capitol. Își câștigase dreptul să spună ce crede.

În tribune, cei doi s-au încins într-o conversație tot mai tăioasă. Știți cum e în fotbal: pornești de la ce se joacă pe teren și ajungi la sensul vieții. Ei se contraziceau pe sistemele generale folosite în fotbalul nostru. Până la urmă, nu era nimic grav, erau doi chibiți din „poporul fotbalistic”.

Dar Lucescu era sub impresia nivelului general scăzut. Realizase în ce fotbal s-a întors. „Problema este că ați rămas înrobiți unor idei fixe privind sistemele de joc. Nu se mai practică sisteme în fotbalul mare de ani de zile. Acum se joacă pe mecanisme și principii!”, i-a reproșat antrenorul lui Stoichiță.

La pauză, Lucescu s-a ridicat. A continuat să meargă spre ieșire. Valeriu Argăseală, de la FCSB l-a întrebat dacă pleacă așa devreme. „Mi-a ajuns cât am văzut! M-am lămurit”, i-a răspuns Lucescu.

Pleacă și Hagi? I-a ajuns? S-a lămurit de cât a văzut?

E momentul să fie întrebați și jucătorii

Este firesc ca liderul să-și asume rezultatul final. Dar putem schimba încă 9 antrenori în următorii 20 de ani, câtă vreme împlinirea maximală a unui fotbalist român e să se transfere în străinătate și să rămână acolo, fericit cu primul contract întâlnit.

Dar asta e definiția stagnării și e una dintre probleme. Cei plecați nu elevează profesional, nu mai ajung să crească și nu devin modele de succes, ci doar exemple care „au nimerit-o”, care „au prins un contract”.

În toate culturile fotbalistice importante, primul transfer e doar un pas. Dacă vezi declarațiile fotbaliștilor noștri, ei se comportă de parcă le-a pus Dumnezeu mâna în cap. Sigur că ar vrea să urce în carieră. Cu câteva excepții însă, ei nu o arată.

Cum se vede? Nu fac față competiției europene, darămite să-i uimească pe cei care i-au transferat și să atragă atenția unor cluburi mai bune. Cu puține confirmări în campionatele mari nu poți face o „națională” care să se bată cu „naționalele” acelor țări.

Hagi să decidă gândindu-se la el

Iar aici Hagi are o responsabilitate. El le ia mereu partea jucătorilor. Sigur, în public nici nu poți face altceva, ca antrenor. Dar în mediile profesionale, la FRF, cocoloșirea unor generații automulțumite ne-a adus aici. Că rămâne sau pleacă, Hagi trebuie să ia o decizie pentru el. Dacă rămâne, să schimbe foaia, vorba peluzei.

Gata cu sacrificiile pentru fotbalul nostru! El a făcut enorm, mai mult decât oricine altcineva pentru noi toți, pentru „poporul microbistic”.

De data aceasta să decidă cum îi e lui bine, pentru că altfel nu va fi bine nimănui.