REPORTAJ Poveștile nespuse ale bătrânului Central de la Arenele BNR - De la "Goran Ivanisevic a spart o ușă și niște întrerupătoare" și până la "Am schimbat toate liniile de joc pentru o ju

Părăsit din cauza vârstei, a problemelor și a neînțelegilor dintre cei cu putere de decizie, centralul bucureștean de la Arenele BNR tot mai greu, dar păstrează cu demnitate poveștile trăite de-a lungul anilor. Am trecut de atâtea ori pe aleile principale ale complexului, însă niciodată nu mi-au sărit în ochi ca acum rachetele prezente pe pereții uneia dintre încăperile de sub peluza stadionului. Acolo își desfășoară activitatea de 35 de ani (!) George Zaharia. Cine este? Păi, conform spuselor proprii: "a fost o vreme când plecaseră toți, iar eu eram și instalator și șef de complex si desfundam chiar si canalele".

George ZahariaFoto: Adrian Ilincescu/ HotNews.ro

Le-am văzut de câteva ediții cum stau aliniate pe pereți, dar tot timpul s-a găsit câte ceva de făcut pe durata turneelor de tenis organizate în Capitală, iar mintea mi-a zburat către alte zări. La ediția din acest an a turneului de fete de la Bucuresți mi-am propus să le aflu povestea și cum au ajuns ele acolo, cine este colecționarul care le este stăpân.

Mă apropii, mă uit mai mult la ele și nimeni nu mă împiedică să fac acest lucru, încăperea fiind goală. Mă gândesc că este multă istorie pe acești pereți și îmi doresc să aflu detalii din această poveste. Îmi aduc aminte că am admirat ceva asemănător la standul celor de la Lacoste, de la Roland Garros.

Sunt vechi, de lemn, iar pe unele din ele am senzația că le-am văzut în "Borg vs. McEnroe: "Înfruntarea secolului", un film urmărit cu doar câteva luni în urmă. Nu pot afla pe moment mai multe, este treabă multă de făcut în timpul unui turneu, însă primesc promisiunea că pot să revin într-o zi mai liniștită pentru toată lumea.

Zis și făcut. Cu Anastasija Sevastova deja plecată de săptămâni bune cu trofeul de campioană de la București (letona este pe val între timp la US Open, unde se află în faza sferturilor), complexul din Cotroceni a revenit la forma sa normală, cu Centralul improvizat al ultimelor ediții deja dispărut din peisaj. Ajung din nou în biroul de sub peluza Centralului, iar călătoria cu "mașina timpului" mă duce pe 17 august 1982.

"17 august 1982, soare, căldură, frumos afară. Paradoxal, primul test pe care l-am dat nu a avut legătură cu tenisul, l-am dat la sala de jocuri. Tehnicianul care era în vârstă mi-a zis . Ce să știu, că nu știam nimic, aveam 23 de ani...Mi-a dat cartea tehnică, și acum o am - Cotariu și Voinaru din anii '64, și mi-a zis trasează terenurile astea: de tenis de câmp, baschet și volei (în sală).

La vremea aceea se modificase (n.r. termen din baschet) și trebuia ținut cont de schimbări. Am vopsit tot, după care a venit la mine (Burcă îl chema) și mi-a zis că am greșit. Eu i-am răspuns că nu și i-am explicat de ce. M-a luat imediat în mașină și am plecat la Floreasca - cei de acolo greșiseră, iar eu nu. Am primit un . Nu știam mare lucru despre tenis, nu aveam nicio treabă, terminasem liceul de doi ani, făcusem armata la marină" - George Zaharia.

Primul contact cu complexul BNR

Nu am nevoie să fiu bun la calcule (oricum știu că nu sunt), anul 1982 fiindu-mi familiar. 35 de ani, acum 35 de ani ați pășit prima dată în complexul din Cotroceni? Nu, este răspunsul pe care îl primesc imediat.

