Cristian Geambașu Cât de sănătoși suntem?

• Antrenorul Cristian Maliș de la Orșova ne atrage atenția că nu suntem și se referă la sănătatea mintală.

Ce este clar, chiar ușor bolnavi fiind, momentul omagial dedicat Elisabetei Lipă rămâne un document fundamental despre servilism. Nu despre stimularea personalității artistice a tinerelor sportive cum pretinde regizorul de ocazie.

Clubul Sportiv Școlar Orșova, parte a Complexului Sportiv Național Orșova, este locul unde s-a născut și a plecat spre cele 4 zări omagiul adus Elisabetei Lipă.

Site-ul nu mai este actualizat din 2021, de când cu situația marii vaccinări, și oricum conține foarte puține date despre activitate, numărul copiilor recrutați la selecții ori nume de campioni formați la centrul din orașul de lângă Porțile de Fier.

Există în schimb numere de telefon ale antrenorilor, care pot fi contactați de cei care vor să urmeze drumul performanței în canotaj. Inclusiv numărul de telefon al domnului Cristian Maliș, inițiatorul demersului artistic-omagial închinat șefei sportului românesc. 

„Selecționăm copii (fete si băieți) cu vârste cuprinse intre 11 – 14 ani pentru a practica sporturi nautice KAIAC-CANOE și CANOTAJ de PERFORMANȚĂ!

Antrenamentele nu se plătesc. Cazare și masa asigurate în incinta clubului sportiv, în limita locurilor. Vă așteptăm!”. Și urmează amintitele numere de telefon. 

Orșova ca Onești, laboratorul performanței

În pofida sărăciei datelor puse la dispoziție de site, neatenuate de o trimitere către Facebook, unde este evocat numele Ionelei Cozmiuc, ca element de vârf al academiei, pricepi că trebuie să fie vorba despre o instituție serioasă.

Una care își desfășoară activitatea sub umbrela Federației Române de Canotaj, a cărei președintă este tocmai ominiprezenta și omniscienta Elisabeta Lipă. Centrul de la Orșova este peste ani ce erau odinioară pentru gimnastică centrele de la Onești sau de la Deva.

Laboratoare în care se plămădesc viitorii campioni, ca să ne exprimăm în limbajul de lemn al activiștilor de partid de pe timpuri și de acum.

Nevoia de mămucă și servilismul

Prima tentație este să faci bășcălie atunci când le vezi pe foarte tinerele sportive recitând, cântând și legănându-se ca fetele de la Căpâlna.

Dar a face haz de ridicolul în care au fost puse niște adolescente nu este în regulă. A doua pornire este să te revolți, mai ales dacă te numeri printre cei care au apucat vremurile „Tabloului”, adică ale cultului personalității „celui mai iubit fiu al poporului”, to’arășul Nicolae Ceaușescu.

Nu sunt sociolog și chiar de-aș fi m-aș feri să trag concluzia că noi românii avem nevoia genetică de un tătuc. Sau, după caz, de o mămucă. Servilismul însă e sport național, clar. 

Intenția frumoasă, poezia cam lungă!?

Elisabeta Lipă, destinatara falsului moment poetic, ar trebui să refuze cu eleganță astfel de inițiative indigeste. Nu să le certe pe fete, doar să le explice de ce nici măcar un mare campion nu are nevoie de așa ceva.

În schimb, ar avea ceva de discutat cu antrenorul Cristian Maliș („Păi noi nu mai suntem sănătoși, am devenit o societate bolnavă? Nu mai putem face un gest frumos, nu mai putem cânta «La mulți ani» nimănui? Nu mai putem adresa cuvinte frumoase?”) și cu președintele clubului, Horia Goliciu („intenția frumoasă, poate poezia puțin cam lungă”. 

Patosul interpretării dă de gândit

Antrenorul Cristian Maliș, personajul care deducem că a orchestrat pseudo momentul artistic, susține că dumnealui se ocupă nu doar de formarea sportivă a tinerelor, care atunci când nu trag la vâsle sau la rame scriu eseuri, poezii, dansează, fac teatru.

Sună bine în teorie, în practică însă a ieșit un moment desprins din defuncta Cântare a României. Profund neplăcut este faptul că domnul antrenor cu veleități de activist cultural aruncă vina pe fete, care, chipurile ar fi stat la originea omagiului pentru Lipă.

Vreau să cred că nu așa stau lucrurile, deși patosul cu care recita domnișoara dă de gândit. Și mai am un sentiment. Că dacă sceneta nu era postată în rețelele sociale și nu ajungea subiect de dezbatere publică, Elisabeta Lipă s-a fi simțit măgulită de inițiativă. Sau poate că se simte oricum și noi suntem cei defecți.