Publicat:
15.11.2026, ora 11:33
Actualizat: 15.11.2026, ora 11:33
- Am câștigat atingând de 8 ori mingea în careul advers! Polonia ne-a surclasat la acest capitol
- Polonia a fost ca Argentina în ‘94, doar că a făcut-o cu jucători de la Zaglebie și Widzew, nu cu Batistuta, Balbo și Ortega
După 4 înfrângeri consecutive, suferite în decurs de 10 zile, orice succes care apare ne dă iluzia că avem sau că se poate naște o echipă națională de valoare.
De ce suntem euforici
E mare entuziasmul de după victoria cu Polonia și înțeleg și de ce: e singurul meci din tot anul 2026 în care am bătut pe cineva într-un meci oficial!!! Sună dramatic, dar e doar realitate.
Când câștigi însă nu poate fi decât bine. De acord! Până la urmă, în fotbal, rezultatul e singurul lucru care contează. Indiferent cum e obținut. Doar că analiza jocului e vitală pentru a ne fixa ca obiectiv ce așteptări ar trebui să avem după seara de sâmbătă.
Dacă o să credem că, gata, avem o națională bună, că s-a născut o echipă mare, că tot ce va urma va fi bine și frumos, atunci s-ar putea să ne trezim iarăși cu un singur succes într-un an întreg.
Cifrele nu mint niciodată
Ca să mai domolim entuziasmul de după acest 2-1 cu Polonia, să privim și raportul meciului. Și să-l analizăm cu atenție. Fiindcă există acolo ceva ce în tensiunea meciului nu poate cuantificat cu ochiul liber, dar care la final îți indică raportul de forțe din teren. Și anume: de câte ori ai intrat cu mingea la picior în careul advers.
Ce vedem e dezarmant: România a făcut-o de 8 ori, Polonia de 4 ori mai mult, de 32 de ori! E aproape raportul din meciul cu Argentina, din optimile CM 1994. Atunci am atins balonul în careul sud-americanilor de 7 ori, iar ei la noi în careu de 33 de ori. O să ziceți: i-am bătut 3-2 și ne-am calificat!
E corect, doar că atunci, adversarii se numeau Batistuta, Ortega, Balbo, Simeone, Redondo, Sensini, Ruggeri sau Chamot, în vreme ce Polonia a avut jucători și de la Zaglebie Lubin, Widzew Lodz, Slavia Praga, Kasimpașa sau Zweite Bundesliga!
În preliminarii ne așteaptă echipe mai bune decât Polonia
Nu caut pete în soare, ba chiar am susținut mereu că stilul naționalei trebuie să fie unul defensiv, dublat de contraatac. Când, totuși, ajungem să intrăm cu mingea la picior în careul Poloniei, în medie, doar o dată la aproape un sfert de oră, atunci cred că nu avem motive să sărbătorim.
Mai degrabă să ne îngrijorăm, să ne preocupăm și să realizăm că în preliminariile pentru Euro 2028 vom avea parte de două adversare peste Polonia. Am putea avea o grupă cu Spania și Turcia. Sau cu Olanda și Elveția. Sau Franța și Suedia. Sau Portugalia și Austria. Mă tem că orice combinație va ieși va suna la fel de rău.
Lupta noastră e să evităm în martie să ajungem în lumea a treia
Să rămânem cu picioarele pe pământ și să realizăm că aproape sigur, pe noi ne așteaptă în luna martie un baraj în care trebuie să evităm să retrogradăm în lumea a treia a fotbalului.
Și în care adversarul se va alege dintre nume precum Moldova, Feroe, Belarus, Estonia, Cipru. Aici ne aflăm, nu unde i-a ridicat pe unii entuziasmul de după victoria cu Polonia.
O dată pe an visăm frumos, apoi…
Acum fix un an, după 1-0 cu Austria, am crezut la fel. Că s-a născut o nouă echipă națională și ce a urmat a fost ceva extrem de dureros și umilitor: într-un an am bătut o singură națională în oficiale, pe San Marino.
Să nu repetăm traseul și să ajungem să jubilăm iarăși abia în noiembrie 2028, în urma unui alt succes care nu ne va ajuta la nimic altceva în afară de a ne întreține vremelnic fantezia că avem o națională bună!
