- Cunoașteți filmul „Jucăria”?
- Pierre Richard joacă rolul unui jurnalist (ha, ha!) care acceptă, de nevoie, să devină jucăria vie a fiului patronului său.
- E un film vechi dar bun. Spun asta pentru că trăim într-o lume în care pare că nu mai există decât prezent.
- Nu e rău, dar poți ajunge să-ți pierzi reperele, să crezi că Ceaușescu era un fel de Superman.
Comicul trist al situației din acea peliculă se desfășoară și la FCSB. După meciul din Andorra, în care echipa sa s-a calificat printr-o înfrângere, patronul a rămas fără cuvinte.
E drept, pentru scurt timp, dar evenimentul e rar. Pur și simplu în mintea lui nu a încăput scenariul acelei confruntări și deznodământul ei. Mulți au rămas uimiți și amărâți după o astfel de reprezentație a campioanei și a echipei care, sezonul trecut, a ajuns, dintre cluburile estice, cel mai sus în Europa League.
Să te califici la limită în fața unei formații dintr-un teritoriu mai mic decât Berceni e greu de digerat, dar care se poate întâmpla la început de sezon. Becali a primit această realitate ca o imposibilitate, în aceeași măsură în care Rolls-Royce-ul lui ar refuza să se mai miște din loc. Așa ceva nu există. E peste poate. Dar numai dacă confunzi oamenii cu fiarele.
FCSB e o mașină de lux, nu are voie să nu presteze în parametrii stabiliți de producător
Jucăria a calat. De nervi, omul care o face și o desface săptămânal a avut tentația să o strice. În film, puștiul răzgâiat își supune la tot felul de cazne jucăria umană. Pentru că poate. E a lui.
Sigur că orice club privat aparține patronului, acționarilor. La FCSB e însă mai mult, e ceva ce trebuie să se comporte fix cum vrea deținătorul. Ca un mecanism. E o mașină de lux, nu are voie să nu presteze în parametrii stabiliți de producător, care e tot el, Becali. E simplu. A investit bani, timp, fler și om mână de fier. Păi și-atunci de ce rămâne în drum?!
Când s-a „defectat” Manchester City, care devenise caz de râs universal, oricine conduce sau patronează un club ar fi trebuit să intre în alertă.
Dacă un „monstru” precum City a pățit așa ceva, nimeni nu e la adăpost. Timpurile sunt ciudate, presiunile, enorme, concurența e aprigă, cel mai mic defect poate prăbuși un colectiv în chimia lui complicată care îi face succesul.
Gigi Becali și-a recăpătat suflul și vitejia a doua zi
Sincope se pot întâmpla. Doar că nimeni nu i-a tras banca de sub fund lui Pep. Arabii care îi sunt șefi nu l-au trosnit, nimeni n-a fost făcut „ciung” sau acuzat că „doarme îmbrăcat” sau că „a uitat fotbalul”. Dar asta e când crezi că lucrurile se întâmplă fix ca într-un scenariu de teatru.
Când eram mic aveam un pistol cu capse. Într-o zi s-a blocat. De nervi, l-am rupt în două. Rezultatul a fost că nu l-am mai avut. Probabil că se putea repara simplu a doua zi.
A doua zi, tocmai, Gigi Becali și-a recăpătat suflul și vitejia. Papaaaaam! „Vrăjmașii se vor topi când îi vor vedea pe Șut, Olaru și Târnovanu în Liga Campionilor”. Jucătorii ce să mai înțeleagă? Deci cu un „ciung”, unul care doarme îmbrăcat și altul care calcă pe minge va ajunge FCSB în paradisul fotbalului? Păi, mult succes!