- „Cuvintele sunt de prisos”, a cuvântat Drăgușin. Sunt de acord cu fundașul Naționalei. Un singur lucru vreau, totuși, să observ, întrucât mi se pare emblematic pentru situația tricolorilor.
Împingerea cu brațul a lui Lewandowski în careu de către Drăgușin a fost calificată de mulți, inclusiv de Drăgușin, ca „o greșeală”. Ceea ce arată fie deficiențe de vedere, fie de logică.
Gestul lui Drăgușin a fost INTENȚIONAT, și are o cauză precisă: pasa la Lewandowski a fost de vreo 30 de metri, mingea zburând mult prin aer.
Drăgușin s-a întors lent ca un pachebot ca să alerge după ea într-un trap de cal de circ. Bineînțeles că polonezul i-a luat prim-planul și se îndrepta spre gol.
Drăgușin l-a împins arogant, cu aerul „Cum îndrăznești să mă depășești?!”. Fundașul Fiorentinei e la fel de greoi în apărare ca Alibec în atac, fără să posede bagajul tehnic al acestuia.
Alții, mai românoși, au dat vina pe arbitru, care n-ar fi trebuit să dicteze penalty și eliminare. Singurul „argument”: îl cheamă Urs, ca pe atât de blestematul Urs Meier. Căci Urs Schneider a decis strict regulamentar.
Iar prăbușirea ulterioară a echipei nu are nicio legătură cu faptul că au avut un om în minus. Niciun gol dintre cele 5 care au urmat nu a fost pe contraatac, ci din situații poziționale în care apărarea noastră a fost ridicolă până la inexistentă.