- După Argeș, încă un meci pierdut. De data asta, cu Petrolul.
- În locul unei analize lucide ești servit cu tot felul de surogate despre condițiile modeste oferite de stadionul din Slobozia sau despre ostilitatea celor care au refuzat să găzduiască echipa lui Nuno Campos.
- Nuno Campos însuși nu contenește să perie suporterii, dar nu spune nimic despre echipa lui care nu mai produce fotbal.
Vestiarul era mic. Stadionul la fel. Puchinos, neprimitor, ostil. Au ajuns la stadion după o călătorie de o oră și 40 de minute (?!!), ceilalți înnoptaseră la Slobozia.
Țara, în general, este prea mică pentru pretențiile lor. Numai la noi se întâmplă așa ceva. Să nu ai la dispoziție Arena Națională, să nu te primească nici la Târgoviște, nici la Voluntari.
Nu avem infrastructură. Ce zecile de stadioane noi din România sau cele în construcție sunt infrastructură?
Țara nu merită o echipă ca Dinamo!
Vorbim despre Dinamo și despre ideile exprimate de cei care conduc echipa după înfrângerea din meciul cu Petrolul.
Nu vi se pare că lipsește ceva? Chiar nu? Te așteptai să auzi ceva, acolo, despre joc. Jocul lor slab, mediocru, lipsit de vână, de idei, de voința de a trage de tine și de a trece peste o zi mai proastă.
Dinamo pierde două meciuri din două cu Petrolul și al doilea meci consecutiv din campionat și nimeni nu exprimă măcar o îngrijorare după 1-2 cu FC Argeș și 0-1 cu Petrolul.
Niciunul dintre cei care răspund de starea sportivă a echipei nu încearcă să identifice motivele care ar putea sta la originea acestui început de criză.
Totul vine din exterior, dintr-o aversiune a celorlalți, echipa este victima unei conjurații generalizate. Aceasta este imaginea care ni se vinde. Nu, mulțumim, nu cumpărăm.
Unde au dispărut?
Nu e normal să te faci că plouă când pierzi în luptă dreaptă, pe fotbal. Mai întâi cu o echipă care se pregătea să-și demită antrenorul, FC Argeș, iar apoi cu una plină de datorii, aflată în insolvență, Petrolul.
Se întâmplă ceva cu exprimarea lui Dinamo, nu poate fi doar o conjuncție de întâmplări potrivnice.
Unde au dispărut viteza acțiunilor, coerența paselor, seriozitatea fiecărui fotbalist în parte?
Excelentul Bellaarouch a devenit nesigur și superficial, Cîrjan e previzibil, Mărginean faultează mai mai mult decât pasează.
Cu Argeșul înfrângerea a fost în mare măsură din cauza gafei lui Nikita Stoinov, dar jocul oricum șchiopătase serios. Greșeala israelianului a fost trecută cu vederea cu o lejeritate care spune multe. Această pedagogie falsă, când îl mângâi pe creștet pe împricinat, este des întâlnită în fotbal. Dar des nu înseamnă că este și cea potrivită.
Băieții au preluat ideile antrenorului!
Nuno Campos continuă să facă sluj în fața galeriei. Privit ca arhitectul acestui nou Dinamo, mai spectaculos și mai eficient decât cel al lui Zeljko Kopic, Campos părea pierdut în timpul partidei de la Slobozia. Incapabil să schimbe, să-și reanimeze jucătorii.
Un antrenor bun se vede și în momentele de criză. Sau mai ales atunci. Antrenorul Petrolului, Ricardo Sousa, i-a dat clasă lui Campos prin felul în care a motivat și-a organizat tactic echipa. O disciplină impecabilă, camaraderie, modestie.
În replică, Campos a mutat discuția în altă parte decât fotbalul. Iar oamenii lui din teren au preluat ideea. Erau dezgustați că fuseseră obligați să se coboare într-atât. Cum să îți etalezi fotbal tău stelar prin bălăriile de la Slobozia?
Sclifoseală contra reziliență
Apropo, cine i-a împiedicat pe dinamoviști să meargă și ei la Slobozia cu o seară înaintea meciului? Și nu cumva a te adapta condițiilor modeste oferite de o arenă de provincie (dacă așa arată stadionul din Slobozia după modernizare, chiar că nu mai știi ce să zici!) ar trebui să fie o dovadă a rezilienței. Nu alibi pentru niște persecuții imaginare.
Te-ai mai fi așteptat la o poziție critică a domnilor șefi față de povestea grotescă cu monitorul VAR, dărâmat de suporter(i), apoi stropit cu bere ca de Oktoberfest. De la cine critici, de la Nuno Campos, care mai are puțin și le face pantofii celor din galerie?
La Craiova sunt condiții?
Urmează meciul cu Craiova, la Craiova. Nu e prudent să te antepronunți, dar nici că se putea un moment mai rău pentru o astfel de succesiune a evenimentelor.
Acum să-l vedem pe domnul Nuno cum scoate echipa din letargia generată de mulțumirea de sine. Căci despre asta e vorba, nu neapărat despre nu știu ce criză de formă.
Dar poate că la Craiova, unde stadionul e mare, frumos și funcțional, Dinamo își va etala fotbalul de calitate cu care a ajuns lider la un moment dat.
În Bănie se vor topi toate alibiurile și va rămâne doar realitatea din teren. Fotbalul.