Publicat:
29.04.2025, ora 09:00
Actualizat: 29.04.2025, ora 09:11
- Apariție rară: Cornel Dinu (76 de ani), auto-izolat de ceva timp, a acceptat un dialog cu Cristian Geambașu, editorialist GOLAZO.ro.
- Cum explică Mister longevitatea lui Mircea Lucescu, pe cine consideră cel mai mare antrenor român, de ce crede că suntem în lumea a 3-a a fotbalului mondial și ce-l face să spună că „FCSB e Steaua”, totul în interviul special de mai jos.
Cornel Dinu, omul care a brevetat apelativul de „Mister” în fotbalul românesc, a devenit ceea ce se cheamă o prezență discretă în peisajul fotbalului nostru.
Nu din cauză că nu ar mai fi un personaj interesant, ci este mai degrabă o formă de autorecluziune.
Dincolo de faptul că mai semnează editoriale în Fanatik, Dinu este solicitat rar să își exprime părerile. Așa că reîntâlnirea cu spiritul viu și caustic al marelui jucător de odinioară este un exercițiu necesar.
Involuntara stare de veghe îl ajută să își decanteze amintirile și dezamăgirile. Doi câini îi sunt cei mai buni prieteni. Se identifică personajului „Ghepardul” al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, dar trăiește în prezent și știe perfect care este pulsul fotbalului.
Bună ziua, domnule Dinu! Cu ani în urmă, eram la Liverpool, juca Dinamo cu Everton, am făcut un interviu în care îmi spuneați că vă bântuie în somn severitatea lui Traian Ionescu, unul dintre marii antrenori pe care i-ați avut în tinerețe. Cine sau ce vă mai bântuie somnul acum?
Din păcate, de vreo 3 ani mă lupt cu o insomnie mistuitoare. De la visele acelea, de acum 20 de ani, căci Dinamo a jucat cu Everton în 2005, acum, când reușesc să adorm, spre dimineață, mă cuceresc mai mult amintirile tinereții. Iar visele, ades agresive, mă consumă în imitațiile mele de somn cu amintirile mult mai prezente de tot felul. Începând cu frumusețea nevinovată a copilăriei. Iar trăirile din somn îmi încearcă și respirația, dar trec și în uitare foarte repede. Ceea ce e bine!
Cornel Dinu - avatarurile vârstei și imaginea Ghepardului
Ilie Năstase îmi mărturisea într-o discuție recentă că imediat după ce s-a retras se trezea că își lua rachetele, ieșea din casă și voia să plece la un turneu. La dumneavoastră cum a fost?
Nu am avut așa ceva. În schimb, în septembrie anul trecut, de la niște somnifere prescrise am avut niște crize, căzând aproape fatal. Astfel, am și stat cu operația de coxartroză vreo două luni în spital la Elias. E grea bătrânețea! Și privind acum câteva zile “Ghepardul” lui Lampedusa pus în scenă de Visconti mi-au rămas în minte cuvintele din final ale Principelui Salina.
Nu vă știam cinefil.
Era momentul când se întoarce pe jos să ia puțin aer curat pentru că simțea că-l durea capul. Venea de la probabil cel mai frumos bal așezat vreodată de un regizor în scenă. „Văd și steaua care voi fi, căci mi se apropie întunericul și nu voi mai avea nedumeriri.” Acesta e adevărul care mă domină pe mine când mă regăsesc în amintiri și mă chinuie scurtele istorii visate, după care mă trezesc ades neliniștit. Trist, dar adevărat. E adevărul.
Decepția Țălnar
Cum arată o zi obișnuită din viața lui Cornel Dinu?
Mă trezesc cel mai des spre seară, după trei reprize de întors așternutul. După 3 rânduri de medicamente și somnifere. Nici nu mă mai regăsesc în lumea de azi și de un an și jumătate nu am mai ieșit decât prin curte. Dar am mereu lângă mine două suflete miraculoase, Golden Retriver-ul Merlin și zăpăcita bișon Margot. Companioni ades mai buni decât oamenii. Bineînțeles, este și familia fiului meu, care îmi procură cele necesare existenței cotidiene. Nu-i deloc ușor, dar câinii sunt suflete sincere, fără pereche.
Nu simțiți că mai aveți lucruri de împărtășit lumii în care ați trăit și muncit o viață întreagă? Nu e păcat să se piardă o asemenea zestre?
Am în continuare, în ciuda decepțiilor, mulți prieteni cu care comunic. Parcă și datorită mie, dar și multora dintre ei. Am primit în schimb și lovituri inimaginabile. Cum au fost cele ale familiei finului meu Cornel Țălnar, într-un proces de neconceput pentru un apartament pentru care îi dădusem bani în 1991, fapt nerecunoscut în instanță. Am mers atunci pe încredere și nu am făcut actele. Iar când s-a stins soția lui, m-au dat în judecată și au câștigat. Nu-i vorba de bani, ci de lovitura primită de la cine nu mă așteptam.
Cum vede lumea fotbalului de la noi un fost mare fotbalist care pare că și-a impus o retragere în turnul de fildeș?
Toți experții care conduc echipele noastre de fotbal dovedesc prin modul în care se comportă că nu au nevoie de oameni cu experiență și competență reală. Există românescul celebru „Lasă, bă, că știm noi și n-avem nevoie de bătrâni să-i cumpărăm!”. Iar la noi mentalitatea asta se vede.
Cornel Dinu și explicația longevității lui Lucescu
Apropo de înaintarea în vârstă și avatarurile ei. Cum interpretați în context longevitatea lui Mircea Lucescu? Ați fost coechipieri la Dinamo și la națională, ați împărțit banderolele de căpitani, ați fost rivali, dar și camarazi de arme fotbalistice.
Depinde și de puterea genetică a fiecăruia. El a fost un muncitor realist, adaptabil și la ce alții nu au fost înclinați să accepte. Apoi, el a avut o carieră de antrenor aproape neîntreruptă și știe că tocmai această continuitate i-a priit.
Dumneavoastră v-a lipsit „adaptabilitatea”?
Pe mine, fiind mai greu de manevrat, nu m-au suportat unii conducători care știau că două săbii nu pot intra într-o singură teacă. Și el este născut ca și mine în Zodia Leilor. Puternică, norocoasă adesea, dar și cu eșecuri uneori mari, neașteptate. Norocul este oscilant la lei. În Africa se spune că atunci când știu că se apropie de sfârșit leii bătrâni pleacă din familie și se duc în deșert sau la limita savanei așteptându-și sfârșitul.
„Louis Munteanu? Eu aș respecta opțiunea lui Mircea Lucescu”
L-am întrebat recent pe Lucescu la un eveniment al Asociației Presei Sportive dacă își dă seama când greșește. Mi-a spus că da. Dumneavoastră ce credeți, a greșit atunci când nu l-a convocat pe Louis Munteanu la națională? Și-a făcut ambiția cu presa și cu cei din fotbal care îl îndemnau să îl cheme la națională?
E firesc să simți că ai greșit. Problema este să nu persiști în greșeală. Și să mai ai și timp pentru a lua măsura recuperatorie. În privința alegerii jucătorilor, el asistă la majoritatea meciurilor importante. Pe viu și nu la televizor, care este altceva. Deci și în privința lui Louis Munteanu eu aș respecta opțiunea lui Mircea Lucescu.
Lui Cornel Dinu cum i se pare jucătorul Louis Munteanu? Îmi închipui că v-ați format o părere.
Cert este deocamdată că Louis Munteanu este un jucător pe care se poate conta. Are forță de pătrundere cu mingea la picior limitată, fiind dependent de assisturile care-l pot pune în postura de a finaliza. Are și unele absențe în joc, dovedind că este dependent de felul în care acționează pe finalizare coechipierii săi și-l servesc.
Aveți un fotbalist preferat în prezent? Sau mai mulți? La noi vreau să zic.
Am o pleiadă destul de largă de jucători interesanți. Începând cu portarii Gertmonas, Târnovanu și Aioani, trecând pe la Boateng, Dawa, Radunovic și terminând cu oamenii de atac Olaru, Tănase, Băluță, Bîrligea și Dobre. L-aș mai trece la aceste aprecieri și pe veteranul Nistor. Atunci când el este în dispoziție de joc, U Cluj epatează.
Lipsa alfabetului fotbalistic
Ce credeți că le lipsește pentru a se impune jucătorilor români când se transferă în străinătate? De ce cluburile importante nu mai sunt atrase de fotbaliștii români?
Cred că ceea ce le lipsește jucătorilor noștri pentru a conta în străinătate este instruirea primară. Aceea din perioada formării. Noi investind foarte puțin, atât material cât și concepțional în perioada în care jucătorii noștri deprind abecedarul jocului.
Numărul impresionant al academiilor v-ar contrazice.
Abia dacă avem 3, 4 centre de formare în care cu adevărat se lucrează în condiții eficiente și cu pregătire reală în acest domeniu particular și atât de important pentru crearea unor jucători competitivi la nivel național. De aceea, aproape jumătate din fotbaliștii primei noastre divizii provin din lumea a 3-a valorică a străinătății.
Pe o scală de la 1 la 10, unde ați plasa fotbalul românesc în general? La nivel de echipe de club și separat la nivelul echipei naționale.
În mod cert, și la nivelul cluburilor, și la acela al naționalei suntem în lumea a 3-a a fotbalului mondial. Cam de nota 6 cu indulgență!
Creațiile lui Vasile Dâncu
Despre felul în care este condusă federația de Răzvan Burleanu și echipa lui ce părere aveți?
Am spus-o de nenumărate ori. În marea lor majoritate, cei care compun federația nu sunt în concordanță cu ceea ce presupune cunoașterea și organizarea necesare instituțional pe acest nivel. E o echipă instalată politic de profesorul Dâncu când avea pâinea și cuțitul în deciziile la scară națională. FRF se acoperă doar cu eventualele rezultate bune ale naționalelor de toate categoriile de vârstă, iar cea feminină fiind, din păcate, tratată deosebit de serios.
Dar despre liga lui Gino Iorgulescu? Cum vi se pare că Gino are un salariu egal cu cel al CEO-ului de la OMV Petrom? Este o formă de meritocrație?
Sunt bun prieten cu Gino, am și lucrat împreună la națională. Oricum sumele cu zerouri pe care le încasează sunt exagerate față de cum se plătește munca la noi în țară.
Cornel Dinu despre meritul lui Kopic la Dinamo
Credeți că Dinamo, echipa dumneavoastră de suflet, este pe un drum bun? În cât timp ar putea redeveni o forță echipa al cărei simbol absolut ați rămas peste ani?
De Dinamo și ce se întâmplă acolo am vorbit de multe ori. Nu este condusă de oameni care știu ce înseamnă acest club, istoria și mentalitatea lui. Deci, revenirea la pozițiile fruntașe de altădată este greu de prezis. Revenirea parțială între primele 6 echipe ale campionatului prin participarea în play-off se datorează în mod deosebit antrenorului competent și ambițios care este croatul Kopic.
Dumneavoastră unde vă plasați în războiul CSA Steaua - FCSB? Cine este adevărata Steaua?
Știu istoria dintre Steaua și FCSB destul de bine și cu amănunte importante. După părerea mea, FCSB este continuatoarea, ca istorie și palmares, a Stelei și a CCA-ului de odinioară.
Doar Dinamo București
Cornel Dinu a fost fanul Stelei sau și-a dorit vreodată să fi jucat sau să fi antrenat Steaua, așa cum a mărturisit Mircea Lucescu?
Am fost curtat de Steaua când eram încă junior la Târgoviște. Dar am optat numai pentru Dinamo, care în schimb m-a pedepsit uneori, pe nedrept de-a lungul a aproape jumătate de secol cât am jucat și condus acolo. Numai acolo, la Dinamo. Sunt un tradiționalist.
Dacă v-aș propune să faceți un clasament al primilor 3 antrenori români all-time, de fotbal, cum ar arăta acesta?
Ștefan Covaci, Mircea Lucescu, Traian Ionescu, Angelo Niculescu, Emerich Jenei. Am simțit nevoia să extind clasamentul la 5.
Cornel Dinu ar fi putut juca oricând la marele Ajax Amsterdam. Era singurul fotbalist român care avea spiritul fotbalului total. Ștefan Covaci, antrenor la Ajax Amsterdam din epoca Johan Cruyff
Știu că sunteți un om care citește. Ce carte v-a marcat din ce ați citit în ultima vreme?
Am citit imens în tinerețe. Acum am mai puțin această înclinație. Dar am recitit cele două volume „Bonaparte” și „Napoleon” ale lui Andre Castelot. Paradoxal, acum sunt atras mai mult de poezie decât de proză. Și știu, și-mi repet, muzica versurilor mă domină acum mai mult, așa cum se întâmpla și în frageda copilărie. Când recitam la 4-5 ani din Coșbuc, Topârceanu și mai ales Eminescu.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
