Radu Naum: Și dacă...?

• Să nu uităm nici o clipă despre ce sport vorbim. 

La „Baricade”, unde e dezbătut contradictoriu un subiect de largă frământare, cu Cătălin Striblea de o parte și eu de cealaltă, am susținut public că ne calificăm din grupa de la Euro.

După Liechtenstein, mai ales, pare o poziție sinucigașă. E chiar de râs. Dar nu abdic. Nu mă bazez pe inteligența artificială care a stabilit că avem 57% șanse de calificare.

Am impresia că mai e mult până când o entitate de orice fel să poată calcula toate umorile, spaimele, limitele, forma de zi și mai ales sacrosantul noroc (ori blestemata lui absență) dintr-un meci de fotbal.

Nu se va întâmpla mâine și nici poimâine chestia asta. Eu mă bazez pe un singur lucru. Unul singur, dar esențial. Mă bazez pe fotbal. 

Ilogica

Fotbalul e activitatea umană de mare popularitate care are cea mai puțină legătură cu logica. Pentru că, după logică, trecerea României dincolo de grupă e la fel de plauzibilă ca autostrada de Brașov gata la termen. Zero șanse.

Nu se poate să emiți vreo pretenție când te chinui grav cu Bulgaria și nu dai gol Liechtensteinului, ai cărui jucători au avut bafta că meciul cu noi a fost vineri și n-au fost nevoiți să meargă la serviciu a doua zi.

În orice domeniu și în orice alt sport, dacă nu cumva scopul ar fi păcălirea adversarilor, astfel de prestații ar ține loc de condamnare fără recurs.

Nu poți la un test să nu știi cât fac doi ori doi și câteva zile mai târziu, la adevăratul examen, să rezolvi ecuații de gradul trei. Dar uite că în fotbal se poate.

Un sac de rele

Cei care ar vrea să conteste această idee, și mă gândesc că sunt mulți, ar spune că de fapt prestațiile individuale din aceste partide de verificare sunt indicația că nu-s permise speranțe. Pentru că ele sunt cărămizile oricărei evoluții.

Or pasele proaste, atingerile prea multe, gesturile tehnice ratate în cascadă, centrările greșite, acțiunile greoaie și execuțiile de juniori mici din fața porții dau perspectiva unei construcții care s-ar dărâma înainte de a avea timp să ne ajute șansa. Și e corect. Dar nu complet.

Nu e pentru cine se pregătește

De fapt, aceste două amicale au fost tot atâta repetiție pentru ce îi așteaptă pe tricolori în Germania precum l-ar ajuta pe un actor un stand-up despre obiceiurile reproductive ale animalelor de casă înainte de a-l juca pe Hamlet.

Cu primele două echipe din grupă, Ucraina și Belgia, ne vom apăra eroic și vom contraataca precum la Plevna. Unde, de altfel, au murit atât de mulți români din cauza inepției comandanților că, finalmente, capitularea turcilor a trecut pe planul doi. Dar, sigur, asta n-o să găsiți în cărțile de istorie căci nu ajută legenda națională. De luat aminte.

Deci nici o legătură cu ce a fost la dansul șchiop cu Bulgaria și datul cu capul până la leșin în apărarea minusculului stat înghesuit între Elveția și Germania. Abia acum începe partea cea mai frumoasă.

Frumusețea fotbalului urât

Căci abia acum intrăm în zona care ne convine. Aceea în care suntem clar outsideri. Asta ne place. Nu ne putem asuma să fim favoriți, Doamne ferește!, dar ne pică mănușă rolul micului neguțător isteț care reușește să păcălească mult mai bogatul client. Aici e talentul nostru.

Problemele tehnice înșirate mai sus ar putea să conteze mai puțin în cu totul altfel de confruntări. Spațiile vor fi mult mai mari. Viteza e un atu. Capacitatea de ne agăța de adversar până la lehamitea lui nu trebuie subestimată.

De-acum începe treaba adevărată. Sârmă ghimpată, mine antipersonale, șanțuri antitanc. Dublaj, triplaj, baraj. Ați râs de noi, hai, să vă vedem!

A juca împotriva unor echipe cu cote inferioare celei a noastre e un calvar. Dar invers, când e de așteptat să luăm bătaie, o, zei, da, ăsta e Olimpul!

Eliberat de presiune, cu ambiția de a dărâma pronosticurile, fotbalistul român găsește o calitate inestimabilă: energia capabilă să acopere lipsurile profesionale.

S-ar putea să nu fie de ajuns. Dar nici nu suntem condamnați la trei înfrângeri consecutive. Nu ne lasă fotbalul. Unde de multe ori nu cel mai bun învinge.

Fundul și poarta

Rămâne situația în care luăm gol înainte de a da. Atunci totul de mai sus se dărâmă. Trebuie să ieșim la joc și asta ne-ar putea fi fatal.

Nu putem să ne bazăm pe fotbal atunci când trebuie să-l jucăm, ci doar atunci când trebuie să-l distrugem.

În cazul în care suntem conduși intrăm într-o altă lume. N-ai ce-i face, ăsta e riscul. Dar merită să contemplăm, cât mai avem timp, posibilitatea unei surprize.

Nu zic că va fi așa. Zic doar că de acum pășim pe un teren cunoscut naționalelor României din ultima vreme. Acela al fotbalului fără minge.