Cristina Neagu, despre viata de sportiv: "Ultimii cinci ani au fost de agonie si extaz"/ Despre Gheorghe Tadici: "Ce educatie poate avea cineva care se adreseaza cu ?"

Cristina Neagu a aratat la Campionatul Mondial ca este una din cele mai bune handbaliste din lume, insa evolutiile foarte bune au venit dupa ani de chin. In 2011, Cristina nu stia daca si cum va mai reveni pe teren, macinata fiind de accidentari. A luptat, a muncit mai mult ca niciodata si a ajutat Romania sa castige medaliile de bronz in Danemarca. Neagu a vorbit, pentru Mediafax, si despre Gheorghe Tadici, fostul selectioner. "L-as intreba (n.r. pe Tadici) ce comentarii poate avea un om despre educatia altcuiva, cand el vorbea cu o nationala feminina cu ".

HotNews.roFoto: Hotnews

Pe langa medalia de bronz, Cristina Neagu a mai cucerit Mondialul din Danemarca titlul de cea mai buna marcatoare (cu 63 de goluri), de cel mai bun inter stanga si titlul de MVP (cea mai buna sportiva a competitiei).

Citeste aici interviul integral realizat de Mediafax cu handbalista Cristina Neagu:

Reporter: Felicitari, Cristina! O medalie mondiala si premii speciale pentru tine. Cum te simti dupa aceste realizari?

Cristina Neagu: Multumesc! Anul 2015 este cel mai bun din cariera mea, mi-am dorit enorm sa castig Liga Campionilor, am reusit cu Buducnost. Am avut incredere si ma simt excelent, cred ca se vede si dupa cum joc. Cei din Muntenegru m-au ajutat mult, nu doar la capitolul fizic, ci si psihic, mental, si am încercat sa aduc si la echipa nationala spiritul de lupta al fostilor iugoslavi, binecunoscut in lume. Au venit apoi Mondialele din Danemarca, unde ne prezentam dupa ce la ultimele doua editii nici nu intrasem in primele opt, ce era sa mai vorbim de medalie? si nu spun asta pentru ca nu ne-o doream, ne-o doream enorm, dar nu era in regula sa vorbim inainte de medalii, cand ultima mondiala a fost acum 10 ani si ultima europeana acum cinci. Asa ca, toate fetele am plecat cu un singur gand: sa obtinem calificarea la Jocurile Olimpice. Sigur, cine si-ar fi dorit sa pierdem trei meciuri la rand in grupa? Dar atat timp cat stiam ca meciul cel mai important pentru noi va fi in optimi ne-am concentrat maxim pe acel meci.

Reporter: Prima infrangere din grupa, cu Spania, a fost cel mai dur ca esec. Cum ati primit criticile?

Cristina Neagu: Am primit mesaje urate din tara, unii ne-au injurat, si ma intreb ce cunosc ei despre sport sau cum isi iubesc tara? Si eu ma uit la alte sporturi, fotbal de exemplu, am momente in care sunt frustrata pentru o infrangere, dar nu ma apuc sa injur jucatorii nationalei. Ei vor merge la Euro, daca pierd primul meci si ne apucam sa-i injuram, cum sa joace a doua zi cu gandul ca ai lor, de la care asteapta incurajari, ii injura? Sunt sportiv si stiu ce inseamna munca pentru si la o mare competitie. Nu e normal sa astepti prima infrangere si apoi sa dai in oameni. Sau sa vii la TV si sa faci la fel, mai ales cand esti din lumea handbalului, iar unii au lucrat pana nu demult cu noi. Ma refer aici inclusiv la declaratia fostului antrenor al nationalei (Gheorghe Tadici - n.r.).

Reporter: La ce anume facea referire fostul selectioner in acea declaratie?

Cristina Neagu: Am vorbit cu fetele din echipa sa ne dam seama la ce se refera si ne-am dat seama ca e vorba despre Baia Mare, in 2014, la banchetul de dupa meciul retur cu Belarus, in urma caruia ne-am calificat la Europenele de anul trecut. Obtinusem victorii si in tur, si in retur, era toata lumea fericita. Absolut toata lumea intra in vacanta de vara, era final de sezon, eram la banchetul de dupa meci, dupa care toata lumea pleca acasa, se incheiase cantonamentul si actiunea nationalei. Daca nici la un astfel de banchet, de final de sezon, organizat de ai nostri, nu poti sarbatori o calificare si intrarea in vacanta, atunci cand? Era o petrecere, nu aveam antrenament sau meci a doua zi, totul se petrecea intre noi, nu eram in Piata Universitatii. Nu mi se pare corect ce a spus la TV fostul antrenor, acum cand nu mai lucreaza cu noi. De ce nu a spus atunci? Si nu se face asa ceva, chiar daca e dupa un an si jumatate. Astepti la colt prima infrangere cu noul antrenor si faci asa ceva. A fost urat, a lucrat cu noi si noi cu el, pana la urma am impartit totul. Fix asa ar fi aratat nationala pe viitor, cum ne-a creat impresia, daca nu ajungeam acum pe podium. Si daca nu luam medalie acum, eu tot as fi iesit sa-mi spun parerea despre cum s-a purtat, pentru ca in timpul Mondialelor am evitat asta. Stiu cu cine lucrez, ce fete avem in echipa, dar poate e timpul sa vorbim, am fost prea mult tacute. Sper ca si fetele sa se apere de acum, pentru ca nu avem de ce sa nu fim mandre, nu am gresit cu nimic. A face o petrecere la un final de sezon e normal. Si, sa ma ierte Dumnezeu, nu mai avem 15 ani, suntem femei in toata firea. Daca vrem sa petrecem, o facem, fiecare isi asuma ce facem, nu suntem copii. Eu nu am auzit si nu cunosc in toata cariera sa fi fost astfel de probleme la echipa nationala. Nu sunt de acord si nu permit sa fim astfel tratate. Ce legatura avea meciul cu Spania de acum cu ce a fost in urma cu un an si jumatate la Baia Mare?

Reporter: V-au afectat declaratiile fostului antrenor?

Cristina Neagu: Sa nu creada lumea ca ne-am mobilizat dupa criticile lui (ale lui Tadici – n.r.). Am facut-o pentru noi, pentru ca voiam performanta. Nu am citit presa la Mondiale, dar am aflat si am considerat cu toate ca este jignitor. Starea in care am fost toate atunci asa s-ar numi intr-un cuvant: jignire. Ne-am asezat toate si am vorbit, stim bine ce se scrie despre noi cand jucam slab, dar eu nu suport cand cineva vorbeste rau de noi si de nationala, cand stiu cat muncim. Iar pe domnul Tadici, care a afirmat ca dau in antrenorii romani, l-as intreba ce comentarii poate avea un om despre educatia altcuiva, cand el vorbea cu o nationala feminina cu "ba, fetelor", ca doar a vazut toata lumea atatia ani. Am respectat toti antrenorii romani cu care am lucrat, am invatat de la fiecare, si pentru teren, si pentru viata, iar pentru asta merita respect si, tocmai pentru ca stiu ca i-am respectat, nu permit nimanui sa vorbeasca de educatia si caracterul meu in handbal. Aici e vorba si de parintii mei, de familia mea, de acolo vin, ei m-au educat. Am niste parinti minunati, ei cum s-au simtit oare cand au auzit acele cuvinte? Este adevarat, am o personalitate puternica si mi-a placut tot timpul sa invat, iar asta poate nu a fost pe placul tuturor. Iar declaratiile mele de acum nu le consider ca o infruntare cu fostul antrenor, ci pur si simplu am dorit sa cunoasca toata lumea si parerea mea, e normal sa spun ce s-a intamplat.

Reporter: Au urmat meciurile cu Rusia si Norvegia in grupa D, tot pierdute. Cum ati reusit sa va mobilizati dupa trei infrangeri la rand inaintea optimilor?

Cristina Neagu: Ne era gandul la optimi, incercam sa corectam fiecare greseala anterioara. La Mondialele din 2013 ne-am intalnit in optimi chiar cu Polonia, pe care am invins-o acum in finala mica, eram mari favorite atunci, dar ne-au eliminat si am venit acasa dupa sase meciuri. Acum, pe langa numele adversarei – campioana mondiala en-titre, Brazilia, ne-am pus toata concentrarea si speranta de calificare la Jocurile Olimpice pe acest meci din optimi. Cine ar fi dorit sa piarda trei meciuri anterior? Am suferit toate mult dupa primul cu Spania, dar chiar daca am pierdut apoi si cu Rusia si cu Norvegia, am pierdut luptand si vedeam cum jocul nostru creste. A venit Brazilia la rand, Paula Ungureanu a vrut Brazilia si a si facut un meci exceptional atunci, iar inainte am vorbit cu staful si apoi doar intre noi. Ce merge, ce nu merge, cum sa corectam, ne-am ascultat una pe alta cu tot ce aveam pe suflet si am spus la final cam asa: cu Brazilia e meciul meciurilor sau cel care ne va trimite acasa. Atunci s-a nascut strigatul "Pentru cine jucam? Pentru noi!" Sincer, in acel meci cu Brazilia chiar am jucat pentru noi, a fost descatusarea noastra, renasterea noastra. Sigur ca apoi, atunci cand strigam, gandul nostru era si la familii, la fanii din sala, la cei de acasa care ne încurajau tot timpul si, tot sincer, nu era si pentru cei care ne-au numit rusinea Romaniei. Asta a insemnat "pentru noi". Ne-a dat extrem de multa motivatie si eram o alta echipa a Romaniei, am obtinut o victorie mare, iar dupa mine a fost cel mai frumos meci al nostru la Mondiale. Eram in stare sa mancam din ele la acel meci.

Reporter: A urmat Danemarca. Cum a fost sa reveniti in aceeasi sala la Herning unde in 2010 ati cucerit bronzul european?

Cristina Neagu: Cu amintiri minunate a fost. Cand am ajuns la hotelul de acolo, fix acelasi ca acum cinci ani, apoi sala, aceeasi, m-au napadit amintirile. Le-am spus fetelor: aici am castigat medalia in 2010. Si am avut un sentiment extraordinar, mai ales ca eu imi doream Danemarca in sferturi. La prezentare ne huiduiau toti, acum au invatat si danezii sa huiduie, dar aveam o stare placuta. A fost un meci de poveste, pe care l-am trait la maxim.

Reporter: Ai dat 15 goluri in acel meci. Cum e sa dai 15 goluri la acest nivel intr-un singur meci?

Cristina Neagu: Nici nu stiam cate goluri am dat, mi-a spus cineva la final. Nu-mi venea sa cred. Mi-am dat seama atunci ca am fost toate intr-o stare speciala, impreuna, am creat-o si asta ne-a adus victoria si calificarea in semifinale. Nu am cuvinte cat de frumos a fost dupa acel meci. Senzational. Si ne-am mai dat seama de ceva atunci: ca daca pastram acea stare, acel sentiment de familie, de sprijin, de incurajare putem face orice. Sigur, am pierdut apoi cu Norvegia in semifinale, dar stiu ca ne-am luptat. Pana la ultima picatura de energie. Ne-am zis asa: sa iesim cu capul sus, indiferent de rezultat, sa luptam pana la capat. Ne-am dorit mult victoria, mai ales ca de vreo 15 ani nu am mai batut Norvegia intr-un meci oficial, dar nu am reusit. Totusi, si acel meci ne-a ajutat sa credem in noi ca vom obtine medalia de bronz si asa a si fost. Am dominat Polonia de la un capat la altul si am urcat pe podium.

Reporter: Acum esti fericita pentru medalie, dar nu a fost asa tot timpul. Cum ai descrie ultimii cinci ani din cariera ta?

Cristina Neagu: Nu pot uita anul 2011, cand ma durea umarul ingrozitor. A urmat operatia la umar, apoi perioada aceea lunga de recuperare, in care ma antrenam singura si mi-era greu, iar dupa ce am revenit nu au trecut trei luni si mi s-a rupt genunchiul stang, in 2013. Am patit-o la bratul de aruncare si la piciorul de sprijin. Am fost extrem de doborata psihic. Simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare. Ma gandeam cum in 2010 am fost declarata cea mai buna jucatoare din lume si acum eram in infern, cum viata te si urca, si te si coboara. Agonie si extaz. Pe langa ca recuperarea merge greu, nu vedeam progrese, totul a culminat cu desfiintarea Oltchimului. Avusesem oferta de la Buducnost inaintea sezonului, dar nu am vrut sa plec atunci, ci sa mai stau un an la Oltchim, pentru cei care m-au sustinut si pentru fani. Dar mi s-a spus sa-mi gasesc echipa cand s-a desfiintat Oltchim si aveam impresia atunci ca pierdusem tot. Managerul meu a luat legatura cu Buducnost si m-au vrut chiar daca ii refuzasem inainte. La inceput a fost greu, nu stiam cum sa ma integrez, dar m-au sprijinit tot timpul. Nu eram recuperata suta la suta. Dar, incet, cu rabdare, mai ales a celor de la Buducnost, mi-am revenit. Se poate vedea si in prezent ca sunt sportivi care nu mai ajung la forma dinainte dupa astfel de operatii. Eu cu mine m-am considerat o campioana atunci. De aceea, am invatat sa joc handbal si din placere, nu doar pentru victorie. Cine stie cat mai pot juca? Vreau sa ma bucur de handbal, nu sa castig. Operatiile au lasat urme pe corpul meu, adversarele totdeauna isi iau masuri speciale la mine, sunt lovita, am dureri la umar, genunchi, fiecare articulatie, vanatai dupa fiecare meci. Dar acum, in Danemarca, la final, parca nu am mai simtit niciuna dintre acestea din cauza bucuriei.

Reporter: Pentru noi urmeaza turneul preolimpic din luna martie. Cum vezi grupa cu Danemarca si Muntenegru?

Cristina Neagu: Va fi o lupta in trei, sigur ca si Uruguay este in grupa, dar nu va pune probleme. Daca vom pastra aceeasi stare pe care am creat-o in echipa cu fetele, familia pe care am format-o, avem sanse de Olimpiada. Danemarca si Muntenegru sunt adversare extrem de puternice, dar nu avem de ce sa nu credem in sansa noastra. Si mai sper ca la Olimpiada sa mearga Romania si Muntenegru din aceasta grupa. Acolo joc, stiu cat muncesc si ele, merita sa fie la Rio. Iar fanilor nostri vreau sa le multumesc ca ne-au fost alaturi, ii rog sa vina si la turneul preolimpic, pentru ca ne sprijina enorm. Cele mai mari multumiri ale mele merg spre echipa României, nu doar catre fetele care au fost in Danemarca, ci catre întregul lot de 28 de jucatoare, dar si catre întreg staful tehnic, medical si catre analistul video al nationalei, care ne-a ajutat foarte mult. Voi mai ramane acasa doar de Craciun si sper sa ma relaxez, sa uit de handbal si de tot, sa fiu doar cu familia, asa ca urez romanilor Sarbatori Fericite, cu speranta ca si noi le-am adus o mica bucurie. Hai Romania!"

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro