- Csikszereda - Dinamo, încă un episod în care fotbalul decopertează o problemă socială. Unii sunt xenofobi. Dar ceilalți?
Exercițiu de logică. Dacă galeria lui Dinamo, dar nu numai, scandează „Afară, afară, cu ungurii din țară!” este xenofobie. Nimic de comentat. Definiția xenofobiei dată de dexonline.ro este clară - 1. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. 2. Fenomen de patologie socială constând în teama și ostilitatea față de străini.
Ria, ria, Ungaria ce este? O doină maghiară?
Dacă galeria celor de la Csikszereda sau a lui Sepsi OSK strigă „Ria, Ria, Ungaria!” ce este? Pentru că acei suporteri ciucani sau din Sfântu Gheorghe sunt cetățeni români în majoritatea lor covârșitoare.
Dar scandând „Ria, Ria, Ungaria!” ei resping calitatea de cetățeni români de etnie maghiară, asumându-și-o pe aceea de unguri exilați în România.
Că destui (toți?) au și pașaport eliberat de Budapesta, cu atât mai mult sprijină ideea. Prin urmare, grupul etnic declarat maghiar al amintitelor echipe din Ținutul Secuiesc (administrativ nu există așa ceva, dar respectivii se consideră parte a unei enclave obligate de istoria potrivnică să trăiască pe teritoriul românesc) se face vinovat tot de xenofobie.
În oglindă, ostilitatea față de străini. Atitudinea de respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul.
Ostilitate etnică, nu adversitate față de un rival sportiv
Așadar, suporterii lui Dinamo, dar și ai altor echipe „românești” sunt niște străini pentru cei din Ținutul Secuiesc. Ostilitatea față de ei este de natură etnică, nu de apartenență la o echipă rivală. De aceea, trebuie să separăm apele.
Derapajele notorii, chiar violențele unora dintre fanii dinamoviști sunt una, atitudinea apriori ostilă pe motiv etnic față de ei este altceva.
Jurnaliștii de la Magyar Nemzet, publicație apropiată premierului Viktor Orban, anticipează ostilitatea presei și a publicului românesc față de Csikszereda, atitudine cauzată de criteriul etnic care stă la baza recrutării jucătorilor.
Segregare etnică
Echipa al cărei site nu conținea decât știri și comunicate în limba maghiară până în momentul promovării în prima ligă din România are o politică limpede. Jucătorii să fie numai etnici maghiari. Din România, din Ungaria sau de oriunde. Finanțarea noii promovate este asigurată de Guvernul de la Budapesta.
Ce avem noi aici? Un caz evident de segregare pe criterii etnice practicat nu de majoritari, etnicii români, ci de minoritari, etnicii maghiari. Un club care funcționează cu banii veniți din Ungaria, dar care va profita financiar și de rețeta din drepturile TV din România.
Iar Nemzeti se întreabă de ce ar fi înconjurată cu ostilitate Csikszereda, precizând că „trebuie să se aștepte să fie ținta criticilor constante”. Serios?
Jandarmeria, Nicolescu și suporterul cu țigara electronică
E greu de stabilit cine a fost de vină pentru scandalul dinaintea meciului de la Miercurea Ciuc. Pe filmările puse la dispoziție de clubul Dinamo am văzut un șef de jandarmi care își cerea scuze pentru posibile abuzuri și un tip îmbrăcat în tricoul lui Dinamo, care trăgea dintr-o țigară electronică în fața acestuia și a președintelui Andrei Nicolescu în varianta indignată.
Andrei Nicolescu și-a exersat apoi veleitățile de editorialist pamfletar, ca încălzire pentru calitatea de expert la Prima Sport.
Meciul, bineînțeles că uităm meciul, a arătat o formație gazdă surprinzător de coerentă în exprimare și o echipă vizitatoare care plimba mingea de-a latul terenului atunci când mai erau de jucat nici 10 minute și ar fi trebuit să forțeze victoria.
Joc a la Kopic
Tactica lui Kopic mi-a șoptit un cunoscător. Dinamo are o apărare de 2 stele, respiră la mijloc doar prin Gnahore și este lipsită de un om de gol de meserie.
Roșca este mai ezitant de la meci la meci, Cârjan se supralicitează, Armstrong a început bine și a dispărut treptat din joc, Abdallah nu că nu marchează, dar și când e faultat dă impresia că faultează el.
Iar lumea în comunitatea alb-roșie vorbește de play-off ca obiectiv minimal și de titlu ca țintă maximă. Ce ar fi lumea fără optimism?