1981, iubire la prima vedere cu baza din Cotroceni

"În 1981, la Universiadă, eram tehnician la fabrica "Dâmbovița" la încălțăminte și ne-au trimis cu bilete gratuite aici, în complex, ca să populăm tribunele. Am venit, m-am plimbat prin bază și mă gândeam cât de bine ar fi dacă aș lucra și eu pe aici, că îmi plăcea tare mult. După un an am ajuns în bază. "Progresul" a dat multe nume bune, care erau luate de Steaua și Dinamo. Era activitate multă în aproape tot anul, doar iarna nu stăteam afară, vă dați seama că atunci nu se știa de balon (n.r. pentru a se juca iarna în el). Niciodată nu m-am contrat vreun meseriaș, de la toți am învățat câte ceva", a spus angajatul care are ani de muncă exact cât au alții de viață.

În mintea mea rulează deja în gol următoarele: <fabrica de încălțăminte, tenis, complexul BNR>, iar întrebarea îmi vine firesc pe buze - Cum ați ajuns totuși în Cotroceni?

"Meseria mea de bază a fost tehnician constructor de case, de fapt tehnician pe probleme de instalații sanitare, încălziri centrale și gaze. În complex am venit strict pe aceste probleme, dar a trebuit de-a lungul timpului să învăț să fac de toate, iar Revoluția m-a prins aici. A fost o vreme când plecaseră toți, iar eu eram și instalator și șef de complex si desfundam chiar si canalele" - George Zaharia.

Încep să gândesc cu voce tare...Cum să îți menții motivația atâta timp?

"Pentru mine cea mai mare motivație este mulțumirea jucătorilor. De unde vine pasiunea? Păi organizezi Cupa Davis și iese bine, faci un concurs (n.r. turneu) și lucrurile merg cum trebuie, atunci ești motivat să încerci să faci și mai bine. Când vezi că vine un jucător, un nume important în acest sport, și îți spune că este mulțumit de suprafața de joc, atunci satisfacția este incredibilă, îți dă o mare putere să mergi mai departe" - George Zaharia.

Perfect până aici, îmi spun. Simt nevoia să aflu care a fost (dacă a existat în primul rând) o cea mai fericită zi din punct de vedere profesional și am surprinderea să aflu că nu a fost doar una singură, ci...25

"Cele mai frumoase zile? Au fost vreo 25. De ce 25? Păi după fiecare finală terminată, acea zi era una mare de tot pentru mine, o satisfacție profesională incredibilă. Categoric, am avut și rapoarte mai puțin bune după cinci zile de ploaie din șapte, dar face parte din viață. Nu se poate să fie totul numai pozitiv în viață. Dar să vă mai spun ceva, rapoartele acestea le primeam de la conducătorii turneului doar când erau proaste, pentru că pe cele bune nu le-am primit niciodată, poate s-au pe drum", spune râzând George Zaharia.

Cele mai bune rapoarte, din partea WTA-ului

"Cele mai bune rapoarte le-am avut, în mod curios, de la WTA, de cinci ani încoace. Anul acesta (n.r. după ediția din 2018) a fost singura dată în 25 de ani când am fost și noi chemați să fim felicitați pentru buna organizare. Am fost anunțați la stația de sonorizare să venim pe teren, credeți-mă că nici nu eram pregătiți, chiar a fost o surpriză" - George Zaharia.

Supervizorii, mai exigenți la WTA decât la ATP - A schimbat liniile de joc pentru o jumătate de centimetru

"Supervizorii, arbitrul principal și chiar cei din scaun sunt mai exigenți la turneul WTA, decât erau cei de la ATP. Pe mine anul acesta m-au pus să schimb linia de fund de pe terenul 1 pentru că era cu o jumătate de centimetru mai mare. Am schimbat multe linii pentru ediția din 2018. Cei la ATP au fost mai permisivi, au mers pe mâna noastră", a precizat omul care se identifică practic cu istoria centralului bucureștean" - George Zaharia.

