Fangio, miticul argentinian! Juan Manuel Fangio a câștigat, acum fix 70 de ani, al doilea titlu mondial din cariera sa din F1

• Pe 22 august 1954, Fangio a terminat primul cursa de la Bremgarten, Elveția, la volanul unui Mercedes.
• Argentinianul a luat cinci titluri de campion mondial, fiind egalat și depășit doar de Michael Schumacher și Lewis Hamilton.
• Fangio este singul pilot din Formula 1 care a câștigat titluri mondiale cu patru constructori diferiți.

Elveția are o istorie ciudată cu întrecerile automobilistice. După dezastrul de la Le Mans, din 1955, când au murit 83 de oameni din tribune și pilotul Pierre Levegh, elvețienii au interzis cursele de mașini.

De abia în 2015 au ridicat interdicția pentru competițiile cu monoposturi electrice, iar în 2022 au renunțat complet la ea.

Însă, acum 70 de ani, în 1954, când încă se alerga în Țara Cantoanelor, Juan Manuel Fangio câștiga Marele Premiu și, mai important, al doilea său titlu mondial din carieră.

Titlul câștigat după accidentul de la Monza

Nu mai era la fel de ușor să reziste, la 43 de ani, în fața lui Hawthorn, Farina, Musso sau Stirling Moss.

Câștigase titlul mondial cu Alfa Romeo în ‘51, dar anul trecut încheiase sezonul doar pe locul doi. Mai ales că, în '52, avusese acel accident groaznic care lăsase urme fizice.

Spărsese întunericul Alpilor o noapte întreagă pentru a ajunge la Monza. După doar câteva ore de când era în oraș a luat parte la cursa din presezon. Maserati-ul s-a izbit de parapeții circuitului, iar gâtul i-a pocnit cu zgomot de copac frânt.

N-a luat parte la Mondialul acelui an. A rămas și cu o rigiditate permanentă a trunchiului superior.

În sezonul 1953, s-a clasat al doilea, în spatele lui Farina. Dar Fangio nu era pilotul care să se lase condus de cifre sau accidente.

Fangio este la un nivel mult mai înalt decât sunt eu sau am fost vreodată. Michael Schumacher

Prima cursă din anul 1954 a avut loc în Argentina, acolo unde Fangio era precum Maradona sau Messi. O creatură mitică. S-a calificat al treilea, după piloții Ferrari, Farina și Froilan Gonzalez.

Giuseppe Farina, la cei 47 de ani și 79 de zile, devenea, și a rămas până astăzi, cel mai vârstnic ocupant al unui pole-position în istoria Formulei 1.

Pe locurile 4 și 5 din grila sud-americană plecau tot piloți Ferrari, Mike Hawthorn și Maurice Trintignant. Dar, pe un circuit ud, talentul lui Fangio a fost decisiv.

Argentinianul a încheiat cursa, după 3 ore, cu 1 minut și 19 secunde avans față de Farina. A doua etapă a Mondialului a dus piloții la Indianapolis, acolo unde au participat numai americani.

În Belgia, la Spa-Francorchamps, Fangio câștigă din nou. Tot cu Maserati. Apoi se întâmplă ceva greu de crezut în lumea de astăzi a Formulei 1.

Argentinianul sare, din scaunul italienilor, la volanul unui Mercedes-Benz W196s.

Cum? Germanii îl acontaseră pe Fangio încă de la începutul sezonului, dar bolidul lor nu era gata. Așa că nu au vrut să riște eventuale accidente, iar Fangio, care nu voia să stea în tribunele Marilor Premii, a cerut un loc și mașină la Maserati.

Franța și Germania au fost următoarele etape câștigate de Fangio, la volanul noului Mercedes, iar între ele s-a intercalat victoria lui Froilan Gonzalez cu Ferrari. Așa ajungem pe 22 august 1954, acum 70 de ani, în Elveția, la Bremgarten. Se alerga cu titlul mondial pe masă. Doar cea a lui Fangio, desigur.

Cinci titluri cu patru constructori

Conaționalul lui Juan, Froilan Gonzalez, trebuie să câștige etapa dacă voia să mai aibă șanse la locul 1 în ierarhia piloților.

După Elveția, urmau etapele din Italia și Spania. Gonzalez, cu un Ferrari superior pe virajele circuitului stradal de la Bremgarten, stabilește cel mai rapid timp al calificărilor.

Numai că startul lui Fangio e fulminant, iar pilotul celor de la Mercedes conduce după primul tur.

Stirling Moss, de la Maserati, se lansează în urmărirea sa, după ce îl depășește pe Froilan Gonzalez. Însă britanicului îi explodează motorul din cauza pompei de ulei în turul 21 și e nevoit să abandoneze.

Juan Manuel Fangio este părintele sportului nostru și al nostru, al piloților. Lewis Hamilton

Fangio e imbatabil și câștigă Marele Premiu al Elveției la peste 57 de secunde de al doilea clasat și la 1 tur față de toți ceilalți competitori.

Mai mult, Gonzalez termină pe locul secund, dar acum e matematic imposibil să-l mai ajungă pe Fangio în clasamentul general.

Pilotul de la Mercedes își trece al doilea titlu mondial în palmares pe 22 august 1954.

Avea să mai câștige alte 3 titluri, fiind, până la Michael Schumacher, cel mai titrat pilot din istoria Formulei 1.

Și, ca să nu se supere nimeni, a făcut-o cu Mercedes, Ferrari și Maserati. Plus Alfa Romeo, în 1951.

Cine a fost Juan Manuel Fangio

Considerat de mulți specialiști unul dintre cei mai buni piloți din istoria Formulei 1, alături de Senna, Michael Schumacher și Lewis Hamilton, Juan Manuel Fangio și-a început cariera în curse ca... mecanic.

Născut în Argentina din părinți italieni, din zona Abruzzi, Juan și-a petrecut copilăria pe marginea pistelor din America de Sud.

Acolo a și participat la întreceri, pe mașini modificate de el, în cursele de anduranță.

Așa că, atunci când a venit în Europa, la 38 de ani, cunoștințele sale de mecanic, înțelegerea sa desăvârșită a monoposturilor, precum și rezistența fizică și mentală l-au transformat repede într-un pilot extrem de căutat.

Mulți, printre care și legendarul Enzo Ferrari, i-au reproșat că era mereu în căutarea celei mai rapide mașini de pe grilă, cea care îi oferea cele mai mari șanse la victorie.

Fangio nu a rămas loial niciunei mărci. A depus, invariabil, toate eforturile pentru a se asigura că va conduce întotdeauna cea mai bună mașină disponibilă. Enzo Ferrari

Stirling Moss, fostul coechipier și adversar al lui Fangio, a declarat că motivul pentru care argentinianul a câștigat titluri mondiale cu Alfa Romeo, Mercedes (două), Ferrari și Maserati e unul simplu.

„Pentru că era cel mai bun pilot! Cea mai ieftină metodă de a deveni o echipă de succes în Formula 1 era să dai bani și să-l iei pe Fangio”.

Opt ani a activat Juan Manuel Fangio în „Marele Circ”, timp în care a câștigat de cinci ori titlul mondial. Și în două sezoane, 1950 și 1953, a ieșit vice-campion.