- Băieți, țineți minte cum vă plimbați țanțoși pe biciclete prin Olanda, ascultând imnul Ligii Campionilor? „Diiiiie Meisteeeeer, diiiiie Beeeeesten, les grandes equipes, the chaaaampions!” răsuna din boxa cărată de Vlad Chiricheș spre antrenament.
- Și râdeați, și vă simțeați bine, și erați la fel de aroganți ca un alt român celebru care s-a tot pregătit de Liga Campionilor până a băgat-o pe Dinamo în niște datorii de era să dea faliment.
Gata? V-ați revenit? V-au răcorit interiștii de Andorra sau aveți în continuare impresia că sunteți “piese” și că trebuie doar să vă prezentați la meciuri pentru a realiza ceva ce nimeni în fotbalul românesc nu a mai reușit din 2013 încoace?
Tot ce s-a întâmplat bun la FCSB în ultimii doi ani s-a construit cu muncă și seriozitate, nu cu preaplin de talent, dovadă că pe cel mai bun fotbalist al echipei din această perioadă de timp, Olaru, nu s-a găsit să-l cumpere nimeni, deși costa doar cinci milioane de euro.
FCSB nu a avut vreun Mitriță în excepționalul parcurs european 2024-25, iar lui Louis Munteanu i-a fost preferat Bîrligea, pentru că Gigi Becali și MM Stoica au preferat sudoarea și câștigarea duelurilor unu-la-unu, gleznei fine.
Ori când într-un asemenea grup se strecoară superficialitatea și aroganța, iar pe parcurs ele se transformă în frică, se alege praful. Fix asta s-a petrecut în dubla contra campioanei Andorrei.
Fotbaliștii români nu sunt capabili să se adapteze acestei noi realități
Ce șochează este că nici după acea ultimă jumătate de oră de la București, care ar fi trebuit să-ți aprindă toate beculețele de avarie, tu nu ai fost în stare să conștientizezi că sezonul trecut s-a încheiat, că e cazul să îți sufleci mânecile și să o iei de la capăt, ori aici este vina cuplului Charalambous – Pintilii.
Deja la nivel european, numărul partidelor pe care le poți câștiga doar din talent a devenit extrem de redus. Inter D’Escaldes nu era Virtus, lucru evident încă din primele minute ale meciului din Ghencea, când unul dintre jucătorii ei a încercat să dea gol de la mijlocul terenului, mingea șutată de el trecând foarte aproape de poarta lui Târnovanu.
Poate că fotbaliștii români nu sunt capabili să se adapteze acestei noi realități, doar că atunci trebuie să intervină antrenorii.
Credeți că Dan Petrescu era fraier atunci când, riscând să se facă de râs, exagera cu laudele la adresa unor adversari mai slab cotați? Cum credeți că a obținut antrenorul CFR-ului calificări în grupele cupelor europene în trei decenii diferite, dacă nu refuzându-le propriilor jucători dreptul de a se considera superiori?
Cele două meciuri contra campioanei Andorrei ne-au bulversat reperele. Credeam că știm care este valoarea FCSB-ului după cele trei victorii cu PAOK, după prestațiile excelente contra lui Midtjylland, Olympiakos ori Hoffenheim.
E cazul unei reveniri la setările din sezonul trecut
Ne imaginam că primele două tururi preliminare de Champions League reprezintă antrenamentele pentru dublele serioase din T3 și T4.
Ba mai mult, nivelul de încredere în FCSB era la cote atât de ridicate încât nici măcar printre capii de serie aflați pe parcursul spre faza principală a Champions League nu identificam vreo echipă mult superioară campioanei noastre.
La loc comanda! A fost nevoie de doar două partide pentru a începe să ne îndoim că Ngezana ar merita să joace într-unul din cele cinci campionate puternice europene, că naționala României ar trebui să înceapă cu Șut, ori că la 36 de ani, Crețu încă poate să bage frica în orice adversar direct.
Da, este început de sezon și este firesc ca jucătorii să nu-și fi atins vârful de formă, dar de aici până la a-ți fi predată o lecție de fotbal în Andorra e o distanță inacceptabil de mare.
E cazul unei reveniri la setările din sezonul trecut. Un prim pas ar fi să-i urmeze sfaturile lui Basarab Panduru.
Aflat în studioul Prima Sport și urmărind imaginile cu jucătorii campioanei ascultând imnul UCL în drum spre antrenamentul din Olanda, Panduru a zis așa: „Acum poți pune imnul Conference League, pentru că ai văzut adversarii și par accesibili. După aia vezi tragerea la sorți pentru Europa League și dacă e ok, pregătești imnul Europa League. De abia după aia poți să te gândești și la imnul Ligii Campionilor.”