La intrarea în complex am observat pe unul din terenuri mai mulți saci cu zgură, lucrându-se acum la suprafeței de joc pe care a fost una din tribunele centralului improvizat. Discuția "zboară" de aici rapid la Paris și la condițiile pe care le au acolo cei mai buni jucători din lume.

Ora exactă este dată de la Paris, din complexul de la Roland Garros

"Standardele de joc tot Roland Garros-ul le dă (este vorba, desigur, despre zgură). Începuse să treacă așa puțin câte puțin epoca aia a tenisului romantic, făcându-și apariția jucătorii cu adevărat puternici pe picioare, de genul Bjorn Borg, mai târziu Boris Becker, etc. Ce s-a întâmplat, au schimbat greutatea cilindrului compactor: în loc de 354 s-a modificat la 600 - 700 ca să nu se mai rupă atât de ușor suprafața de joc. Organizând meciuri din Cupa Davis, a trebuit să ne conformăm și noi, pentru că veneau pe aici jucători mari și cam arau pământul" - George Zaharia.

Anii 90', apariția dungilor de plastic și evoluția tenisului față de acum 35-40 de ani

"După 90', lucrurile au evoluat și mai mult - au apărut turneele organizate aici, au apărut liniile de plastic și toată lumea venea la noi să le montăm liniile de plastic. Noi eram singurii care știam, pe urmă au apărut și alții. Cum s-a simțit evoluția tenisului față de acum 35-40 de ani? În primul rând suprafața este mult mai tare, cilindrul este mult mai greu. E și normal să fie așa, intensitatea este la un cu totul alt nivel" - George Zaharia.

Din cele 25 de finale de care s-a ocupat de-a lungul timpului, șeful îngrijitorilor de la Cotroceni spune că nu a văzut nici măcar una singură cap-coadă. Singurele momente în care i-a putut vedea la treabă pe jucătorii importanți care au trecut pe la București au fost la antrenamente - stătea lângă sportivi pentru a vedea dacă au nevoie de ceva.

Nu toate lucrurile au mers perfect de-a lungul timpului, nici nu ar avea cum să fie așa. Când vine vorba de probleme, pe lângă lipsa banilor, cea mai importantă a fost disciplina copiilor de mingi.

"Cele mai mari probleme pe care le-am avut de-a lungul timpului au avut legătură cu disciplina copiilor de mingi. Până acum câțiva ani intrau și alergau prin teren și când le era permis și când nu. O mai făceau imediat după ce era udat terenul și lăsau urme. O altă problemă mare a fost lipsa prelatelor de ploaie, gândiți-vă că drenajul nu a mai fost schimbat de zeci de ani. La toate acestea se mai adaugă lipsa amenajatorilor. Îmi aduc aminte iar de Roland Garros - Federația Franceză nu își ține mai departe oamenii după ce ies la pensie, și mă refer aici la ingrijitorii șefi ai terenurilor. E normal, pentru că au o școală atât de bine pusă la punct încât tot timpul vin din urmă alții cel puțin la fel de buni. Nu este cazul la noi, desigur, nu avem neapărat o tradiție în acest sens" - George Zaharia.

Românii, cei care s-au plâns cel mai mult de calitatea terenurilor

"Cei care se plângeau foarte mult de teren erau românii. Nu dau nume, dar era un jucător care atunci când pierdea era terenul prost, iar atunci când câștiga totul era minunat. După o înfrângere cu Monfils, terenul a fost prost din punctul lui de vedere, în timp ce francezul a declarat la puțin timp la conferința de presă că suprafața de joc a fost foarte bună. Gael a fost cel care nu s-a văitat niciodată de teren, pe el nu îl deranja nimic. Așa suntem noi românii, aici comentăm, iar afară nu scoatem un cuvânt" - George Zaharia.

Povești cu Boris Becker, Carlos Moya și Raluca Sandu

"Apropo de jucătorii mari care au trecut de-a lungul timpului pe la București: Boris Becker a venit prin 93'-94', era pe sfârșit de carieră. A venit cu familia la turneul lui Sever Mureșan. S-a zis așa . A trecut două tururi și pe urmă a plecat. Repet, era cu familia, a stat la hotel, nu prea era interesat să facă un rezultat mare aici. Cert este că mi-a rupt Centralul la serviciu. El avea serviciul acela puternic și împingea foarte mult în picioare. Bine, cred că și suprafața era un pic mai moale atunci, iar de aici a rezultat ruperea terenului la baseline (linia de fund).

Da, și Djokovic a jucat aici, dar îl știu mai puțin, era un copil, precum mulți alții. Îmi aduc aminte de David Ferrer, de Carlos Moya. Ultimul nu prea avea el tragere de inimă, era foarte relaxat și preocupat mai mult de a simți bine. Da, a reușit o finală sau o semifinală (n.r. finală în 1996), nu îmi mai aduc aminte foarte bine, dar tot așa, parcă în joacă. El era atunci cu Raluca Sandu (fiica lui Mircea Sandu) și probabil de aia a venit mai mult pe aici" - George Zaharia.

Goran Ivanisevic - Ușă și întrerupătoare sparte, după o înfrângere

"De Goran Ivanisevic îmi aduc aminte cel mai bine: un jucător înalt, puternic. A reușit să îmi spargă o ușă și niște întrerupătoare când a pierdut pe la începutul anilor 90'. Lui Lukas Rosol (n.r. câștigătorul din 2013) i-a plăcut foarte mult aici pentru că se asemăna cu baza de la Praga" - George Zaharia.

Activitatea oprită în complex în 1986, dintr-un ordin al familiei Ceaușescu

Activitatea pe Central nu s-a desfășurat mereu la parametri normali. Un episod mai puțin cunoscut a avut loc în 1986. După o vizită a familiei Ceaușescu în complex (se disputa un meci Victoria București vs Jiul Petroșani) s-a luat decizia de a nu se mai juca nimic în complex, baza fiind pur și simplu închisă. În două săptămâni au dispărut tribunele și gazonul (n.r. de la stadionul de fotbal), iar pe centralul bucureștean mai jucau tenis doar secretarul de partid și alte persoane importante din acea vreme.

Bătrânul Central rămâne cel mai bun din complex

Deși nu se mai joacă meciurile oficiale pe el de câțiva ani, Centralul de la BNR rămâne terenul care se usucă cel mai repede după ploaie. Drenajul din complex are undeva la 70 de ani și trebuie neapărat schimbat. Spre exemplu, la Roland Garros el este schimbat cu totul undeva la 15-20 de ani, după cum a precizat îngrijitorul șef de la Arenele BNR. Singurul teren la care s-a puțin a fost Centralul, în 1990. Tot în același an s-au schimbat și vestiarele, toaletele și au apărut scaunele în locul gradenelor de lemn. În acest moment, pe cea mai mare arenă din Cotroceni mai joacă doar angajații din complex și cei de la bancă (n.r. BNR).

Colecția de rachete

În total, pe pereții încăperii de sub peluza Centralului se află 150 de rachete. Colecția conține în total 200 de rachete, dar nu toate au avut loc pentru a fi expuse. Pe lângă acestea, domnul Zaharia (care se declară un colecționar înrăit) mai are 25-30 de magnetofoane foarte vechi de studiou și 600 de discuri de gramofon.

Victor Hănescu, mult bun simț - Andrei Pavel, respectuos - O singură contră cu Ion Țiriac

"Pe Hănescu îl știu de la antrenamente, un băiat cu foarte mult bun-simț, Andrei Pavel - respectuos, cu Țiriac nu am avut , m-am contrat cu el o singură dată. La primul turneu, în 96', mi-a zis așa . I-am zis să îmi aducă zgură din Germania și se rezolvă treaba. Mi-a adus peste 20 de tone, îmi aduc aminte că am descărcat mult de tot și am făcut terenurile cum mi-a cerut dânsul. A fost singura discuție cu Ion Tiriac, în timp ce cu Ilie Năstase nu am vorbit vreodată, doar ne-am salutat și atât" - George Zaharia.

*Poză de colecție de la ultimul meci oficial disputat pe vechiul Central - Cupa Davis, România vs URSS.

Simona Halep s-a pregătit pe semicentral înainte de victoria de la Madrid

"Simona Halep a venit după ceva timp (n.r. de când nu mai fusese în complex) și ne-a salutat. Când s-a pregătit pentru Madrid (turneul patronat de Ion Țiriac, care se dispută la Caja Magica) a avut la dispoziție sala de forță și terenul semi-central, care îmi aduc aminte că a fost foarte bine pregătit. A câștigat acolo (n.r. la Madrid s-a impus chiar doi ani la rând: 2016 și 2017)", a spus omul de care se leagă istoria recentă a complexului din Cotroceni.

De la cravată și costum la

"Pe vremea lui Sever Mureșan, noi îngrijitorii eram obligați să venim la cravată și costum. Acum să vă spun ce am pățit când turneul a trecut sub patronatul lui Ion Țiriac. La primele ediții, adjunctul Dan Petrescu (nicio legătură cu fostul internațional român de fotbal), cel care se ocupa cu organizarea concursului, m-a văzut la costum, cravată și pantofi pe teren și m-a întrebat: "

"Obsedat" de notițe

"De când mă știu, am avut un obicei, luam notițe. Cu carnețelul după mine și tot notam. Nu exista internet precum azi, să găsești orice informație. Atunci trebuia să fii numai ochi și urechi, să prinzi și să notezi rapid tot.

În 1995, am fost la Roland Garros și am văzut și eu diferența dintre noi și ei: cum lucrau ei, cum trăgeau prelata. Au fost zile și nopți când nu am dormit și ieșeam pe balcon să văd dacă mai plouă. Visam că nu am tras prelata, mă duceam și verificam" - George Zaharia.

Însemnări dintr-o agendă aflată la biroul de la Arenele BNR

Și totuși există o legătură între tenis, aruncarea suliței și bob

"Sunt într-un club de tenis de 35 de ani, merg la concursurile internaționale de atletism (n.r. a făcut suliță pe vremea junioratului) și îmi place foarte mult bobul. Bine, la Sinaia nu prinzi mai mult de 80 km/h.

De suliță mi-am adus aminte prin 2003, am văzut că era un concurs de veterani în Tineretului. Am câștigat la categoria 46 de ani cu o aruncare de 47 de metri. În toamna acelui an, la Campionatele Balcanice am reușit să arunc 50.78 metri. M-am dus la toate concursurile, iar anul următor am ocupat locul șase la Campionatele Mondiale" - George Zaharia.

Despre viitorul complexului - E nevoie de modificări cap-coadă în complexul BNR

"Dacă se aprobă acum proiectul să renovăm (n.r. complexul), atunci ar fi modificări de la cap la coadă. În afară de construcțiile în sine, gândiți-vă că numai pentru un teren bine făcut pentru turneu ai nevoie de două tone...Lejer ar trebui 10 tone pentru ca un singur teren din complex să arate precum suprafețele acelea roșii pe care le vedeți la televizor".

Visul trebuie să continue și după pensie - Terenuri făcute peste hotare

"Sper și eu, dacă ies la pensie, să fac terenuri undeva prin altă parte, așa cum face și Gérard Tiquet (fost îngrijitor șef la Roland Garros până în 2014, plecat între timp în China să facă terenuri). Am aplicat pentru un post la Monte Carlo (turneu de categorie Masters, se dispută în aprilie) și am primit un răspuns pozitiv. Nu m-am dus însă pentru că era nevoie de cunoașterea avansată a francezei tehnice. Vor fi însă și alte oferte", a conchis George Zaharia.

Cartea de căpătâi - J. Fainaru, L. Cotariu - Amenajarea şi întreţinerea bazelor sportive (tipărită în 1964).

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro